2ra-1569/18 — cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, dobînzii de întîrziere, penalității de întîrziere și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1569/18

Instanța de fond: Judecătoria Edineț, sediul Central – A. Rusu

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – E. Bejenaru, A. Toderaș, A.Albu

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Svetlana Filincova

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului, declarat de către Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva

Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe

Acțiuni, intervenient accesoriu Ala Plehov cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare, dobânzii de întârziere, penalității de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a admis

apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări ,,Grawe Carat

Asigurări” Societate pe Acțiuni, s-a casat parțial hotărârea din 24 februarie 2017 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central,

constată:

La 09 octombrie 2015 Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări ,,Grawe

Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni (în continuare ÎM CA ,, Grawe Carat Asigurări”

SA) a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva

Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe

Acțiuni ( în continuare ÎM CIA „Transelit” SA), intervenient accesoriu Ala Plehov cu

privire la încasarea despăgubirii de asigurare în sumă de 152 862, 52 lei, penalității în

sumă de 27 362, 38 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 42 064,4 lei și cheltuielilor

de judecată în sumă de 6 668,67 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la 20 aprilie 2014 în mun. Chișinău

a avut loc accidentul rutier cu implicarea autovehiculului „Jaguar XF”, cu n/î

XXXXX și a autovehiculului „Mazda”, cu n/î XXXXX. Vinovat de producerea

accidentului conform procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 02481149

din 20 aprilie 2014 a fost recunoscut conducătorul automobilului „Mazda”, cu n/î

XXXXX Ala Plehov.

1

Reclamanta a menționat că la momentul producerii accidentului Ala Plehov

deținea polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă RCAI

000231950, eliberată de către ÎM CIA „Transelit” SA. În temeiul contractelor de

asigurare a vehiculelor terestre nr. AC 130447/CH din 25 august 2013, a fost achitată

despăgubirea de asigurare în mărime de 348 495 lei, fapt confirmat prin ordinul de

plată nr. 2621 din 10 iunie 2014.

Reclamanta a mai indicat că în scopul valorificării posibilității de restituire

benevolă a despăgubirii de asigurare achitate, s-a adresat prin pretenția nr. 1080/14

din 31 iulie 2014 către ÎM CIA „Transelit” SA, care, drept răspuns a transferat suma

de 195 632,47 lei. Astfel, ÎM CIA „Transelit” SA în calitate de asigurător de

răspundere civilă auto al persoanei vinovate de producerea accidentului rutier, mai

datorează reclamantei suma de 152 862,53 lei.

Reclamanta a mai menționat că potrivit avizului de recepție ÎM CIA „Transelit”

SA la 05 august 2014 a recepționat pretenția nr. 1080/14 din 31 iulie 2014 prin care i

s-a oferit un termen de 15 zile pentru achitarea benevolă a sumei de asigurare pasibilă

de restituire, scadentă pentru plata despăgubirii de asigurare survenit la data de 20

august 2014, din momentul dat urmează să fie calculată penalitatea, astfel, penalitatea

constituind 27 362, 38 lei. Totodată, ÎM CIA „Transelit” SA începând cu data de

20 august 2014 este în întârziere cu plata despăgubirii de asigurare, deci, până la

01 martie 2016 urmează să fie încasată și dobânda de întârziere care constituie

42 064, 42 lei.

Prin hotărârea din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Central s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de ÎM CA ,,Grawe

Carat Asigurări” SA. (f.d.222, 227-230, vol.I)

Prin decizia din 22 august 2017 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat

de către ÎM CA ,,Grawe Carat Asigurări” SA, s-a menținut hotărârea din 24 februarie

2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Central. (f.d. 54, 55-58, vol.I)

Prin decizia din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de către ÎM CA ,,Grawe Carat Asigurări” SA, s-a casat decizia instanței de

apel din 22 august 2017, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în

alt complet de judecată. (f.d. 88, 94, vol.II)

Prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul declarat

de către ÎM CA ,,Grawe Carat Asigurări” SA, s-a casat parțial hotărârea din

24 februarie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în partea încasării

despăgubirii de asigurare în sumă de 152 862, 53 lei și în această parte a fost

pronunțată o nouă hotărâre. S-a admis cererea ÎM CA ,,Grawe Carat Asigurări” SA în

partea încasării despăgubirii de asigurare în sumă de 152 862, 53 lei. S-a încasat de la

ÎM CIA „Transelit” SA în beneficiul ÎM CA ,,Grawe Carat Asigurări” SA

despăgubirea de asigurare în sumă de 152 862, 53 lei și taxa de stat în sumă de 4 939

lei, în rest hotărârea primei instanței s-a menținut. (f.d. 111-112, 113-135, vol.II)

La 20 iunie 2018, 06 noiembrie 2018 ÎM CIA „Transelit” SA a declarat recurs și

supliment la recurs împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți,

solicitând casarea deciziei, cu menținerea hotărârii din 24 februarie 2017 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central. (f.d.154-158,182-183, vol.II)

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat, că instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea și în acest sens a aplicat eronat normele de drept

material și procedural. Instanța de apel la întocmirea deciziei nu a respectat

2

prevederile art.241 alin.(5) și (6) Cod de procedură civilă. Mai mult ca atât, instanța

de apel prin decizia sa nu a indicat concret în ce parte s-a casat și menținut hotărârea

instanței de fond, ceea ce se echivalează cu nemotivarea deciziei. Totodată, instanța

de apel nu a cercetat în ședință dovezile scrise și nici nu le-a consemnat în procesul

verbal, deci au fost puse la baza deciziei probe necercetate și neverificate în modul

cuvenit.

La 03 august 2018 ÎM CA ,,Grawe Carat Asigurări” SA a depus referință,

solicitând ca cererea de recurs declarată de ÎM CIA „Transelit” SA să fie considerată

inadmisibilă. (f.d. 164-168, vol.II)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la

24 aprilie 2018, recursul declarat la 20 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către ÎM CIA

„Transelit” SA este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

ÎM CIA „Transelit” SA a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care

instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către ÎM CIA „Transelit” SA asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă ÎM CIA „Transelit” SA, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către ÎM CIA „Transelit” SA inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de

Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Svetlana Filincova

Maria Ghervas

4