3ra-1456/18 — constatarea încălcării, obligarea de a presta serviciul, repararea prejudiciului moral

3ra-1456/18 — constatarea încălcării, obligarea de a presta serviciul, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1456/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) N. Arabadji

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice” și Tudor Munteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Arhip și

Fulga Grabovski împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” (succesor în drepturi

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”), Primăriei municipiului Chișinău și

Agenției Relații Funciare și Cadastru, intervenienți accesorii Tudor Munteanu și

Tatiana Troihina, cu privire la constatarea încălcării comise în cadrul procedurii de

elaborare a planului cadastral (geometric) al terenului, obligarea de a presta

serviciul de întocmire a actului de stabilire a hotarelor, repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Tudor Munteanu, s-a admis apelul declarat de Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice”, s-a casat parțial hotărârea din 14 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și în această parte s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 13 septembrie 2013 Vera Arhip s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS „Cadastru” (IP „Agenția Servicii Publice”).

Prin încheierea protocolară din 29 octombrie 2014, în calitate de coreclamant

în proces a fost admisă Fulga Grabovski.

Prin cererea de concretizare a acțiunii din 14 mai 2015, Vera Arhip și Fulga

Grabovski au mărit cercul de pârâți, înaintând pretenții și față de Primăria mun.

Chișinău și Agenția Relații Funciare și Cadastru, intervenienți accesorii Tudor

Munteanu și Tatiana Troihina, prin care au solicitat:

- constatarea încălcărilor comise de ÎS „Cadastru” în cadrul procedurii de

elaborare a planului cadastral (geometric) al terenului cu nr. cadastral xxxxx,

eliberat la 20 noiembrie 2012;

1

- obligarea pârâților să întocmească actul de stabilire a hotarelor conform pct.

34-40 din Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor

cadastrale și geometrice, aprobată prin Ordinul Agenției Relații Funciare și

Cadastru nr. 140 din 6 august 2012;

- repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcările comise și nerespectarea

prevederilor legii de către ÎS „Cadastru” și Agenția Relații Funciare și Cadastru,

estimat în mărime de 100 000 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că în luna februarie 2010 reclamanta Vera

Arhip a procurat imobilul de pe str. Drumul Crucii, 83E, mun. Chișinău.

La 24 martie 2010, aceasta a depus la OCT Chișinău o cerere de înregistrare

curentă a dreptului de proprietate asupra imobilului.

Acest imobil deținea numai hotarele juridice, nu și cele fizice.

Astfel, dorind să delimiteze fizic terenul deținut, reclamanta a inițiat procesul

de stabilire a hotarelor fizice (în natură), care însă s-a dovedit imposibil de

încheiat, autoritățile publice delegându-și una alteia responsabilitățile.

Astfel, Vera Arhip s-a adresat către ÎS „Cadastru” filiala Chișinău.

În urma adresării respective s-a stabilit că OCT Chișinău nu deținea dosarul

tehnic complet al imobilului, din dosar lipsind actul de stabilire a hotarelor, acesta

din urmă fiind și problema-cheie a impasului în care s-a ajuns în procesul de

stabilire a hotarelor fizice ale imobilului, procurat și înregistrat în mod legal la

autoritățile publice competente.

Totodată, în acțiune s-a menționat că în anul 2001 terenul obiect al litigiului

forma împreună cu terenul adiacent un bun imobil unic cu nr. 83G, care a fost

privatizat.

Ulterior, terenul de pe str. Drumul Crucii, 83G, mun. Chișinău a fost divizat

juridic de către proprietarul de atunci, prin intermediul ÎS „Cadastru”, fără ca

acesta să perfecteze careva acte de stabilire a hotarelor.

La 22 octombrie 2012, prin cererea nr. 0100/12/137630, Vera Arhip a solicitat

eliberarea planului cadastral la nivel de sector.

La 20 noiembrie 2012 ÎS „Cadastru” a eliberat planul cadastral (geometric)

fără respectarea cerințelor legale în vigoare (Instrucțiunea cu privire la modul de

elaborare si actualizare a planurilor cadastrale si geometrice, aprobate prin Ordinul

Agenției Relații Funciare și Cadastru nr. 140 din 6 august 2012, publicată în

Monitorul Oficial al RM nr. 205-207 (4243-4245) la 28 septembrie 2012).

Astfel, reclamanta a fost nevoită să se adreseze repetat, la 17 mai 2013 și la 4

iulie 2013 cu aceeași solicitare, însă aceasta a rămas nesoluționată.

La 4 iulie 2013 OCT Chișinău a refuzat eliberarea documentului solicitat,

motivând prin lipsa „actului de stabilire a hotarelor, semnat de reprezentantul

autorității publice competente”.

La 22 iulie 2013 Vera Arhip s-a adresat cu o reclamație (recurs ierarhic)

directorului Agenției Relații Funciare și Cadastru, în vederea soluționării

problemei apărute, însă, prin răspunsul primit nr. 36/01-09/1395 din 14 august

2013, nu a fost satisfăcută niciuna din cerințe. Prin acest ultim răspuns, s-a sugerat

să se adreseze către serviciile competente ale autorității publice locale pentru a

obține actul de stabilire a hotarelor terenului în natură, conform art. 21 din Codul

funciar. În cazul obținerii actului respectiv, solicitantul va putea să depună o cerere

2

la OCT Chișinău privind actualizarea planului cadastral (cu stabilirea hotarelor

fixe) conform cerințelor stabilite în Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare

și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice.

La 30 aprilie 2013 reclamanta s-a adresat către Primăria mun. Chișinău cu

cererea nr. A-4471/13, prin care a solicitat efectuarea lucrărilor și transmiterea

hotarelor în natură a terenului nr. cadastral xxxxx, precum și întocmirea actelor

corespunzătoare.

La 19 iulie 2013 reclamanta a primit răspunsul nr. 21/541, prin care, cu

trimitere la prevederile art. 21 din Codul funciar, a fost informată că Primăria are

obligația de a stabili hotarele terenurilor în natură doar în cazul atribuirii de către

aceasta a terenurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale.

Vera Arhip și Fulga Grabovski au reținut că ÎS „Cadastru” și Primăria mun.

Chișinău se reclamă reciproc de respectarea art. 21 din Codul funciar, ambele

desesizându-se de soluționarea cauzei date.

Astfel, reclamantele au menționat că terenul cu nr. cadastral xxxxx, situat pe

str. Drumul Crucii, 83E, mun. Chișinău, a apărut ca urmare a divizării terenului

deja privatizat de pe str. Drumul Crucii, 83G în 83E și 83G. Divizarea și

înregistrarea imobilelor nou-formate a avut loc prin intermediul ÎS „Cadastru”,

Primăria mun. Chișinău neavând nici o tangență cu acest fapt.

Însăși noțiunea de act de stabilire a hotarelor (pct. 2 al Instrucțiunii cu privire

la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice)

desemnează un act întocmit până la elaborarea planului geometric, prin care se

descriu hotarele terenului și se confirmă stabilirea lor în natură. Din coroborarea

pct. 24 lit. h) și pct. 54 ale instrucțiunii date, perfectarea unui dosar tehnic, care să

conțină un act de stabilire a hotarelor, este o condiție apriori a elaborării planului

cadastral însuși, condiție ce cade în sarcina executantului lucrării în cauză.

În ceea ce privește situația terenului cu nr. cadastral xxxxx, lipsa unui act de

stabilire a hotarelor la împărțirea primară a lotului situat pe str. Drumul Crucii,

83G (în 83G și 83E) de către proprietarul de atunci al lotului, prin intermediul

instituțiilor competente și cu respectarea legislației la timpul respectiv, precum și la

înregistrarea dreptului asupra imobilelor nou formate, nu trebuie să prejudicieze

interesele proprietarilor ulteriori și să tulbure proprietatea utilă a acestora, ci

întreprinderile de stat împuternicite cu efectuarea lucrărilor cadastrale și care

prestează astfel de servicii cetățenilor trebuie să găsească soluții, pentru rezolvarea

situațiilor conflictuale create, mai ales că aceasta soluție o oferă însăși legea, și

anume, Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare si actualizare a planurilor

cadastrale și geometrice, care, la Capitolul V, prevede procedura de ținere și

actualizare a planului cadastral (procedura ex offlcio), care, pe lângă prevederea

pct. 106 lit. e), unde este indicat că planul cadastral conține în mod obligatoriu data

ultimei actualizări, prevede la pct. 107 lit. d) că transformarea coordonatelor

punctelor de hotar dintr-un sistem de coordonate convențional sau local în MR99

(conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 48 din 19 ianuarie 2001),

are loc numai în cadrul procedurii de actualizare a planului cadastral. Or, daca

planul cadastral eliberat conține mențiunea „sistemul de coordonare MR99”,

înseamnă ca acesta a fost actualizat.

3

Prin hotărârea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Vera Arhip și Fulga

Grabovski.

S-a constatat ca fiind ilegale acțiunile ÎS „Cadastru” în cadrul procedurii de

elaborare a planului cadastral (geometric) al imobilului, eliberat la data de 20

noiembrie 2012.

S-a obligat ÎS „Cadastru” și Primăria mun. Chișinău să presteze reclamantelor

Vera Arhip și Fulga Grabovski serviciul de întocmire a actului de stabilite a

hotarelor de teren, asupra lotului de teren cu nr. cadastral xxxxx, amplasat în mun.

Chișinău, str. Drumul Crucii, 83E.

S-a încasat de la ÎS „Cadastru” în beneficiul reclamantelor Vera Arhip și

Fulga Grabovski, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 6 000 lei.

În rest, cererea privind repararea prejudiciului moral s-a respins ca

neîntemeiată.

Prin hotărârea suplimentară din 8 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, s-a admis cererea privind emiterea unei hotărâri suplimentare.

S-a încasat de la ÎS „Cadastru” în beneficiul reclamantelor Vera Arhip și

Fulga Grabovski, cu titlu de cheltuieli de judecată, inclusiv cheltuieli pentru

asistență juridică, suma de 4 000 lei.

La 20 iulie 2017, ÎS „Cadastru” (succesor în drepturi IP „Agenția Servicii

Publice”) a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea

acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Ulterior, la 10 august 2017, Tudor Munteanu a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 21 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Tudor Munteanu.

S-a admis apelul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”.

S-a casat hotărârea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

în partea încasării de la ÎS „Cadastru” în beneficiul reclamantelor Vera Arhip și

Fulga Grabovski a sumei de 6 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și s-a pronunțat

în această parte o hotărâre nouă, prin care:

S-a respins cerința înaintată de Vera Arhip și Fulga Grabovski privind

repararea de către ÎS „Cadastru” a prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiată.

În rest, hotărârea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și

încheierea din 29 octombrie 2014 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-au

menținut.

Instanța de apel și-a motivat decizia prin prisma prevederilor art. 21, art. 90 și

art. 91 din Codul funciar, art. 15, art. 18 și art. 19 din Legea cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, art. 19, art. 20 și art. 21 din Legea privind

protecția consumatorului nr. 105 din 13 martie 2003, concluzionând că soluția

instanței de fond, prin care s-au constatat ca fiind ilegale acțiunile ÎS „Cadastru”

(Agenția Servicii Publice) în cadrul procedurii de elaborare a planului cadastral

(geometric) al terenului, este una legală și întemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, necatând la faptul că Vera

Ahip a solicitat atât ÎS „Cadastru” întocmirea actului de stabilire a hotarelor

terenului, ca partea componentă a lucrărilor ce ține de elaborarea planului

4

geometric, cât și Primăriei mun. Chișinău întocmirea actului de stabilire a hotarelor

terenului, organele statului cu competențe în domeniul respectiv s-au eschivat și au

refuzat întocmirea actului solicitat.

Astfel, instanța a considerat drept întemeiată și pasibilă de a fi admisă pretenția

privind obligarea ÎS „Cadastru” și a Primăriei mun. Chișinău de a presta

reclamantelor serviciul de întocmire a actului de stabilire a hotarelor de teren

asupra lotului de teren cu nr. cadastral xxxxx, amplasat în mun. Chișinău, str.

Drumul Crucii, 83E.

La 6 iulie 2018 IP „Agenția Servicii Publice” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a

deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în partea menținerii hotărârii

primei instanțe, casarea integrală a hotărârii din 14 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată să fie respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat

o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea.

Astfel, s-a indicat că atât instanța de fond cît și cea de apel au apreciat greșit

circumstanțele cauzei și eronat au ajuns la concluzia că, anume acțiunile ÎS

„Cadastru” au fost ilegale în cadrul procedurii de elaborare a planului cadastral

eliberat la data de 20 noiembrie 2012.

Concluzia instanței de fond și a instanței de apel, precum că la eliberarea

planului cadastral din 20 noiembrie 2012, OCT Chișinău era obligat să verifice

corespunderea conținutului dosarului tehnic, să evalueze starea semnelor de hotar a

rețelelor geodezice, cît și să înștiințeze titularii terenurilor adiacente despre fixarea

hotarelor, este bazată pe aplicarea eronată a prevederile pct. 24, 49, 51, 52, 54 și 56

din Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor

cadastrale și geometrice nr. 140 din 6 august 2017. Or, prevederile Instrucțiunii

nominalizate sunt aplicabile la elaborarea planului geometric cu ieșire la fața

locului, iar reclamanta nu a solicitat elaborarea planului geometric cu ieșire la fața

locului al sectorului de teren menționat, fapt ce se confirmă prin cererea acesteia

din 5 noiembrie 2012.

Mai mult ca atât, instanțele inferioare au lăsat fără apreciere argumentul că,

reclamanta deși a făcut cunoștință cu planul cadastral eliberat încă la data de 20

noiembrie 2012, aceasta nu și-a exprimat dezacordul și nu a invocat încălcări la

întocmirea acestuia în termenul de 30 zile, stabilit de Legea contenciosului

administrativ nr. 793-X1V din 10.02.2000. Astfel, întrucât reclamanta s-a adresat

cu cererea de chemare în judecată la data de 13 septembrie 2013, peste un an de la

data eliberării planului cadastral menționat, cerința privind înlăturarea neregulilor

admise în procesul de elaborare a planului cadastral din 20 noiembrie 2012, nu

doar că este neîntemeiată, dar și înaintată tardiv.

Atât instanța de fond cât și cea de apel la adoptarea soluției privind obligarea

ÎS „Cadastru” să presteze intimatelor Vera Arhip și Fulga Grabovski serviciul de

întocmire a actului de stabilire a hotarelor lotului de teren, a încălcat prevederile

art. 11 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, care

stabilește competența IP „Agenția Servicii Publice” și a serviciilor cadastrale

teritoriale.

5

Totodată, instanțele de judecată inferioare prin obligarea Agenției Servicii

Publice să presteze serviciul de întocmire a actului de stabilire a hotarelor de teren,

au încălcat prevederile art. 19 alin. (6) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.

1543 -XIII din 25 februarie 1998.

La fel, s-a invocat că la pronunțarea încheierii protocolare din 29 octombrie

2014, prin care în proces s-a admis în calitate de coreclamant Fulga Grabovski,

instanța de fond nu a dat o apreciere justă circumstanțelor cauzei, a încălcat

prevederile art. 1 alin. (2) art. 7 alin. (1) și art. 59 alin (1) din Codul de procedură

civilă și nu a aplicat prevederile art. 499 alin. (1) din Codul civil.

La 7 august 2018, Tudor Munteanu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor

judecătorești, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului, Tudor Munteanu a exprimat decacordul cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, invocând că instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces în instanța

de fond, și anume, IP „Agenția Servicii Publice”.

De asemenea, au soluționat greșit cauza prin atragerea în proces, în calitate de

coreclamant, a dnei Fulga Grabovski prin încheierea protocolară din 29 octombrie

2014.

A menționat că la 26 mai 2017 în Monitorul Oficial al RM nr. 162-170 a fost

publicată Hotărîrea Guvernului nr. 314 din 22 mai 2017 privind constituirea

Agenției Servicii Publice.

Conform art. 5 din hotărâre, ÎS „Camera Înregistrării de Stat”, ÎS „Cadastru”,

autoritatea administrativă din subordinea Ministerului Justiției „Serviciul Stare

Civilă” și autoritatea administrativă din subordinea Ministerului Economiei

„Camera de Licențiere” se reorganizează prin fuziune (absorbție) cu IP „Agenția

Servicii Publice”.

Drepturile și obligațiile persoanelor juridice absorbite trec integral la persoana

juridică absorbantă – IP „Agenția Servicii Publice”.

Prin urmare, din data de 26 mai 2017 nu mai există entitatea ÎS „Cadastru”,

astfel că, aceasta trebuia substituită cu IP „Agenția Servicii Publice”, fapt omis de

către instanțele de judecată, la dosar neexistând vreun aviz de recepție, nici

eliberarea vreunei procuri pentru reprezentantul acesteia în instanța de fond,

inclusiv cu dreptul de a depune cerere de apel.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

La materialele dosarului lipsește dovada legală de recepționare a deciziei

integrale de către recurenți. Din aceste considerente recursurile depuse de IP

„Agenția Servicii Publice” și Tudor Munteanu, se consideră declarate în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

6

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursurilor declarate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

7

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursurile declarate de IP

„Agenția Servicii Publice” și Tudor Munteanu nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” și Tudor Munteanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

8