3ra-1275/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1275/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-1275/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – Ana Cucerescu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, jud. – Iulia Cimpoi, Aliona Danilov, Ion Secrieru

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecător Valeriu Doagă

judecători Victor Burduh

Nina Vascan,

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leonid Mura

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea deciziei nr. M-

1200 din 04 iulie 2017 și recalcularea pensiei pentru vechime în muncă,

împotriva deciziei din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 01 august 2017, Leonid Mura a depus cerere de chemare în judecată către

Casa Națională de Asigurări Sociale privind recunoașterea ilegală a deciziei, achitarea

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă (f.d. 134-142).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că a activat în organele procuraturii

din anul 1990 până la 24 decembrie 2009, având o vechime în muncă de procuror de

19 ani.

A mai comunicat că, începând cu data de 01 ianuarie 2011, la atingerea vârstei

de 50 ani i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din

salariul mediu lunar potrivit funcției deținute pe care o primea regulat cu respectarea

obligatorie a principiului recalculării pensiei până la sfârșitul anului 2011.

A remarcat că, recalcularea pensiei se efectuează din data de întâi a lunii care a

fost efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii, drept pe care l-a dobândit la 01

ianuarie 2011.

Reclamantul a susținut că, faptul dobândirii la 01 ianuarie 2011 a dreptului de

recalculare a pensiei la majorarea salariului de funcție a procurorului în exercițiu și

utilizării acestui drept la sfârșitul anului 2011 nu este negat nici de către pârât. Însă,

CNAS din motive neîntemeiate, la momentele respective, nu a efectuat recalcularea

pensiei, astfel lipsindu-l de dreptul dobândit licit la 01 ianuarie 2011 de recalcularea

pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a

acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

1

Considerând că, organele de asigurări sociale i-au încălcat grav dreptul la

proprietate (pensie), dobândit anterior licit prin aplicarea obligatorie pentru procurorii

pensionați a principiului recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție, la data de 19 iunie 2017 s-a adresat cu o cerere prealabilă în

restabilirea în dreptul de a beneficia de principiul recalculării pensiei în legătură cu

majorarea salariului procurorului în funcție, potrivit prevederilor Legii nr.37 din 7

martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie

2005 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, Legii nr. 3 din 25

februarie 2016 cu privire la Procuratură și art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie

2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

La 04 iulie 2017, CNAS a expediat în adresa reclamantului Decizia nr. 1200/17

din 04 iulie 2017, prin care i-a refuzat în admiterea cerințelor.

Considerând Decizia CNAS nr. M-1200/17 din 04 iulie 2017, prin care s-a

refuzat admiterea cerințelor, ilegală și pasibilă de a fi anulată, a înaintat instanței de

judecată prezenta acțiune, cu solicitarea de a obliga CNAS de a recalcula și achita

pensia conform cerințelor formulate.

Și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu

privire la Procuratură, Legii nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la procuratură

(ajustată la Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului), Legea

nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, invocând faptul că în

calitate de procuror în demisie deține dreptul la toate înlesnirile, la garanțiile,

recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecător.

În susținerea acțiunii sale a mai reținut că, Curtea Constituțională s-a pronunțat

univoc asupra faptului că, cuantumul pensiei, stabilite printr-o lege anterioară, nu poate

fi micșorat, iar plata pensiei fixate, nu poate fi suspendată prin act normativ adoptat

ulterior.

Reclamantul a solicitat recunoașterea ca fiind ilegală Decizia Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr.M-1200/ 17 din 04 iulie 2017; repunerea în dreptul lezat și

obligarea CNAS să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru vechime în muncă,

reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef al Procuraturii raionului

Nisporeni, cu recalcularea acesteia, în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie,

recalcularea de efectuat de fiecare dată din data de 1 a lunii în care a fost și va fi

efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.

98, 103-109), cererea de chemare în judecată depusă de Leonid Mura a fost admisă. A

fost recunoscută ca fiind ilegală Decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-

1200 din 04 iulie 2017. A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale de a achita

lui Leonid Mura pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar

achitat procurorului-șef al Procuraturii raionului Nisporeni și de a recalcula lui Leonid

Mura pensia pentru vechime în muncă, ținând cont de majorarea generală a salariului

procurorului în funcție, începând cu data de 5 aprilie 2013.

La 30 ianuarie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale, în persoana

președintelui Laura Grecu a declarat apel împotriva hotărârii din 26 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea lui Leonid

Mura să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d. 102, 119-123).

2

Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău, prin decizia din 15 mai 2018, a respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a menținut hotărârea din 26

ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.134-142).

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 03 august 2018, Casa Națională

de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a

solicitat casarea hotărârii din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și

a deciziei din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea a unei hotărâri

noi, prin care să fie respinsă integral acțiunea ca fiind neîntemeiată (f.d. 146-148).

Reiterând motivele de fapt și de drept invocate în fazele procedurale anterioare,

recurentul în cererea de recurs și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerând că instanțele ierarhic inferioare la emiterea

deciziilor sale au apreciat eronat circumstanțele de fapt ale cauzei, considerent din care

decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond sunt pasibile de a fi casate

integral și emisă o hotărâre nouă prin care acțiunea înaintată de Leonid Mura să fie

respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din trei judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa

acesteia.

La 20 august 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o copie a

cererii de recurs depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale, informând pe acesta

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii (f. d. 151).

În termenul acordat de instanță, intimatul Leonid Mura a depus referință la

cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale, cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de recurent în cererea de recurs, în baza

materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se

supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin.(5).

În conformitate cu art. 429 alin. (4) și (5) Cod de procedură civilă, nu pot fi

atacate cu recurs:

a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de

atac;

b) hotărârile în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art. 374;

c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art.

430 nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul

3

poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea

care se referă la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate

fi atacată, în cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile consimt expres în

fața primei instanțe prin înscris autentic sau prin declarație verbală consemnată expres

în procesul-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau

aplicarea eronată a normelor de drept material.

În speță, recursul este declarat împotriva deciziei din 15 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău, care poate fi atacată cu recurs și respectiv recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul art. 433 lit.

a1) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 6499 (f.d. 143), Curtea de Apel Chișinău a

expediat copia deciziei în adresa participanților la proces, la 14 iunie 2018, prin urmare

recursul declarat la 03 august 2018 este depus în interiorul termenului stabilit de lege.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept

să-l declare.

În speță, recursul a fost declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, în

persoana președintelui, Laura Grecu, prin urmare, nu este incident cazului nici temeiul

prevăzut de art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost

examinat o dată. În acest caz, Completul reține că temeiul prevăzut de art. 433 lit. d)

Cod de procedură civilă nu este incident.

Având în vedere cele constatate supra, Completul conchide că recursul declarat

de Casa Națională de Asigurări Sociale nu poate fi considerat inadmisibil în baza

temeiurilor enumerate de art. 433 lit. a1), b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

4

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și

în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural,

verificîndu-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care

au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate. Iar, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte,

recurentul a reluat criticile formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora

instanța de apel și instanța de fond s-au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar

invocarea pretinselor încălcări admise de instanțele inferioare nu sunt suficient de

fundamentate și nu au vocația de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză

civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO,

în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi

audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie

1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității

recursului, or, prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse

pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de

atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a

legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie

2016).

5

Completul învederează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe

de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire

la fondul recursului.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanța de apel și

instanța de fond au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale

ale recursului, care sunt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost

verificate minuțios la judecarea cauzei în ordinea de apel, completul ajunge în mod

unanim la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Valeriu Doagă

judecători Victor Burduh

Nina Vascan

6