3ra-1500/18 — anularea partiala a actului administrativ, anularea partiala a contractului de arenda

3ra-1500/18 — anularea partiala a actului administrativ, anularea partiala a contractului de arenda (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1500/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V.Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Panov, M.Anton, V.Cotorobai)

Î N C H E I E R E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal

Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului și Primăriei municipiului

Chișinău, intervenient accesoriu Întreprinderea Mixtă ,,Orange Moldova” Societate

pe Acțiuni cu privire la anularea parțială a actului administrativ și anularea parțială

a contractului de arendă,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și s-a menținut hotărârea

din 2 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 18 august 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat (în

continuare OTC al Cancelariei de Stat) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului și Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu ÎM

,,Orange Moldova” SA cu privire la anularea parțială a actului administrativ și

anularea parțială a contractului de arendă.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 1 aprilie 2016 Consiliul mun.

Chișinău a adoptat decizia nr. 1/20-5 ,,Cu privire la atribuirea în arendă a unor

loturi de pământ din str. Alba Iulia 75 ÎM ,,Orange Moldova” SA”, prin care s-au

stabilit relații funciare de arendă asupra loturilor de pământ din str. Alba Iulia 75.

OTC al Cancelariei de Stat a menționat că, conform art. 64 ale Legii nr. 436-

XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a efectuat un

control sub aspectul legalității deciziei respective, în rezultatul căruia a constatat că

actul administrativ vizat, a fost adoptat contrar prevederilor legale.

Astfel, în conformitate cu art. 68 al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală, prin notificarea nr. 1304/OT -1230 din 27

4

iunie 2016, OTC al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului mun. Chișinău

1

abrogarea parțială a deciziei nr.1/20-5 din 1 aprilie 2016, ca fiind emisă contrar

legislației, însă notificarea nu a fost examinată în termenul stabilit.

OTC al Cancelariei de Stat a notat că, decizia nr. 1/20-5 din 1 aprilie 2016

parțial a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale.

În drept, OTC al Cancelariei de Stat și-a întemeiat prezenta cerere de chemare

în judecată în baza art. 5 alin. (4) din Legea privind terenurile proprietate publică și

delimitarea lor, art. 14 alin. (2) lit. d), 77 alin. (3), (5) din Legea privind

administrația publică locală, Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu

reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, art. 4

alin. (9) din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului.

În acest sens, reclamantul a susținut că, în privința lotului de pământ cu

suprafața de 0,0158 ha, vizat în pct. 1 din decizia nr. 1/20-5 din 1 aprilie 2016,

urmau a fi aplicate prevederile menționate supra.

Drept urmare, a considerat că, la adoptarea deciziei contestate, Consiliul mun.

Chișinău nu a respectat prevederile art. 9 alin. (2) din Legea privind actele

normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și

locale.

Pe parcursul examinării cauzei, la 2 noiembrie 2016, în cadrul ședinței de

judecată, OTC al Cancelariei de Stat și-a concretizat cerințele, menționând că,

ulterior emiterii deciziei contestate, a fost încheiat contractul de arendă nr.

6729/2016 din 3 iunie 2016.

În acest sens, reclamanta a menționat că, conform art. 220 alin. (1) Cod civil,

actul juridic sau clauza care contravine normelor imperative sunt nule dacă legea

nu prevede altfel.

Reclamanta a solicitat prin cererea inițială și cererea de concretizare a

cerințelor, anularea parțială a deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 1/20-5 din 1

aprilie 2016 ,,Cu privire la atribuirea în arendă a unor loturi de pământ din str.

Alba Iulia 75 ÎM ,,Orange Moldova” SA”, în partea ce ține de transmiterea în

arendă a terenului cu suprafața de 0,0158 ha din str. Alba Iulia 75 și anularea

parțială a contractului de arendă nr. 6729/2016 din 3 iunie 2016, în partea ce ține

de transmiterea în arendă a terenului cu suprafața de 0,0158 ha din str. Alba Iulia

75.

Prin hotărârea din 2 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de OTC al Cancelariei de Stat.

S-a anulat parțial decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 1/20-5 din 1 aprilie 2016

,,Cu privire la atribuirea în arendă a unor loturi de pământ din str. Alba Iulia 75 ÎM

,,Orange Moldova” SA”, în partea ce ține de transmiterea în arendă a terenului cu

suprafața de 0,0158 ha din str. Alba Iulia 75, ca fiind ilegală și s-a anulat parțial

contractul de arendă nr. 6729/2016 din 3 iunie 2016, în partea ce ține de

transmiterea în arendă a terenului cu suprafața de 0,0158 ha din str. Alba Iulia 75.

La 10 octombrie 2017, Consiliul mun. Chișinău a declarat apel împotriva

hotărârii din 2 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Consiliul mun. Chișinău și a fost menținută hotărârea din 2

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art.14 alin. (2) lit.

d) și 77 alin. (3) ale Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația

publică locală, art. 1 alin. (2), 14, 17, 24 alin. (3) și 26 alin. (1) ale Legii

contenciosului administrativ, Regulamentul cu privire la licitațiile cu strigare și cu

reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, art. 4

alin. (9) din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului nr. 1308 din 25 iulie 1997, art. 118 alin. (1)-(3), 121 și 130 ale Codului

de procedură civilă.

Cu referire la nomele citate și în raport cu materialele cauzei, instanța de apel

a reținut corectă soluția primei instanțe, menționând că la terenul litigios, deținător

a terenului adiacent nu este doar ÎM „Orange Moldova” SA, căreia i s-a oferit în

arendă terenul vizat, dar este și SRL „Proalfa-Service”, fapt indicat de

pârât/apelant, respectiv, terenul dat nu putea fi dat în arendă direct ÎM „Orange

Moldova” SA conform prețului normativ, însă urma a fi efectuată procedura de

licitație.

Sub acest aspect, instanța de apel cu referire la argumentul apelantului precum

că, cel de-al doilea proprietar al terenului adiacent, terenului dat în arendă, a oferit

acordul pentru aceasta, a menționat că aceasta nu constituie temei legal, de a evita

procedura licitației.

Or, potrivit art. 4 alin. (9) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul

normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, vânzarea – cumpărarea,

darea în arendă a terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic,

aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor

private, precum și celor aferente construcțiilor nefinalizate, se efectuează la prețul

normativ al pământului. Terenul care, după parametri și amplasare, nu poate fi

format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitație

deținătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deținător de

teren adiacent, vânzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun

imobil de sine stătător se efectuează la prețul normativ al pământului. Celelalte

terenuri se vând (se dau în arendă) prin concurs sau la licitație, cu excepțiile

prevăzute de lege. Legea nu prevede ca excepție de la această regulă, situația când

ceilalți proprietari/posesori a terenurilor adiacente terenului ce urmează a fi dat în

arendă au dat acordul, ca acesta să fie dat în arendă anume unuia din vecini.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel Chișinău a stabilit cert, că la adoptarea

deciziei contestate, Consiliul mun. Chișinău nu a respectat prevederile legale,

aceasta deoarece terenul în litigiu urma a fi dat în arendă prin concurs sau în

rezultatul licitației, iar autoritatea publică locală a invocat un motiv neprevăzut de

lege, oferind acest teren în arendă direct beneficiarului, fără a respecta procedura

descrisă supra.

Ca urmare, deoarece prima instanță justificat a hotărât anularea deciziei emise

de Consiliul mun. Chișinău, iar contractul de arendă fiind un act subsecvent, ce

derivă din actul de bază, fiind o consecință a acestuia, Colegiul a conchis că, în

speță nu se impune necesitatea exercitării căii prealabile de contestare a

contractului de arendă, deoarece, în final, acesta are soarta actului de bază, a cărui

produs și consecință juridică este.

3

La 4 septembrie 2018, Consiliul mun. Chișinău a declarat recurs împotriva

deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și pasibile de casare.

Recurentul a menționat că, la adoptarea hotărârilor judecătorești, instanțele

ierarhic inferioare au încălcat și aplicat eronat normele de drept material, și anume,

art. 14 alin. (2) lit. b) – e) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală.

A relatat recurentul că, atribuirea în arendă a unui teren municipal se

efectuează prin întreprinderea unor măsuri atât din partea beneficiarilor, cât și din

partea administrației publice locale.

Astfel, Consiliul mun. Chișinău a considerat că, a respectat procedura legală

de atribuire în arendă a terenului, iar fiind proprietar al acestui teren este în drept

de a decide dacă poate fi dat sau nu în arendă funciară terenul în cauză.

În drept, și-a bazat cererea de recurs pe prevederile art. 41, 42 și 45 Cod

funciar, art. 9 alin. (1) lit. h) din Legea privind administrarea și detatizarea

proprietății publice, art. 315 Cod civil, art. 77 alin. (3) din Legea privind

administrația publică locală, precum și art. 2 alin. (6)-(7) din Legea privind

terenurile proprietate publică și delimitarea lor nr. 91 din 5 aprilie 2007.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de

chemare în judecată.

Prin referința din 20 octombrie 2018, OTC al Cancelariei de Stat a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 martie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către Consiliul mun. Chișinău la

dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 4 septembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

4

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău.

5

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6