2rac-467/18 — repararea prejudiciului material

2rac-467/18 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rac-467/18

Instanța de fond: Judecătoria Ceadîr-Lunga (jud: L.Caraianu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: V.Movilă, E.Dvurecenschii, N.Veleva)

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

având în componență sa:

Președintele completului,

judecător: Svetlana Filincova

judecători: Nina Vascan și Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea

Comercială ,,Vomsir-Trans” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea

Comercială ,,Vomsir-Trans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ,,Inka-Un” cu privire la repararea

prejudiciului material,

împotriva deciziei din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost admis apelul declarat de către Societatea Comercială ,,Vomsir-Trans”

Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărârea din 1 decembrie 2016 a

Judecătoriei Ceadîr-Lunga și pronunțată o nouă hotărâre, de respingere ca

neîntemeiată a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 17 iunie 2016, reclamanta Societatea Comercială ,,Vomsir-Trans”

Societate cu Răspundere Limitată (în continuare SC ,,Vomsir-Trans” SRL) a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere

Limitată ,,Inka-Un” (în continuare SRL ,,Inka-Un”) cu privire la repararea

prejudiciului material.

În motivarea acestei acțiuni, SC ,,Vomsir-Trans” SRL a indicat că în baza

comenzii de transport semnată cu SRL „Tesico-Grup” a efectuat transportarea

mărfii din Turcia în Republica Moldova către ÎI „Uzun Alexei” (după

reorganizare SRL „Inka-Un”), punctul descărcării mărfii fiind indicat or.

Căușeni.

Reclamanta a menționat că, la 10 aprilie 2011, la punctul de trecere a

frontierei de stat Leușeni, inspectorul vamal a indicat în carnetul TIR vama

1

finală or. Căușeni, cu termen de tranzit până pe 12 aprilie 2011. La 11 aprilie

2011 automobilul care transporta marfa a intrat în terminalul din or. Căușeni. În

aceeași zi toate documentele de însoțire pentru marfă au fost transmise

beneficiarului ÎI „Uzun Alexei” (după reorganizare SRL „Inka-Un”), pentru a

efectua vămuirea.

Din anumite circumstanțe, SRL „Inka-Un” nu a perfectat documentele

necesare pentru vămuirea mărfii, iar ulterior la 18 aprilie 2011 pârâta i-a

solicitat să se deplaseze în orașul Ceadîr-Lunga și numai la 21 aprilie 2011, a

fost finalizată devamarea mărfii, iar marfa a fost descărcată în sat. Chircăiești, r-

nul Căușeni.

În continuare, SC ,,Vomsir-Trans” SRL a indicat că, la 26 iulie 2011, a

recepționat prin poștă copia procesului-verbal nr. 169/11 din 13 iulie 2011 cu

privire la contravenție și decizia din 18 iulie 2011 a Serviciului Vamal cu

privire la aplicarea sancțiunilor, prin care întreprinderii reclamante i-а fost

aplicată amenda în mărime de 3% din costul mărfii, adică în sumă de 2

25955,05 lei.

Astfel, nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire contravenție și cu

decizia de sancționare, la 28 iulie 2011 SC ,,Vomsir-Trans” SRL a depus în

adresa Serviciului Vamal o cerere prealabilă, însă a fost respinsă, motiv pentru

care a depus o acțiune separată în instanța de judecată. Prin hotărârea din 20

ianuarie 2012 a Curții de Apel Cahul, menținută prin decizia din 18 iulie 2012 a

Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de SC ,,Vomsir-Trans” SRL împotriva Biroului Vamal Cahul

cu privire la anularea actelor.

A precizat că, în baza ordinului de încasare nr. 32 din 19 mai 2015, Biroul

Vamal Cahul a încasat din contul SC ,,Vomsir-Trans” SRL suma de 25955,05

lei, însă, în opinia reclamantei, anume pârâta SRL ,,Inka-Un” fiind vinovată în

situația creată, urmează să-i restituie societății suma de 25955,05 lei, deoarece a

încălcat termenul de transit, motiv pentru care la 13 iulie 2015, în adresa pârâtei

a fost expediată pretenția privind achitarea în termen de 7 zile din momentul

recepționării pretenției a sumei de 25955,05 lei.

Concomitent a invocat reclamanta că, despre existenta prejudiciului cauzat

a aflat la momentul încasării forțate de către Biroul Vamal Cahul a sumei

adjudecate în baza ordinului de încasare nr. 32 din 19 mai 2015.

Prin urmare, potrivit reclamantei, termenul de prescripție extinctivă a

început să curgă din momentul realizării condiției, adică începând cu 19 mai

2015, iar termenul de depunere a acțiunii constituie 3 ani.

Din considerentul că nu a primit un răspuns la cererea sa prealabilă,

reclamanta SC „Vomsir-Trans” SRL a depus prezenta cerere de chemare în

judecată, solicitând încasarea din contul pârâtei SRL „Inka-Un” în beneficiul

său a prejudiciului material în sumă de 25955,05 lei, a taxei de stat achitate la

depunerea acțiunii și a cheltuielilor de judecată suportate pe marginea

prezentului litigiu.

2

Prin hotărârea din 1 decembrie 2016 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga, cererea

de chemare în judecată înaintată de către SC „Vomsir-Trans” SRL a fost

respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Comrat, a fost respins

apelul depus de SC „Vomsir-Trans” SRL și menținută hotărârea din 1

decembrie 2016 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga.

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au conchis că termenul de

prescripție a început să curgă pentru SC ,,Vomsir-Trans” SRL din momentul

când a aflat despre încălcarea dreptului său, adică la 18 iulie 2012-data emiterii

deciziei Curții Supreme de Justiție, prin care a fost menținută hotărârea din 20

ianuarie 2012 a Curții de Apel Cahul, care la rândul său a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SC ,,Vomsir-Trans”

SRL împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la anularea actelor.

Prin decizia din 17 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către SC ,,Vomsir-Trans” SRL, casată decizia din 30 martie

2017 a Curții de Apel Comrat, cauza fiind remisă la rejudecare în Curtea de

Apel Cahul.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de recurs a concluzionat că

ipoteza instanțelor ierarhic inferioare precum că dreptul la acțiune pentru SC

,,Vomsir-Trans” SRL ar începe să curgă de la 18 iulie 2012-data adoptării

deciziei a Curții Supreme de Justiție este nefondată, deoarece acest termen nu

ține de executarea deciziei organului vamal, ce ține nemijlocit de încasarea

prejudiciului.

Prin urmare, dreptul la acțiune pentru SC ,,VomsirTrans” SRL a început

din momentul realizării condiției, adică la 19 mai 2015, când și a fost încasată

suma bănească de 25955, 05 lei cu titlu de amendă de către Biroul Vamal Cahul

de la SC „Vomsir-Trans” SRL, or, însăși amenda a fost încasată la 19 mai 2015,

respectiv și dreptul la acțiune în recuperarea prejudiciului pentru reclamantă a

început să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice încasării sumei

bănești, cu atât mai mult că acest termen nu putea să înceapă a curge anterior

încasării „de facto” a sumei cu titlu de amendă.

Concomitent, instanța de recurs a considerat necesar de a remite spre

rejudecare în ordine de apel prezenta cauză Curții de Apel Cahul, deoarece în

cadrul Curții de Apel Comrat va fi imposibilă crearea unui alt complet de

judecată pentru a se expune asupra cauzei în fond în ordine de apel, în condițiile

când în cadrul acesteia activează șase judecători, dintre care trei deja au

participat la examinarea cauzei în ordine de apel în Curtea de Apel Comrat, iar

unul dintre cei trei judecători Ludmila Caraianu a participat la examinarea

cauzei în prima instanță, iar judecătorul Serghei Gubenco a fost suspendat din

funcție prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20

septembrie 2016, pct.2. Or, în conformitate cu art. 49 alin. (1), (2) Cod de

procedură civilă, judecătorul care a luat parte la judecarea pricinii în primă

instanță nu mai poate participa la judecarea acesteia în instanță de apel, de

3

recurs și nici la rejudecarea ei în primă instanță, după casare. Judecătorul care a

luat parte la judecarea pricinii în instanță de apel nu mai poate participa la

judecarea ei în primă instanță, repetat, în instanță de apel și nici în instanță de

recurs, cu atât mai mult că în conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. d) Cod de

procedură civilă, instanța strămută pricina la o altă instanță dacă din motivul

recuzării (abținerii de la judecată) unui sau mai multor judecători ori din alte

motive întemeiate, substituirea judecătorilor săi devine imposibilă.

Prin decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul

declarat de către SC ,,Vomsir-Trans” SRL, casată hotărârea din 1 decembrie

2016 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

acțiunea depusă de către SC ,,Vomsir-Trans” SRL a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea concluziei enunțate, instanța de apel a constatat că legătura

cauzală între acțiunile pârâtei SRL „Inka-Un” anterior (ÎI „Uzun Alexei”) și

prejudiciul material efectiv suportat de reclamanta SC „Vomsir-Trans” SRL nu

există, prin urmare și nici vinovăția acesteia în comiterea faptului ilicit nu și-a

găsit confirmarea, or, din actele cauzei rezultă cu certitudine că la 4 aprilie 2011

SRL „Ink-Un” (anterior ÎI „Uzun Alexei”) în calitate de „Client” a încheiat cu

SRL „Tesico-Grup” contractul de transportare a mărfii, iar ultima la rândul său

a încheiat cu SC „Vomsir-Trans” SRL în beneficiul SRL „Ink-Un” (anterior ÎI

„Uzun Alexei”) un alt contract de transport de mărfuri.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei sus-enunțate, la 11

septembrie 2018, SC „Vomsir-Trans” SRL a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea actului judecătoresc contestat ce constituie obiectul

prezentului recurs, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în

judecată înaintată de către SC „Vomsir-Trans” SRL să fie admisă în sensul

declarat.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

cererea de chemare în judecată, cererea de apel motivate și cererea de recurs

anexate la dosar, suplimentar invocându-se că, la examinarea cauzei atât

instanța de apel cât și prima instanță au interpretat eronat normele de drept

material, nefiind constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei.

La fel, s-a indicat că instanța de apel greșit a constatat imposibilitatea

aplicării normelor art. 14, 514, 1398 Cod civil, pe motiv că contractul de

transport a fost încheiat de către recurentă cu SRL ,,Tesico-Grup” și că intimata

a achitat acesteia din urmă sumele pentru staționarea transportului, or, în speță

răspunderea intimatei a survenit nu din raportul contractual, ci din raportul

delictual civil și anume ca urmare a faptului că intimata fiind beneficiarul

transportului realizat de către recurentă, nu a asigurat respectarea termenului de

tranzit și prin acțiunile sale (redirecționarea transportului în alt punct final) a

cauzat depășirea termenului respectiv, motiv pentru care a fost sancționată de

către organul vamal.

4

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de respingere a acțiunii.

La 4 octombrie 2018 în adresa intimatei a fost expediată copia recursului

declarat de SC „Vomsir-Trans” SRL, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, însă, prima nu și-a exercitat dreptul procedural și nu a

depus referință în termenul stabilit de lege, motiv pentru care admisibilitatea

recursului s-a dispus în lipsa acesteia.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul înaintat de către SC „Vomsir-

Trans” SRL la 11 septembrie 2018 (vol.II,f.d.29) este declarat în termen, având

în vedere faptul că decizia integrală motivată din 14 iunie 2018 a Curții de Apel

Cahul ce se solicită a fi casată și ce constituie obiectul prezentului recurs a fost

recepționată de către recurentă la 11 iulie 2018 (vol.II,f.d.23).

Examinând temeiurile recursului declarat de SC „Vomsir-Trans” SRL,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul vizat urmează a fi declarat

inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material

sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de SC „Vomsir-Trans”

5

SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de SC „Vomsir-Trans”

SRL se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța

de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă

se invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de

procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Instanța de recurs mai reține că CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că,

dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit

admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

6

marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare, depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective. Trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept,

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers

împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat SC „Vomsir-Trans” SRL.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea Comercială ,,Vomsir-Trans”

Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător: Svetlana Filincova

judecători: Nina Vascan

Dumitru Visternicean

7