2rac-9/18 — incasarea prejudiciului

2rac-9/18 — incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-9/18

Prima instanță: Judecătoria Ceadîr-Lunga (jud. L. Caraianu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, Ș. Starciuc, M. Galupa)

DECIZIE

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Societatea Comercială ”Vomsir-Trans”

Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea

Comercială ”Vomsir-Trans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății

cu Răspundere Limitată ”Inka-Un” cu privire la încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 30 martie 2017 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 17 iunie 2016, SC „Vomsir-Trans” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Inka-Un” solicitând încasarea prejudiciului material în

sumă de 25955,05 lei, a taxei de stat și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în baza comenzii de transport

semnată între SC „Vomsir-Trans” SRL și SRL „Tesico-Grup”, SC „Vomsir-Trans”

SRL a efectuat transportarea mărfii din Turcia în Republica Moldova către ÎI „Uzun

Alexei” (după reorganizare SRL „Inka-Un”). Punctul descărcării mărfii a fost indicat

or. Căușeni.

A menționat reclamantul că, la 10 aprilie 2011, la punctul de trecere a frontierei

de stat Leușeni, inspectorul vamal a indicat în carnetul TIR vama finală or. Căușeni,

cu termen de tranzit până pe 12 aprilie 2011. La 11 aprilie 2011 automobilul care

transporta marfa a intrat în terminalul din or. Căușeni. În aceeași zi toate

documentele de însoțire pentru marfă au fost transmise beneficiarului ÎI „Uzun

Alexei” (după reorganizare SRL „Inka-Un”), pentru a efectua vămuirea. Din

anumite circumstanțe, SRL „Inka-Un” nu a perfectat documentele necesare pentru

vămuirea mărfii. La 18 aprilie 2011 pârâtul i-a solicitat să se deplaseze în orașul

Ceadîr-Lunga și la data de 21 aprilie 2011, a fost finalizată devamarea mărfii, iar

marfa a fost descărcată în sat. Chircăiești, rl Căușeni.

A indicat că, la 26 iulie 2011, SC ”Vomsir-Trans” SRL a primit prin poștă copia

procesului-verbal nr. 169/11 din 13 iulie 2011 cu privire la contravenție și decizia

din 18 iulie 2011 cu privire la aplicarea sancțiunilor, prin care SC ”Vomsir-Trans”

SRL i-а fost aplicată amenda în mărime de 3% din costul mărfii, adică în sumă de

1

25955,05 lei. Astfel, nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire contravenție și

cu decizia de sancționare, la 28 iulie 2011 SC ”Vomsir-Trans” SRL a depus o cerere

prealabilă Serviciului Vamal, însă care a fost respinsă. Prin hotărârea din 20 ianuarie

2012 a Curții de Apel Cahul, menținută prin decizia din 18 iulie 2012 a Curții

Supreme de Justiție, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de SC ”Vomsir-Trans” SRL împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la

anularea actelor.

A precizat că, în baza ordinului de încasare nr. 32 din 19 mai 2015, Biroul

Vamal Cahul a încasat de la SC ”Vomsir-Trans” SRL suma de 25955,05 lei, însă, în

opinia reclamantului, SRL ”Inka-Un” fiind vinovată în situația creată, urmează să

restituie SC ”Vomsir-Trans” SRL suma de 25955,05 lei, deoarece a încălcat

termenul de tranzit.

La 13 iulie 2015, în adresa pârâtului a fost expediată pretenția privind achitarea

în termen de 7 zile din momentul recepționării pretenției a sumei de 25955,05 lei.

Concomitent a invocat reclamantul că, despre existenta prejudiciului cauzat a

aflat la momentul încasării forțate de către Biroul Vamal Cahul a sumei adjudecate

în baza ordinului de încasare nr. 32 din 19 mai 2015. Termenul de prescripție

extinctivă a început să curgă din momentul realizării condiției, adică începând cu 19

mai 2015, iar termenul de depunere a acțiunii constituie 3 ani.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2016 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de SC ”Vomsir-Trans” SRL împotriva SRL

”Inka-Un” cu privire la încasarea prejudiciului material ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

Prin decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

depus de SC ”Vomsir-Trans” SRL și s-a menținut hotărârea din 01 decembrie 2016

a Judecătoriei Ceadîr-Lunga.

La 25 septembrie 2017, SC ”Vomsir-Trans” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei din 30 martie 2017 a Curții de Apel Comrat solicitând casarea hotărârii

instanții de fond și a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că atât instanța de fond, cât și cea de apel

greșit și selectiv au aplicat normele de drept material ce țin de termenul de

prescripție, nu au constatat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, iar cele constatate de instanțele ierarhic inferioare, nu au fost dovedite cu

probe veridice și suficiente, nu au aplicat legea ce trebuia a fi aplicată și au interpretat

eronat legea.

Opinează că, instanțele ierarhic inferioare, la judecarea cauzei au încălcat

prevederile art. 130 Cod de procedură civilă, deoarece probele probele nu au fost

examinate în ansamblu și în interconexiunea lor,

Susține recurentul că, decizia contestată nu este motivată, ceea ce constituie o

încălcare gravă a principiului egalității și echității justiției. Din decizie nu se disting

clar motivele pentru care au fost respinse argumentele de fapt și de drept invocate în

cererea de chemare în judecată și nu au fost expuse argumente vis-a-vis de soluția

adoptată.

Indică recurentul că, în contextul prevederilor art. 272 alin.(2) Cod civil, o

condiție suspensivă și realizarea condiției, în speță, constituie voința creditorului de

încasare a sumei datorate, or, încasarea este un drept al creditorului și doar după

2

realizarea acestui drept duce la apariția dreptului de a solicita de la vinovat

recuperarea pagubei/prejudiciului cauzat.

Precizează că, rezultând din prevederile art. 272 alin.(4) Cod civil, termenul de

prescripție începe să curgă de la data când a aflat despre încasarea sumei adjudecate

de către Biroul Vamal Cahul, adică începând cu 19 mai 2015- data realizării

condiției-cauzării pagubei. Or, executarea forțată a unui asemenea document ține de

voința creditorului, deoarece încasarea datoriei este un drept al creditorului și din

momentul realizării acestei condiții, apare și prejudiciul/paguba care trebuie să fie

real/ă.

Consideră recurentul că, pornind de la prevederile art. 1403 alin.(1) Cod civil,

conform cărora comitentul răspunde pentru prejudiciul cauzat cu vinovăție de

prepusul său, ÎI „Uzun Alexei” (actuala SRL „Ink-Un”) este comitentul prepusei

SRL „Tesico Grup” și răspunde direct pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sale.

Conform art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei

se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 30 martie 2017, iar SC ”Vomsir-

Trans” SRL a declarat recurs la 25 septembrie 2017.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la data de 11 aprilie 2017 (f.d.180) și recepționată de către

recurent la data de 25 iulie 2017, conform mențiunii pe avizul de recepție (f.d.185).

Astfel, Colegiul consideră că recursul declarat la 25 septembrie 2017 de către

SC ”Vomsir-Trans” SRL împotriva deciziei din 30 martie 2017 a Curții de Apel

Comrat, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 20 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de SC ”Vomsir-Trans” SRL și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

3

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 373 alin. (1),(2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Din materialele cauzei rezultă că prin decizia din 18 iulie 2011 emisă de Biroul

Vamal Cahul, SC ”Vomsir-Trans” SRL a fost recunoscută vinovată în comiterea

contravenției vamale prevăzute de art. 231 pct.23 Cod vamal și i-a fost aplicată o

sancțiune sub formă de amendă în mărime de 3% din valoarea mărfii (865168,5 lei),

ce a constituit obiectul contravenției vamale-25955, 05 lei.

Tot aici este de menționat că prin hotărârea din 20 ianuarie 2012 a Curții de

Apel Cahul, menținută prin decizia din 18 iulie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a

fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de SC ”Vomsir-

Trans” SRL împotriva Biroului Vamal Cahul privind anularea procesului verbal cu

privire la contravenția vamală nr. 169/11 din 13 iulie 2011 și decizia din 18 iulie

2011 (f.d.10-16).

Colegiul remarcă că, la 19 mai 2015, a fost încasată de la SC ”Vomsir-Trans”

SRL suma de 25955, 05 lei, cu titlu de amendă aplicată prin decizia din 18 iulie 2011

a Biroului Vamal Cahul (f.d.20-21).

Pornind de la poziția SC ”Vomsir-Trans” SRL, conform căreia pretinde că SRL

„Ink-Un” (anterior ÎI „Uzun Alexei”) este responsabilă de cauzarea prejudiciului în

sumă de 25955, 05 lei, deoarece ultima ca beneficiar nu a perfectat actele necesare

pentru vămuirea mărfii, ceea ce, în opinia reclamantului, a dus la sancționarea SC

”Vomsir-Trans” SRL, la 09 iulie 2015 a adresat SRL „Ink-Un” (recepționată la 15

iulie 2017) o pretenție în scopul recuperării prejudiciului în termen de 7 zile de la

recepționarea acesteia (f.d.22-23).

Prin nota de opoziție din 20 iulie 2015, SRL „Inka-Un” a respins somația, din

motivul prescrierii dreptului de despăgubire și din motivul inexistenței componenței

răspunderii delictuale civile (f.d.24).

Prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva SRL „Ink-Un” la 17 iunie

2016, SC ”Vomsir-Trans” SRL pretinde încasarea prejudiciului material cauzat în

sumă de 25955, 05 lei, precum și a cheltuielilor de judecată (f.d.4-6).

Prin hotărârea din 01 decembrie 2016 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga, menținută

prin decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Comrat, s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de SC ”Vomsir-Trans” SRL împotriva SRL ”Inka-Un”

ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție (f.d.123,130-132, 173-178).

Colegiul consideră că instanțele ierarhic inferioare pripit au constatat precum

că acțiunea a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție, or, aceasta constituie

o interpretare eronată a normelor de drept relevante în acest sens.

Colegiul notează că, instanțele ierarhic inferioare au reținut că termenul de

prescripție a început să curgă pentru SC ”Vomsir-Trans” SRL din momentul când a

4

aflat despre încălcarea dreptului său, adică la 18 iulie 2012-data emiterii deciziei

Curții Supreme de Justiție.

Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripție extinctivă începe

să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data

cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Conform art. 1424 alin.(1) Cod civil, acțiunea în reparare a prejudiciului se

prescrie în termen de 3 ani începând cu momentul în care persoana vătămată a

cunoscut sau trebuia să cunoască existența prejudiciului și persoana obligată să-l

repare.

Colegiul menționează că în sensul normei citate, dreptul la acțiune în

repararea prejudiciului se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani.

Prescripția dreptului la acțiune în repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită

începe să curgă de la data când persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască

atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat să-l repare.

Dreptul de înaintare a acțiunii aparține persoanei a cărei drept subiectiv sau

interes a fost încălcat. Curgerea termenului de prescripție începe din momentul, când

anume această persoană a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Colegiul remarcă că din sensul art. 272 alin.(1) Cod civil rezultă că, începutul

termenelor generale este condiționat de momentul când persoana în favoarea căreia

curge termenul de prescripție, poate să se adreseze în judecată pentru realizarea

forțată a dreptului său.

Conform art. 272 alin.(2) Cod civil, dacă legea prevede altfel, prescripția începe

să curgă de la data când obligația devine exigibilă, iar în cazul obligației de a nu

face, de la data încălcării acesteia. În cazul în care dreptul subiectiv este afectat de

un termen suspensiv sau de o condiție suspensivă, termenul de prescripție extinctivă

începe să curgă de la data împlinirii termenului ori a realizării condiției.

Dreptul subiectiv poate apărea și cu termen suspensiv sau rezolutoriu – adică

în dependență de termenul sau împrejurarea, care poate să se petreacă sau să nu se

petreacă în viitor. Momentul de apariție a acestor drepturi și obligații este considerat

momentul survenirii termenului sau a condiției, indiferent dacă cunoșteau părțile că

condiția s-a realizat sau nu.

Argumentul instanței de apel precum că speței nu-i sunt aplicabile prevederile

art. 272 alin.(2) Cod civil, deoarece dreptul la acțiune pentru reclamant ar fi apărut

la 18 iulie 2012, adică din momentul recunoașterii legalității deciziei de sancționare

și obligația nu ar fi suspensivă, nu poate fi reținut, ori, la caz însăși încasarea amenzii

s-a realizat la 19 mai 2015, când a fost și realizată condiția.

În această ordine de idei, Colegiul apreciază a fi relevante argumentele

recurentului invocate în acest sens, deoarece dreptul la acțiune pentru SC ”Vomsir-

Trans” SRL a început din momentul realizării condiției, adică la 19 mai 2015, când

și a fost încasată suma bănească de 25955, 05 lei cu titlu de amendă de către Biroul

Vamal Cahul de la SC „Vomsir-Trans” SRL.

Ipoteza instanțelor ierarhic inferioare precum că dreptul la acțiune pentru SC

”Vomsir-Trans” SRL ar începe să curgă de la 18 iulie 2012-data adoptării deciziei

5

Curții Supreme de Justiție este nefondată, deoarece acest termen nu ține de

executarea deciziei organului vamal, ce ține nemijlocit de încasarea prejudiciului.

Astfel, în condițiile când însăși amenda a fost încasată la 19 mai 2015, respectiv

și dreptul la acțiune în recuperarea prejudiciului pentru reclamant începe să curgă în

ziua imediat următoare datei calendaristice încasării sumei bănești, or, acest termen

nu putea să înceapă a curge anterior încasării „de facto” a sumei cu titlu de amendă.

Supoziția instanței de apel precum că nu poate fi reținut argumentul

reclamantului precum că ar fi aflat despre cauzarea prejudiciului din momentul

încasării forțate a sumei adjudecate în baza ordinului de încasare nr. 2 din 19 mai

2015, deoarece conform legislației în vigoare, nu ar servi ca temei de calculare a

începutului curgerii termenului de prescripție, Colegiul o consideră neîntemeiată, ori

însăși cauzarea efectivă a prejudiciului pretins de reclamant s-a produs la 19 mai

2015, când și a fost încasată suma de la SC „Vomsir-Trans” SRL, care și este

pretinsă de către reclamant cu titlu de prejudiciu.

Mai mult ca atât, legislația în vigoare stabilește că dreptul la acțiune se prescrie

în termen de 3 ani începând din momentul când persoana a cunoscut despre existența

prejudiciului.

De asemenea, Colegiul notează că instanța de apel nu a generalizat decât

constatările sale în raport cu argumentele recurentului, argument, în esență, invocat

și de recurent. Chiar și făcând referire la inaplicabilitatea speței a art. 272 alin.(2)

Cod civil, instanța de apel s-a referit doar la a doua frază a acestei dispoziții legale

referitor la caracterul suspensiv, însă a eludat faptul că prima parte a acestei norme

stabilește expres că prescripția începe să curgă din momentul când obligația devine

exigibilă, or, la caz această condiție nu ține de calcularea termenului pentru obligația

reclamantului de a achita amenda, ci de termenul pentru obligația pârâtului de a

compensa prejudiciul pretins.

Colegiul precizează că executarea deciziei organului vamal ține de voința

acestuia și este un drept al său și în situația când acest drept s-a realizat la 19 mai

2015 prin încasarea forțată a sumei, acest moment se presupune a fi și începutul

curgerii termenului de prescripție pentru recuperarea prejudiciului de către

reclamant, deoarece atunci a fost cauzat prejudiciul efectiv. Ori, altfel, înaintând

acțiunea până la cauzarea prejudiciului, încasarea efectivă a sumei de către biroul

vamal, reclamantul ar fi pretins o îmbogățire fără justă cauză.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, cele descrise cert indică

la examinarea superficială a circumstanțelor cauzei, deoarece prezintă relevanță și

folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat,

rezultând din specificul acestui și care presupune în sine lămurirea completă și pe

bază de dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt, or, concluzia

instanței de apel este rezultatul examinării superficiale a litigiului dedus judecății și

interpretării eronate a normelor de drept relevante.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SC

”Vomsir-Trans” SRL și a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel.

6

La rejudecarea cauzei, este imperativ de ținut cont de cele expuse supra și

instanța de apel urmează a se expune asupra temeiniciei/netemeiniciei acțiunii

depuse de către SC ”Vomsir-Trans” SRL împotriva SRL ”Inka-Un” cu privire la

recuperarea prejudiciului material, omițând aspectul tardivității și în dependență de

cele obținute să emită o hotărâre conformă prevederilor legale, respectând dreptul

părților la un proces echitabil.

Totodată, pentru a concluziona sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei acțiunii,

instanța de apel urmează să verifice cerințele prin prisma argumentelor și probelor

atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din prevederile art. 130 alin.

(1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța judecătorească apreciază

probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția adoptată să fie

certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează

a fi stabilit în coraport cu circumstanțele pricinii, probele administrate și cercetate și

normele de drept material aplicabile raportului litigios.

Concomitent Colegiul consideră necesar de a transmite cauza Curții de Apel

Cahul spre rejudecare în ordine de apel, deoarece în cadrul Curții de Apel Comrat

va fi imposibilă crearea unui alt complet de judecată pentru a se expune asupra

cauzei în fond în ordine de apel, în condițiile când în cadrul acesteia activează șase

judecători, dintre care trei deja au participat la examinarea pricinii în ordine de apel

în Curtea de Apel Comrat, iar unul dintre cei trei judecători Ludmila Caraianu a

participat la examinarea cauzei în prima instanță, iar judecătorul Serghei Gubenco a

fost suspendat din funcție prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.

608/25 din 20 septembrie 2016, pct.2.

Or, în conformitate cu art. 49 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, judecătorul

care a luat parte la judecarea pricinii în primă instanță nu mai poate participa la

judecarea acesteia în instanță de apel, de recurs și nici la rejudecarea ei în primă

instanță, după casare. Judecătorul care a luat parte la judecarea pricinii în instanță de

apel nu mai poate participa la judecarea ei în primă instanță, repetat, în instanță de

apel și nici în instanță de recurs.

În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. d) Cod de procedură civilă, instanța

strămută pricina la o altă instanță dacă din motivul recuzării (abținerii de la judecată)

unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea

judecătorilor săi devine imposibilă.

În conformitate cu prevederile art.43 alin.(2) lit. d), alin.(4), art.49, art. 442, art.

444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea Comercială ”Vomsir-Trans”

Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Comrat, adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială

”Vomsir-Trans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

7

Răspundere Limitată ”Inka-Un” cu privire la încasarea prejudiciului material, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8