3ra-1664/18 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1664/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Catană

Instanța de apel: CA Chișinău – L. Pruteanu, V. Cotorobai, A. Panov

ÎNCHEIERE

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tamara

Popovici împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din data de 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a admis apelul declarat de către Tamara Popovici, s-a casat hotărârea

din data de 27 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 28 decembrie 2015 Tamara Popovici a depus cerere de chemare în

judecată, concretizată ulterior, împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii

Publice” (succesor în drepturi a Întreprinderii de Stat „Cadastru”), solicitând

anularea ordinului nr.49 din data de 28 septembrie 2015 privind aplicarea

sancțiunii disciplinare mustrare aspră, repararea prejudiciului moral estimat la

suma de 20 000 lei ( f.d. 4-6, 26-26)

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că începând cu 01 septembrie 1986

activează în calitate de inginer cadastral în cadrul societății pârâte.

Începând cu data de 13 iulie 2015, prin ordinul nr. 32 din data de 02 iulie

2015, a fost numită ca executor a lucrărilor de redesenare a planurilor blocurilor

locative pe etaje în cadrul programului de digitizare a acestora, aprobat prin ordinul

ÎS „Cadastru” nr.131 din data de 24 iulie 2015 și nr.97 din data de 26 mai 2015.

Prin Ordinul nr. 49 din data de 28 septembrie 2015 a fost sancționată cu

mustrare aspră pentru încălcarea disciplinei de muncă și anume că în perioada de la

13 iulie 2015 – 25 septembrie 2015 a refuzat și s-a eschivat de la îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, stabilite prin ordinul nr. 32 din data de 02 iulie 2015.

Tamara Popovici menționează că nu este de acord cu ordinul de sancționare

emis în privința ei, îl consideră ilegal. Motivul pentru care a fost sancționată nu

corespunde realității, aceasta de nenumărate ori s-a adresat, atât verbal, cât și prin

poșta electronică să i se dea de lucru și să fie remunerată conform salariului de

funcție, prin urmare, nu s-a eschivat de la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

În opinia reclamantei ordinul nr. 32 din data de 02 iulie 2015 este nelegitim și

cu care nu este de acord, ori i s-a stabilit un salariu mai mic cu care nu poate să

1

existe. Necătând la acesta reclamanta la data de 30 septembrie 2015 a redesenat un

bloc locativ din str. Zelinski, 12/4, fiind transmis spre verificare la data de 02

octombrie 2015.

Tamara Popovici a menționat faptul că și-a îndeplinit conștiincios atribuțiile

de serviciu și nu s-a eschivat de la executarea ordinului nr. 32 din data de 20 iulie

2015.

În susținerea pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral reclamanta

a indicat că prin acțiunile nelegitime ale administrației a fost înjosită, aducându-i

suferințe morale, fiindu-i știrbită sănătatea, integritatea psihologică a unui salariat

cu un stagiu mare de muncă în domeniul cadastral.

Prin hotărârea din data de 27 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a respins ca fiind nefondată acțiunea la cererea de chemare în judecată

înaintată de către Tamara Popovici. ( f.d. 103, 107-112)

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din data de 13 septembrie 2018 a admis

apelul declarat de către Tamara Popovici, a casat hotărârea din data de 27 martie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a anulat ordinul nr. 49 din data

de 28 septembrie 2015 în partea ce ține de aplicarea sancțiunii disciplinare, s-a

încasat de la IP „Agenția Servicii Publice” în beneficiul Tamarei Popovici dauna

morală în mărime de 10 000 lei. ( f.d. 194, 195-203)

Împotriva deciziei instanței de apel la data de 02 noiembrie 2018 a depus

recurs IP „Agenția Servicii Publice”, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea

pretențiilor înaintate de către Tamara Popovici. ( f.d. 207-209)

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluționare a cauzei.

IP „Agenția Servicii Publice” a menționat că potrivit normelor ce

reglementează relațiile de muncă angajatorul este în drept în procesul de activitate

să emită acte normative la nivel de unitate, precum și să ceară salariaților

îndeplinirea obligațiilor de muncă, iar salariatul este obligat să îndeplinească

conștiincios atribuțiile de serviciu și să respecte disciplina muncii.

Tamara Popovici, fiind angajată în calitate de inginer cadastral, a semnat fișa

de post în care sunt reglementate atribuțiile de serviciu ale acesteia, potrivit căreia

inginerului cadastral îi pot fi stabilite alte atribuții specifice activității pe care o

desfășoară la indicația administrației.

Astfel, salariata este obligată de a executa sarcinile puse în seama acesteia

prin ordinul nr. 32 din data de 02 iulie 2015, ordin care nu a fost contestat de către

aceasta și care este valabil, fapt neglijat de instanța de apel.

Instituția recurentă a indicat că anume neexecutarea de către Tamara Popovici

a ordinului nr. 32 din data de 02 iulie 2015 a dus la emiterea ordinului nr. 49 din

data de 28 septembrie 2015, care este obiectul prezentului litigiu.

Mai mult, instanța de apel a reținut că includerea Tamarei Popovici în lista

persoanelor responsabile de executarea lucrărilor de digitizare a planurilor

blocurilor locative pe etaje cu redesemnarea lor constituie o modificarea a

specificului muncii salariatei, sunt eronate, ori ordinul nu prevede această

modificare și nici transferul la un alt loc de muncă, însă presupune executarea altor

atribuții ce țin de executarea lucrărilor cadastrale.

2

La 17 decembrie 2018 Tamara Popovici a depus referință la cererea de recurs

depusă de către IP „Agenția Servicii Publice”, prin care a solicitat respingerea

cererii ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 13 septembrie 2018.

Recursul declarat la data de 02 noiembrie 2018 de către IP „Agenția Servicii

Publice”,” este depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către IP

„Agenția Servicii Publice”, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel

a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

3

recursul declarat de către IP „Agenția Servicii Publice”, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța

de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către IP „Agenția Servicii Publice”, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

4