3ra-874/18 — anularea deciziei

3ra-874/18 — anularea deciziei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-874/2018

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău (V.Muntean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M.Guzun, L.Pruteanu, I.Cotruță)

Î N C H E I E R E

08 august 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serghei Mocanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Mocanu

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova privind anularea deciziei, constatarea încălcării termenului

legal de examinarea a plîngerii,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 august 2016, Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova solicitînd anularea deciziei directorului Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova nr.159 din 01

august 2016 ca fiind ilegală, constatarea faptului precum că Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova a încălcat

termenul de 30 de zile privind examinarea plîngerii nr.M.S.-278/15 din 24 iulie

2015.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 24 iulie 2015 s-a adresat cu

plîngere la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova prin care a solicitat tragerea la răspundere contravențională a

persoanelor care fără a respecta procedura a autentificat, prelucrat și eliberat lui

Eugeniu Colesnicenco înscrisuri care conțin date cu caracter personal pe care

ultimul le-a prezentat ca probe în Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău,

judecătorului Olga Cernei, în cadrul examinării cauzei civile la acțiunea sa

împotriva lui Eugeniu Colesnicenco, cît și a avocatului care ilegal a autentificat

copia de pe înscrisuri.

Prin decizia nr.159 din 01 august 2016 a directorului Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, Eduard

Răducan, s-a dispus constatarea lipsei încălcării prevederilor Legii privind

protecția datelor cu caracter personal.

1

A menționat că decizia nr.159 din 01 august 2016 este emisă cu încălcarea

termenului legal de examinare a plîngerilor prevăzut de art.27 din Legea nr.133 din

08 iulie 2011. La fel, decizia nr.159 din 01 august 2016 contravine prevederilor

Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, așa

cum este nemotivată din cauza că controlul s-a efectuat incompetent, superficial și

părtinitor de către angajatul centrului.

A indicat că avocatul Popa Paulean prelucrînd datele sale cu caracter personal

a încălcat prevederile art.27, 29 alin.1 a Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind

protecția datelor cu caracter personal, fapte care au fost trecute cu vederea de

reprezentantul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 03 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova, s-a constatat faptul încălcării de către Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova a termenului de 30

de zile prevăzut de art.27 alin.3 al Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția

datelor cu caracter personal la examinarea plîngerii nr.M.S.-278/15 depuse de

Mocanu Serghei la 24 iulie 2015, în rest pretenția reclamantului cu privire la

anularea deciziei nr.159 din 01 august 2016 s-a respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

cererile de apel declarate de Serghei Mocanu și Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din

03 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că concluzia primei instanțe

precum că pretenția reclamantului privind constatarea faptului că pîrîtul a încălcat

termenul legal de 30 de zile privind examinarea plîngerii din 24 iulie 2015, este

întemeiată or, în speță termenul scurs dintre momentul depunerii plîngerii și

recepționarea deciziei stabilite de lege depășește cu mult termenul de 30 de zile.

Totodată, instanța de apel a remarcat că prima instanță întemeiat a

concluzionat că argumentele invocate de Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova în decizia nr.159 din 01

august 2016 nu au fost combătute prin probe pertinente și incontestabile de către

reclamant, astfel decizia a fost emisă în conformitate cu prevederile legislației în

vigoare fiind suficient argumentată, iar criticile aduse de reclamant în cererea de

chemare în judecată nu sunt în măsură să combată motivele invocate în textul

acesteia sau cel puțin să pună la dubiu temeinicia argumentelor indicate în textul

deciziei.

Instanța de apel a reiterat și faptul că în temeiul Legii, instanța du poate

discuta conținutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorități publice,

deoarece petiționarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat

conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorința personală,

stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorității publice competente. În

cazul în care autoritatea publică nu a răspuns la toate solicitările petiționarului,

acesta este în drept să se adreseze instanței de contencios administrativ cu o cerere

privind obligarea autorității publice de a-i răspunde la toate solicitările.

2

La 04 iunie 2018, Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 28 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău

din 03 noiembrie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a

cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată la judecarea cauzei

au interpretat și au aplicat greșit normele de drept material, care se încadrează în

prevederile art.432 alin.2, lit.a), b), c) Cod de procedură civilă.

A indicat că instanțele judecătorești au emis hotărîri nemotivate și

contradictorii care contravin prevederilor art.239 – 241 Cod de procedură civilă.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 al Convenției prezumă dreptul la o

hotărîre și decizie motivată, drept ignorat de instanța de apel. În cazul în care

instanțele de drept se abțin de a da un răspuns special și explicit la cele mai

importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști

dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a 6 § 1 al Convenției.

A menționat că instanțele eronat au stabilit că nu există probatoriu în sensul

admiterii acțiunii, așa cum în conformitate cu prevederile art.117, 118, 130 Cod de

procedură civilă și art.24 alin.3 a Legii nr.793 din 10 februarie 2000, pîrîtul urma

să dovedească prin probe pertinente și admisibile legalitatea actului administrativ

contestat. Instanța de apel superficial a examinat apelul, nu conține o argumentare

clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care s-a ajuns, la

adoptarea soluției urma să concluzioneze sub aspectul temeiniciei acțiunii,

rezultînd din circumstanțele pricinii constatate de instanța de judecată, probe pe

care s-a întemeiat concluzia privitor la circumstanțele cauzei.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 16

ianuarie 2018 (f.d.130) lipsind însă date privind recepționarea acesteia, în

circumstanțele menționate recursul declarat de Serghei Mocanu la 04 iunie 2018,

se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 30 iulie 2018 de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal al Republicii Moldova a fost depusă referință prin care s-a

solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil or, argumentele invocate în

recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin.2, 3, 4 Cod de

procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

3

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serghei Mocanu este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serghei Mocanu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

4

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, la caz încălcările

invocate de către recurent, exprimate sub forma unor enunțuri declarative și

generale, nu conțin exclusiv chestiuni de drept și nu permit încadrarea lor în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2 octombrie

2014, parag.71-74). În acest sens, în concepția Curții Europeane a Drepturilor

Omului articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a

considera inadmisibil recursul declarat de Serghei Mocanu.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serghei Mocanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

5