3ra-1208/16 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1208/16 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: Judecătoria sectorului Buiucani municipiul Chișinău, Judecător – Viorica Hadîrcă
Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Ion Muruianu, Valeri Efros, Anatolie Minciună
Dosar nr.3ra-1208/16
ÎNCHEIERE
14 septembrie 2016 municipiul
Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, – Svetlana Filincova,
Judecători – Dumitru Mardari, Galina Stratan
Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Serghei
Mocanu și de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,
în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată în ordinea
contenciosului administrativ depusă de către Serghei Mocanu împotriva Centrului
Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la recunoașterea
refuzului emiterii deciziei ca ilegal și obligarea emiterii deciziei, încasarea
prejudiciului,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, prin care au fost
respinse apelurile declarate de Serghei Mocanu și de către Centrul Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal,
co ns tată :
La 14 septembrie 2015 Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în judecată
în ordinea contenciosului administrativ împotriva Centrului Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal, solicitînd a recunoaște ilegal refuzul nr.04-
14/1596 din 04 septembrie 2015 privind emiterea unei decizii în urma examinării
plîngerii privind constatarea încălcărilor comise a dreptului la protecția datelor
personale, obligarea emiterii deciziei privind constatarea încălcărilor comise a
dreptului la protecția datelor personale de către SA „Drumuri Chișinău” și Eugeniu
Colesnicenco și încasarea sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
În motivarea cererii a indicat că la 05 august 2015 a adresat Centrului Național
pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal o plîngere privind constatarea
încălcărilor comise a dreptului la protecția datelor personale de către SA „Drumuri
Chișinău” și Eugeniu Colesnicenco.
Refuzul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr.04-
14/1596 din 04 septembrie 2015 îl consideră ilegal, ori la emiterea acesteia s-au
ignorat prevederile art.27 din Legea nr.133 din 08 iulie 2011, care obligă Centrul
să emită o decizie motivată în urma examinării plîngerii depuse.
1
Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Buiucani municipiul Chișinău din 22
octombrie 2015 a fost admisă parțial acțiunea lui Serghei Mocanu. A fost
recunoscut ilegal refuzul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal nr.04-14/1596 din 04 septembrie 2015 privind emiterea unei decizii
potrivit art.27 din Legea nr.133 din 08 iulie 2011 pe marginea plîngerii lui Serghei
Mocanu depuse la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal
al Republicii Moldova la 05 august 2015. A fost obligat Centrul Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal să examineze plîngerea lui Serghei Mocanu
din 05 august 2015 privind încălcările admise de SA „Drumuri Chișinău” și
Eugeniu Colesnicenco și să emită actul administrativ corespunzător, potrivit
prevederilor art.27 din Legea nr.133 din 08 iulie 2011. În rest, pretențiile au fost
respinse ca neîntemeiate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016 a fost respins, din lipsă de
temei, apelurile declarate de Serghei Mocanu și de către Centrul Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal. A fost menținută hotărîrea Judecătoriei
sectorului Buiucani municipiul Chișinău din 22 octombrie 2015.
La 13 iunie 2016 Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 19 mai 2016, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărîrii
instanței de fond, în partea respingerii cerințelor din cererea de chemare în
judecată.
În motivarea cererii a indicat că, la examinarea cauzei, instanțele de judecată
ierarhic inferioare au interpretat și aplicat eronat normele de drept material, ori
respingând cerința, instanțele greșit au constatat că admiterea parțială a acțiunii
constituie o satisfacție echitabilă. Recurentul nici pînă la moment nu a emis actul
administrativ solicitat, fapt ce evidențiază ilegalitățile intimatului.
Susține intimatul că prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei ar constituie un
remediu echitabil pentru suferințele pricinuite de reprezentanții Centrului Național
pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.
La 11 august 2016 Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai
2016, solicitînd casarea parțială a deciziei recurate, în parte ce vizează respingerea
cererii de apel declarate de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal și pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin care să fie respinsă
cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Mocanu.
În motivarea cererii a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de
drept material și nu a reflectat în hotărîre motivele concluziilor sale privind
admiterea unor probe și respingerea altora și nu a constatat circumstanțele
importante pentru soluționarea corectă a pricinii.
2
Susține recurentul că instanța de judecată a dat o calificare incorectă raportului
juridic litigios, greșit fiind determinat că Legea cu privire la petiționare nu este
aplicabilă în speță.
Analizînd temeiurile invocate în cererile de recurs, în raport cu materialele
pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de
Serghei Mocanu și de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal ca fiind inadmisibile, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură
Civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.
Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod Procedură
Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din
prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina recurentului este
impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor
încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de
drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind
admisibil.
În speță, criticile aduse de recurenți, însoțite de vasta argumentare a
circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, nu pot duce la admisibilitatea
recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de
Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii probelor și
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de
judecată.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență și
care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța
de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursurilor.
Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,
Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o
rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura
efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de
declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Abordarea recurenților în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu
soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestora nu permit
3
identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune
declararea recursurilor ca fiind admisibile.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate
fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursurilor ca fiind admisibile.
În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod
Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Serghei Mocanu și de către
Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Svetlana Filincova,
Judecători –
Dumitru Mardari
Galina Stratulat
4