3ra-1342/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1342/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. N. Pasecinic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serghei

Mocanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Mocanu

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de Serghei Mocanu și Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și a fost menținută hotărârea din 22

decembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin care acțiunea a fost

admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La data de 08 noiembrie 2016, Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 05 august 2015 s-a adresat

cu o plângere Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal prin

care a solicitat verificarea legalității prelucrării datelor sale cu caracter personal de

către fostul său angajator SA „Drumuri Chișinău” și Colesnicenco Eugeniu.

Prin decizia nr. 239 din 27 octombrie 2016 al Directorului Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, Eduard Răducan s-a

constatat lipsa încălcării prevederilor Legii privind protecția datelor cu caracter

personal.

A considerat reclamantul că decizia nr. 239 din 27 octombrie 2016 al

Directorului Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

Eduard Răducan prin care s-a constatat lipsa încălcării prevederilor Legii privind

protecția datelor cu caracter personal, este emisă cu încălcarea termenului legal de

examinarea a plângerilor, prevăzut de art. 27 din Legea RM nr. 133 din 08 iulie

2011 care stipulează că, subiectul datelor cu caracter personal care consideră că

prelucrarea datelor sale nu este conformă cu cerințele prezentei legi poate înainta

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal o plângere în

termen de 30 de zile din momentul depistării încălcării. În procesul soluționării

plângerii, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal poate

audia subiectul datelor cu caracter personal, operatorul și, dacă este cazul, persoana

împuternicită de către operator și martorii, de asemenea poate dispune efectuarea

unui control inopinat. În urma examinării plângerii, Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal emite o decizie motivată care prevede fie

lipsa încălcării prevederilor legislației, fie suspendarea operațiunilor de prelucrare

a datelor cu caracter personal, fie rectificarea, blocarea sau distrugerea datelor

neveridice ori obținute ilicit. Decizia este comunicată părților interesate în termen

de 30 de zile de la data primirii plângerii.

La fel, a considerat că decizia nr. 239 din 27 octombrie 2016 în partea în

care s-a dispus lipsa încălcării prevederilor Legii privind protecția datelor cu

caracter personal, este nemotivată din cauza că controlul s-a efectuat incompetent,

superficial și părtinitor de către colaboratorul centrului, din care considerente s-a

emis o decizie ilegală care contravine prevederilor Legii RM nr. 133 din 08 iulie

2011 privind protecția datelor cu caracter personal și anume: prelucrarea datelor

sale cu caracter personal din Registru de Stat al Populației la 24 octombrie 2013 de

către fostul său angajator SA „Drumuri Chișinău” și Colesnicenco Eugeniu care

sunt contrare Codului muncii și Legii RM nr. 133 din 08 iulie 2011, fapte trecute

intenționat cu vederea de către reprezentantul Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal.

A solicitat reclamantul Serghei Mocanu anularea deciziei nr. 239 din 27

octombrie 2016 al Directorului Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, Eduard Răducan și constatarea faptul că pârâtul a încălcat

termenul legal de 30 zile privind examinarea plângerii sale depuse la Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova la

data de 05 august 2015.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău a fost admisă parțial acțiunea depusă de Serghei Mocanu și a fost

constatată încălcarea de către Centru Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal al Republicii Moldova a termenului stabilit de art. 27 alin. (3) din Legea

nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, pentru

examinarea plângerii din 05 august 2015. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

La data de 11 ianuarie 2017, Serghei Mocanu a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe în partea respingerii acțiunii cu emiterea în această parte a unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La data de 25 ianuarie 2017, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii cu emiterea în această

parte a unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău au fost

respinse apelurile declarate de Serghei Mocanu și de Centrul Național Pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că concluzia primei instanțe

precum că pretenția reclamantului privind constatarea faptului că pârâtul a încălcat

2

termenul legal de 30 de zile la examinarea plângerii din 05 august 2015, este

întemeiată, or, în speță termenul scurs dintre momentul depunerii plângerii și

recepționarea deciziei stabilite de lege depășește cu mult termenul de 30 de zile.

Totodată, instanța de apel a remarcat că prima instanță întemeiat a

concluzionat că argumentele invocate de Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal al Republicii Moldova în decizia 239 din 27 octombrie 2016

nu au fost combătute prin probe pertinente și incontestabile de către reclamant,

astfel decizia a fost emisă în conformitate cu prevederile legislației în vigoare fiind

suficient argumentată, iar criticile aduse de reclamant în cererea de chemare în

judecată nu sunt în măsură să combată motivele invocate în textul acesteia sau cel

puțin să pună la dubiu temeinicia argumentelor indicate în textul deciziei.

Instanța de apel a reiterat și faptul că în temeiul Legii, instanța nu poate

discuta conținutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorități publice,

deoarece petiționarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform

propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorința personală, stabilirea

răspunsului fiind atributul exclusiv al autorității publice competente. În cazul în

care autoritatea publică nu a răspuns la toate solicitările petiționarului, acesta este

în drept să se adreseze instanței de contencios administrativ cu o cerere privind

obligarea autorității publice de a-i răspunde la toate solicitările.

La data de 06 iunie 2018, Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii cu emiterea în

această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Recurentul, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea respingerii acțiunii, deoarece

instanțele judecătorești inferioare au interpretat și au aplicat greșit normele de drept

material. A invocat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil pe motiv că

instanțele judecătorești contrar art. 239, 240 Codul de procedură civilă au emis

hotărâri nemotivate și contradictorii.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele pricinii rezultă cu certitudine că decizia Curții de Apel

Chișinău a fost emisă la 28 noiembrie 2017, dar date care ar confirma

recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Serghei Mocanu la 04 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

3

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serghei Mocanu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să mai menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010,

Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Serghei Mocanu.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Serghei Mocanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5