2ra-1989/18 — cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și cheltuielilor de judecată

2ra-1989/18 — cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1989/18

Instanța de fond: Judecătoria Criuleni – A. Cazacliu

Instanța de apel: CA Chișinău – V. Negru, V. Sîrbu, A. Bostan

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări

„ASITO” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la acțiunea lui Ion Verlan împotriva Companiei Internaționale

de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Vladimir

Berechelea cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din data de 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a admis apelul declarat de către Ion Verlan, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Criuleni din data de 28 martie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea acțiunii,

constată:

La 16 mai 2016 Ion Verlan a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni (în

continuare CIA „ASITO”), prin care a solicitat încasarea diferenței despăgubirii de

asigurare achitată și prejudiciul real cauzat în mărime de 40 123,88 lei, a

cheltuielilor de judecată ce țin de perfectarea raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 234 din 22 februarie 2016 în sumă de 642 lei și a taxei de stat în

mărime de 1 204 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 20 octombrie 2015 la

intersecția străzilor Minsk și Titulescu din municipiul Chișinău a avut loc un

accident rutier, în care au fost implicate autoturismul de model „Skoda” cu

numărul de înmatriculare xxxxx, condus de Vladimir Berechelea și autoturismul de

model „Toyota” cu numărul de înmatriculare xxxxx, condus de Zinaida Verlan.

Potrivit procesului - verbal cu privire la contravenție seria nr. MAI03195271

vinovat în producerea accidentului de circulație a fost recunoscut Vladimir

Berechelea, conducătorul autoturismului de model „Skoda”, cu numărul de

înmatriculare xxxxx, care era posesorul poliței de asigurare obligatorie de

1

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. xxxxxx din 13

februarie 2015, eliberată de CIA „ASITO” SA.

În urma accidentului rutier din data de 20 octombrie 2015 autoturismul de

model „Toyota” cu numărul de înmatriculare xxxxx, ce-i aparține lui Ion Verlan cu

drept de proprietate, a fost deteriorat.

La 26 octombrie 2015 CIA „ASITO” SA a întocmit procesul - verbal de

constatare a daunelor nr. 151822R1 a autoturismului de model „Toyota” cu

numărul de înmatriculare xxxxx.

După examinarea autoturismului deteriorat, la inițiativa CIA „ASITO” SA a

fost întocmit actul de evaluare cost-reparație din 06 noiembrie 2015 de către SRL

„General Expert”, potrivit căruia cost – reparație a automobilului deteriorat,

urmare a accidentului produs, constituie suma de 15 378,12 lei.

La 14 decembrie 2015 CIA „ASITO” SA i-a achitat parțial despăgubirea de

asigurare în sumă de 15 378,12 lei.

Ion Verlan, nefiind de acord cu cuantumul stabilit de către CIA „ASITO” SA,

a solicitat Centrului Național de Expertize Judiciare stabilirea prejudiciului real

cauzat autoturismului de model „Toyota” cu numărul de înmatriculare xxxxx.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică a Centrului Național de

Expertize Judiciare nr. 234 din 22 februarie 2016, cuantumul prejudiciului material

(cu includerea uzurii pieselor de schimb), cauzat în rezultatul accidentului rutier

din 20 octombrie 2015 posesorului autoturismului de model „Toyota” cu numărul

de înmatriculare xxxxx, conform devizului de reparație, a fost stabilit în mărime de

55 504 lei.

Reclamantul a mai menționat că pentru efectuarea Raportului de constatare

tehnico-științifică a suportat cheltuieli în sumă de 642 lei, fapt ce se confirmă prin

ordinul de plată din 01 februarie 2016.

În vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului apărut, a adresat pârâtului

reclamația nr. 928 din 02 martie 2016, prin care a solicitat să fie recuperat

prejudiciul cauzat prin achitarea diferenței despăgubirii de asigurare în mărimea

stabilită prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 234 din 22 februarie

2016, însă prin răspunsul nr. 01/1-438 din 17 martie 2016 CIA „ASITO” SA a

respins cererea privind achitarea diferenței despăgubirii de asigurare, astfel, suma

de 40 123,88 lei reprezintă diferența dintre suma despăgubirii de asigurare achitată

și prejudiciul real cauzat urmare a accidentului rutier.

Prin hotărârea din 06 iulie 2015 a Judecătoriei Criuleni s-a admis cererea de

chemare în judecată înaintată de către Ion Verlan, s-a dispus încasarea din contul

CIA „ASITO” SA, în beneficiul lui Ion Verlan a prejudiciului material cauzat în

sumă de 40 123,88 lei și cheltuielilor de judecată în mărime de 1 846 lei (f.d.64-

67).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 13 decembrie 2016 a admis

apelul declarat de către CIA „ASITO” SA, a casat hotărârea Judecătoriei Criuleni

din data 06 iulie 2015, cauza fiind remisă la o nouă rejudecare în instanța de fond,

în alt complet de judecată (f.d. 96, 97-100).

În cadrul rejudecării pricinii, a fost atras în calitate de intervenient accesoriu

Vladimir Berechelea.

După rejudecarea cauzei Judecătoria Criuleni prin hotărârea din 28 martie

2017 a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Ion Verlan ca fiind

neîntemeiată (f.d. 123,124-125).

2

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 12 decembrie 2017 a admis

apelul declarat de către Ion Verlan, a casat hotărârea Judecătoriei Criuleni din data

28 martie 2017 cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii, a încasat

din contul CIA „ASITO” SA în beneficiul lui Ion Verlan suma de 40 123, 88 lei cu

titlu de prejudiciu cauzat, suma de 2 748, 78 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,

iar în total suma de 42 872, 66 lei. ( f.d. 171-172, 173-185)

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 26 iulie 2018 CIA „ASITO”

SA a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe. ( f.d. 195-199)

În motivarea recursului recurenta a indicat că atât instanța de fond cât și

instanța de apel au interpretat eronat normele de drept material, nu au apreciat și

examinat probele anexate la materialele cauzei.

La caz, potrivit actului de evaluare cost – reparație nr. 5650 din 06 noiembrie

2015 s-a stabilit că cuantumul prejudiciului pentru deteriorarea autoturismului de

model „Toyota” cu numărul de înmatriculare xxxxx constituie suma de 15 378,12

lei, care la data de 11 decembrie 2015 a fost achitată.

Instanța de apel a încasat diferența în baza raportului de evaluare întocmit

extrajudiciar, care a fost întocmit peste patru luni de la data producerii accidentului

rutier.

În opinia CIA „ASITO” SA, la caz, raportul de evaluare nu poate fi considerat

ca probă pertinentă și admisibilă, iar alte probe care ar demonstra că pentru

recondiționarea automobilului deteriorat este necesar o sumă mai mare decât suma

achitată ca despăgubire Ion Verlan nu a prezentat.

Totodată, în susținerea respectării termenului de depunere a recursului CIA

„ASITO” SA a indicat că instanța de apel nu a remis decizia contestată în adresa

sa, făcând cunoștință cu aceasta prin intermediul bazei de date a instanțelor de

judecată pe data de 01 iunie 2018.

La 14 septembrie 2018 Ion Verlan a depus referință la cererea de recurs

depusă de către CIA „ASITO” SA, iar la data de 13 noiembrie 2018 a depus cerere

privind încetarea procesului în ordine de recurs, în temeiul art. 4451 al Codului de

procedură civilă, pe motiv că apelul depus de către CIA „ASITO” SA este tardiv.

Verificând respectarea de către CIA „ASITO” SA a termenului de declarare a

recursului și criticile aduse de către intimatul Ion Verlan privind omiterea

termenului de declarare a recursului și solicitarea de încetare a procesului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră cererea înaintată de către Ion Verlan întemeiată și care urmează a fi

admisă din considerentele ce preced.

Conform art. 439, alin. (2) al Codului de procedură civilă după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din data de 26 septembrie 2018 a considerat

recursul admisibil.

În conformitate cu art. 4451 al Codului de procedură civilă instanța de recurs

dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac, încetarea

procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea admisibilității

recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433.

3

Conform art. 433, lit. b) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art.434.

În conformitate cu art. 434 al Codului de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim

pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

procedurale și fortificare a securității raporturilor juridice.

La caz, actul judecătoresc contestat datează cu 12 decembrie 2017, fiind emis

în lipsa reprezentantului CIA „ASITO” SA, care a fost înștiințat legal despre locul,

data și ora examinării cauzei. ( f.d. 171-185)

La 13 martie 2018 instanța de apel a expediat copia deciziei motivate în

adresa participanților la proces.( f.d. 186)

La data de 26 iulie 2018 CIA „ASITO” SA a depus recurs. ( f.d. 195-199)

CIA „ASITO” SA invocă că a făcut cunoștință cu decizia contestată la data de

01 iunie 2018, prin urmate termenul de 2 luni urmează a fi calculat din data

respectivă, fără a prezenta careva probe pertinente și admisibile în acest sens.

Instanța de recurs indică că normele procedurale referitoare la termenele

pentru căile de atac sunt, fără îndoială, menite să asigure buna administrare a

justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele

vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Tricard,

ibidem, parag. 29, Nicolae Popa vs România, 9 decembrie 2014, parag. 16, Tence

vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în

care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea Ponomaryov vs Ucraina, 3 aprilie 2008, parag. 41, Ustimenko

vs Ucraina, 20 octombrie 2015, parag. 47).

Colegiul nu poate reține ca fiind întemeiat argumentul CIA „ASITO” SA

precum că a făcut cunoștință cu decizia contestată la data de 01 iunie 2018, ori

acesta vine în contradicție cu materialele dosarului și probele prezentate de către

Ion Verlan în susținerea omiterii de către recurent a termenului de declarare a

recursului.

Din probatoriul administrat se constată că textul integral al deciziei instanței

de apel a fost publicat pe pagina web a instanței de apel la data de 15 februarie

2018, expediat la adresa CIA „ASITO” SA, iar dosarul a fost remis la instanța de

fond la data de 19 martie 2018.

La data de 27 martie 2018 Judecătoria Criuleni a eliberat titlul executoriu,

care la 02 aprilie 2018 a fost primit spre executare de către executorul judecătoresc

Ruslan Ciobanu, totodată fiind intentată procedura de executare.

La data de 18 aprilie 2017 CIA „ASITO” SA, cunoscând despre faptul

adoptării deciziei instanței de apel privind încasarea sumei și intentării de către

executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu a procedurii de executare a documentului

executoriu, a executat decizia instanței de apel, achitând integral suma adjudecată.

( f.d. 209)

Prin urmare, CIA „ASITO” SA cu rea – credință a abuzat de drepturile sale

procesuale și a contestat decizia instanței de apel abia la data de 26 iulie 2018

4

,peste 7 luni de la data adoptării deciziei contestate și peste 3 luni de la data

executării acesteia.

Referitor la argumentul CIA „ASITO” SA precum că nu a fost în stare să

depună cererea de recurs în termen rezonabil, deoarece instanța de apel nu i-a

comunicat decizia motivată, instanța de recurs va ține cont de principiul res

judicata, care protejează caracterul definitiv al deciziei din 12 decembrie 2017, și

de faptul că recurenta a abuzat de drepturile sale procedurale.

Astfel, în hotărârea Gurzhyy vs Ucraina (1 aprilie 2008), în care reclamantul

nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au fost transmise de instanța

locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană a considerat că a fost chemată să

examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru a se

asigura că reclamantei i s-au comunicat cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile

pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor

sale. De asemenea, CtEDO a remarcat că reclamantul, care nu a primit informații

despre progresele înregistrate în cazul ei de aproximativ un an și jumătate, ar fi

putut în mod rezonabil să contacteze instanța pentru a verifica statutul său.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că la materialele cauzei lipesc careva cereri din partea

CIA „ASITO” SA privind eliberarea deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău

din data de 12 decembrie 2017. În lipsa unor astfel de înscrisuri CIA „ASITO” SA

pretinde că a făcut cunoștință cu actul judecătoresc la data de 01 iunie 2018, deși

potrivit „portalului instanțelor naționale de judecată” decizia instanței de apel din

data de 12 decembrie 2017 a fost publicată pe pagina web a Curții de Apel

Chișinău la data de 15 februarie 2018. ( f.d 213)

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web sus -

menționată, instanța de recurs precizează că această modalitate este prevăzută

expres în punctele 7 – 8 ale Regulamentului privind modul de publicare a

hotărârilor judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina

web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea nr. 658/30 din 10

octombrie 2017 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit Regulamentului scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru

judecare, hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații

relevante pentru justițiabili.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la 24 noiembrie 2017 și a fost

mediatizat pe larg, din motivul reintroducerii posibilității justițiabililor căutării

hotărârii judecătorești după numele părților pe dosar.

Mai mult, conform punctului 17 al aceluiași Regulament, hotărârile

judecătorești, pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din

Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de

judecată, în regim real.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit constată că nu există dubii cu privire la

momentul plasării deciziei din 12 decembrie 2017 pe pagina web sus – citată și

veridicității informației prezentate mai sus.

De asemenea, recurenta nu a demonstrat momentul primirii efective a deciziei

din speță, indicând doar declarativ data de 01 iunie 2018, în esență, alegația

5

reprezentantului recurentei este declarativă, fără suport probant. Or, cele indicate

au fost făcute „pro causa”, în scopul motivării omiterii termenului de prescripție.

Având în vedere momentul intrării în vigoare a hotărârii nr. 658/30 din 10

octombrie 2017 a Consiliului Superior al Magistraturii, instanța de recurs notează

că termenul de declarare a recursului a început să curgă din 15 februarie 2018, data

când decizia contestată a fost publicată pe pagina web a instanței de apel și adusă

la cunoștință tuturor persoanelor interesate. Contrar celor stabilite, instanța

învederează că recursul a fost înregistrat în grefa Curții Supreme de Justiție la 26

iulie 2018, mult prea târziu pentru realizarea dreptului la contestare. (f.d.195).

Recurenta nu a furnizat nicio explicație plauzibilă în fața instanței de recurs

despre motivul pentru care a așteptat până la 26 iulie 2018 să depună o cerere de

recurs. Totodată, aceasta nu a solicitat repunerea în termen.

Instanța de recurs este convinsă că intervalul de timp de 2 luni este unul

rezonabil și consemnează un echilibrul‚ care pe de o parte trebuie să fie suficient

de mare pentru a permite realizarea dreptului de contestare a actului de dispoziție

al instanței de apel și pe de altă parte de suficient de mic pentru a nu permite

lezarea drepturilor celorlalți participanți la proces.

Astfel, se constată cu certitudine că CIA „ASITO” SA, depunând recursul

abia la data de 26 iulie 2018 asupra deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 12

decembrie 2017, a omis termenul de declarare a recursului. Instanța de apel a

publicat decizia motivată contestată la data de 15 februarie 2018, la data de 18

aprilie 2018 CIA „ASITO” SA a executat decizia instanței de apel.

Depunând recursul la data de 26 iulie 2018, CIA „ASITO” SA a demonstrat

că nu a depus suficientă diligență într-un timp rezonabil pentru a-și realiza dreptul

de contestare a actului judecătoresc.

În aceeași ordine de idei, Colegiul lărgit reiterează că situații similare au fost

deja examinate de către CtEDO în hotărârile Popov vs Moldova (nr. 2), (6

decembrie 2005, parag. 53), Melnic vs Moldova (14 noiembrie 2006, parag 40 și

41) sau Dacia S.R.L. vs Moldova (18 martie 2008, parag. 77), în care s-a constatat

că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de

către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat

drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Luând în considerare cele invocate, instanța de recurs constată că CIA

„ASITO” SA a depus cererea de recurs la 26 iulie 2018, în afara termenului de 2

luni prevăzut în art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă și acest fapt a fost

stabilit după declararea admisibilității recursului.

În aceste circumstanțe este întemeiată cererea lui Ion Verlan cu privire la

încetarea procedurii de recurs și care urmează a fi admisă.

Reieșind din cele expuse, în baza art. 4451 al Codului de procedură civilă

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Se admite cererea lui Ion Verlan cu privire la încetarea procedurii de recurs.

Se încetează procedura în ordine de recurs, intentată în baza recursului

declarat de către Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe

Acțiuni, împotriva deciziei din data de 12 decembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la acțiunea lui Ion Verlan împotriva Companiei

Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu

6

Vladimir Berechelea cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și a

cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

Victor Burduh

Maria Ghervas

7