3ra-1208/16 — anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria sectorului Buiucani municipiul Chișinău, Judecător – Viorica Hadîrcă

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Ion Muruianu, Valeri Efros, Anatolie Minciună

Dosar nr.3ra-1208/16

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2016 municipiul

Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Galina Stratan

Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Serghei

Mocanu și de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată în ordinea

contenciosului administrativ depusă de către Serghei Mocanu împotriva Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la recunoașterea

refuzului emiterii deciziei ca ilegal și obligarea emiterii deciziei, încasarea

prejudiciului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Serghei Mocanu și de către Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal,

co ns tată :

La 14 septembrie 2015 Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în judecată

în ordinea contenciosului administrativ împotriva Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal, solicitînd a recunoaște ilegal refuzul nr.04-

14/1596 din 04 septembrie 2015 privind emiterea unei decizii în urma examinării

plîngerii privind constatarea încălcărilor comise a dreptului la protecția datelor

personale, obligarea emiterii deciziei privind constatarea încălcărilor comise a

dreptului la protecția datelor personale de către SA „Drumuri Chișinău” și Eugeniu

Colesnicenco și încasarea sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea cererii a indicat că la 05 august 2015 a adresat Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal o plîngere privind constatarea

încălcărilor comise a dreptului la protecția datelor personale de către SA „Drumuri

Chișinău” și Eugeniu Colesnicenco.

Refuzul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr.04-

14/1596 din 04 septembrie 2015 îl consideră ilegal, ori la emiterea acesteia s-au

ignorat prevederile art.27 din Legea nr.133 din 08 iulie 2011, care obligă Centrul

să emită o decizie motivată în urma examinării plîngerii depuse.

1

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Buiucani municipiul Chișinău din 22

octombrie 2015 a fost admisă parțial acțiunea lui Serghei Mocanu. A fost

recunoscut ilegal refuzul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal nr.04-14/1596 din 04 septembrie 2015 privind emiterea unei decizii

potrivit art.27 din Legea nr.133 din 08 iulie 2011 pe marginea plîngerii lui Serghei

Mocanu depuse la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

al Republicii Moldova la 05 august 2015. A fost obligat Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal să examineze plîngerea lui Serghei Mocanu

din 05 august 2015 privind încălcările admise de SA „Drumuri Chișinău” și

Eugeniu Colesnicenco și să emită actul administrativ corespunzător, potrivit

prevederilor art.27 din Legea nr.133 din 08 iulie 2011. În rest, pretențiile au fost

respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016 a fost respins, din lipsă de

temei, apelurile declarate de Serghei Mocanu și de către Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal. A fost menținută hotărîrea Judecătoriei

sectorului Buiucani municipiul Chișinău din 22 octombrie 2015.

La 13 iunie 2016 Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 19 mai 2016, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărîrii

instanței de fond, în partea respingerii cerințelor din cererea de chemare în

judecată.

În motivarea cererii a indicat că, la examinarea cauzei, instanțele de judecată

ierarhic inferioare au interpretat și aplicat eronat normele de drept material, ori

respingând cerința, instanțele greșit au constatat că admiterea parțială a acțiunii

constituie o satisfacție echitabilă. Recurentul nici pînă la moment nu a emis actul

administrativ solicitat, fapt ce evidențiază ilegalitățile intimatului.

Susține intimatul că prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei ar constituie un

remediu echitabil pentru suferințele pricinuite de reprezentanții Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

La 11 august 2016 Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai

2016, solicitînd casarea parțială a deciziei recurate, în parte ce vizează respingerea

cererii de apel declarate de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal și pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin care să fie respinsă

cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Mocanu.

În motivarea cererii a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material și nu a reflectat în hotărîre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altora și nu a constatat circumstanțele

importante pentru soluționarea corectă a pricinii.

2

Susține recurentul că instanța de judecată a dat o calificare incorectă raportului

juridic litigios, greșit fiind determinat că Legea cu privire la petiționare nu este

aplicabilă în speță.

Analizînd temeiurile invocate în cererile de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de

Serghei Mocanu și de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal ca fiind inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură

Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod Procedură

Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de

drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind

admisibil.

În speță, criticile aduse de recurenți, însoțite de vasta argumentare a

circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de

Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii probelor și

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență și

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursurilor.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,

Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurenților în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu

soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestora nu permit

3

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursurilor ca fiind admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Serghei Mocanu și de către

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4