2ra-262/18 — incasarea despagubirii de asigurare, a dobanzii de intirziere, a penalitatii si cheltuielile de judecata

Dosarul nr. 2ra-262/18

Prima instanță: Judecătoria Edineț, mun. Chișinău

Judecător: C. Prisacari

Instanța de recurs: Curtea de Apel Bălți

Judecători: S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” SA către ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Zlotesco

Alexandru privind încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere,

penalității și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 05 septembrie 2017, prin care s-au

respins cererile de apel declarate de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA și ÎM CIA

„Transelit” SA și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț din 12 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 08 iunie 2015, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient

accesoriu Zlotesco Alexandru, cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, în

sumă de 47474,31 lei și cheltuielile de judecată, suportate la achitarea taxei de stat,

pentru depunerea cererii de chemare în judecată, în sumă de 1 424,22 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 16 aprilie 2014, în s.

Zloți, r. Cimișlia, a avut loc un accident rutier cu participarea automobilului de model

Xxxxxx X, cu numărul de înmatriculare XXXXXX, condus de către Ciumeica

Roman, și tractorul de marca XXXXX, cu numărul de înmatriculare XXXXXX,

condus de către Zlotesco Alexandru.

1

Astfel, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Zlotesco

Alexandru, conducătorul tractorului de marca XXXXX, cu numărul de înmatriculare

XXXXX, prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI02498171 din 17

aprilie 2014.

Prin urmare, reclamantul a invocat că, în baza contractului de asigurare a

vehiculelor terestre nr. AC130096/RS din 31 octombrie 2013, încheiat între ÎM CA

„Grawe Carat Asigurări” SA și SC „Vadalex Agro” SRL, a achitat ultimului, în

calitate de persoană păgubită, despăgubirea de asigurare în mărime de 57464,10 lei,

fapt confirmat prin ordinul de plată nr.1776 din 24 aprilie 2014.

Reclamantul consideră că ÎM CIA „Transelit” SA, în calitate de asigurător de

răspundere civilă auto al persoanei vinovate de producerea accidentului rutier,

urmează să plătească păgubitului, iar în cazul dat celui, care l-a subrogat în drepturi

pe păgubit, suma de 47474,31 lei, reieșind din următoarele calcule: piese - 41624,10

lei, vopsitorie - 8640 lei, manoperă - 7200 lei, cu deducerea uzurii calculată în

mărime de 9989,79 lei.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la data de 26 mai 2014,

reclamantul a expediat în adresa pârâtului pretenția nr. 733/14, prin care i-a cerut

achitarea despăgubirii de asigurare în termen de 15 zile calculate din momentul

recepționării pretenției, însă nu a primit nici un răspuns.

Din aceste considerente, reclamantul a solicitat încasarea de la ÎM CIA

„Transelit” SA a despăgubirii de asigurare în mărime de 47474,31 lei și a

cheltuielilor de judecată, suportate la achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii

de chemare în judecată, în sumă de 1424,22 lei.

La data de 11 iulie 2016, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, a înaintat o

cerere de extindere a pretențiilor, prin care a solicitat admiterea acesteia, încasarea de

la ÎM CIA „Transelit” SA în beneficiul său, a sumei de 16592,60 lei, cu titlu de

dobândă de întârziere, a sumei de 8497,89 lei, cu titlu de penalitate de întârziere,

precum și încasarea cheltuielilor ce rezultă din achitarea taxei de stat pentru

depunerea cererii de extindere a pretențiilor în mărime de 752,71 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 12 decembrie 2016, s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA

împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Zlotesco Alexandru cu

privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a dobânzii de întârziere, penalității și a

cheltuielilor de judecată. S-a încasat de la ÎM CIA „Transelit” SA în beneficiul ÎM

CA „Grawe Carat Asigurări” SA despăgubirea de asigurare în sumă de 39434 lei și

dobânda de întârziere în mărime de 16530,42 lei. S-a încasat de la ÎM CIA

„Transelit” SA în beneficiul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA cheltuielile de

judecată suportate în legătură cu examinarea cauzei sub forma taxei de stat în mărime

de 1678,93 lei și cheltuielile de transport în mărime de 1570,92 lei, în total suma de

2

3249,85 lei. În rest pretențiile ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA către ÎM CIA

„Transelit” SA s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 05 septembrie 2017, au fost respinse

cererile de apel declarate de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA și ÎM CIA

„Transelit” SA și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din 12 decembrie

2016.

Pentru a hotărî astfel, instanțele ierarhic inferioare, au reținut concluziile

raportului de expertiză nr. 521 din 12 octombrie 2016, efectuat de către expertul

judiciar Hapatniucovschi Mihail, din cadrul Centrului de Expertize Independente,

prin care s-a stabilit că paguba materială cauzată automobilului XXXXX cu nr. de

înmatriculare XXXX, avariat la data de 16 aprilie 2014, constituie suma de 39 434

lei.

În motivarea soluției, instanțele ierarhic inferioare, au ajuns la concluzia că

despăgubirea de asigurare se plătește de către asigurătorul de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto, fie asigurătorului CASCO, în temeiul art. 1329 Cod civil, fie

persoanei păgubite în accidentul rutier, prin deducerea uzurii din costul părților

componente sau a pieselor înlocuite.

Cu referire la cerința reclamantului privind încasarea penalității în conformitate

cu prevederile art. 6 alin (6) din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la

asigurări, instanțele inferioare au reținut că reclamantul nu are calitatea de asigurat,

beneficiar al asigurării sau păgubit, ci este asigurător de bunuri, care s-a subrogat în

drepturi cu persoana păgubită, respectiv nu este îndreptățit să solicite încasarea

penalității de întârziere pentru neexecutarea în termen a obligației de plată.

Dobânda de întârziere a fost încasată din suma stabilită în baza raportului de

expertiză nr. 521 din 12 octombrie 2016, ținându-se cont de prevederile art. 619 alin.

(1) Cod Civil, fiind constatat că plata acesteia rezultă din obligația asigurătorului de

achitare a despăgubirii de asigurare.

Invocând dezacordul cu decizia instanței de apel, ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA, la data de 22 decembrie 2017 a declarat recurs, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Bălți din 05

septembrie 2017 și casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Edineț din 12 decembrie

2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral cererea de

chemare în judecată.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel, nu a aplicat legea, care

trebuie să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea. Suportul normativ al

instanței de apel, la adoptarea deciziei este bazat pe deduceri subiective, motivarea

soluției fiind evazivă și superficială. Recurenta, a indicat că nu este de acord cu

poziția instanțelor inferioare la aprecierea probelor, care au dat prioritate cuantumului

despăgubirii stabilit prin Raportul de expertiză nr. 521 din 12 octombrie 2016. De

asemenea, potrivit recurentei, aceasta s-a subrogat în toate drepturile asiguratului

3

odată cu plata despăgubirii de asigurare și din aceste considerente pretenția sa, cu

privire la încasarea penalității de întârziere, urmează a fi admisă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de către ÎM

CA „Grawe Carat Asigurări” SA, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs precizează că, recursul, a fost depus de către reprezentanții

recurentei ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, Cherdivară Rodica și Guceac Ion, la

data de 22 decembrie 2017, cu respectarea termenului indicat la art. 434 Cod de

procedură civilă. Or, la materialele cauzei civile lipsesc, careva probe cu privire la

data recepționării de către recurent a deciziei integrale a Curții de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs, se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a

acelor circumstanțe, ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului, ca fiind admisibil.

În speță, însă temeiurile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 Cod de procedură civilă,

în condițiile în care, se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

4

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia, ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă, care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, de a considera ca fiind

inadmisibil, recursul declarat de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

A considera inadmisibil recursul declarat de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări”

SA împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 05 septembrie 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA către

ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Zlotesco Alexandru privind încasarea

despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere, penalității și cheltuielilor de

judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5