2rac-457/18 — repararea prejudiciului, înregistrarea bunurilor imobile, transmiterea în natură a bunurilor imobile, înregistrarea dreptului de proprietate

2rac-457/18 — repararea prejudiciului, înregistrarea bunurilor imobile, transmiterea în natură a bunurilor imobile, înregistrarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-457/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Corcea

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspunde

Limitată Restaurantul „Butoiaș”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Butoiaș” (succesor în drepturi Societatea cu Răspunde Limitată

Restaurantul „Butoiaș”) împotriva Primăriei și Consiliului municipiului Chișinău,

intervenient accesoriu Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, cu privire la

repararea prejudiciului material cauzat, înregistrarea terenurilor, transmiterea în

natură a terenurilor și înregistrarea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspunde Limitată Restaurantul „Butoiaș”

și s-a menținut hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă :

La 29 noiembrie 2016 SA „Butoiaș” (succesor în drepturi SRL „Butoiaș”) s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva Primăriei

și Consiliului municipiului Chișinău, prin care a solicitat:

-repararea prejudiciului material cauzat prin neexecutarea deciziei nr. 3r-

701/07 din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție;

- dispunerea înregistrării terenului nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,0441

ha și terenului nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1803 ha, din str. Calea Ieșilor,

71, cu titlu de proprietate municipală, conform deciziei Consiliului mun. Chișinău

nr. 2/18-1 din 27 februarie 2014 „Despre delimitarea terenurilor proprietate

municipală din sectorul Buiucani” (anexa nr. d/o 470 și 471) și/sau suprafețelor,

configurației și coordonatelor de cotitură specificate în dosarele tehnice elaborate

de către SRL „Geocadgrup”;

- transmiterea în natură de la Primăria și Consiliul mun. Chișinău către SRL

„Butoiaș” a terenului nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,0441 ha și terenului nr.

1

cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1803 ha, din str. Calea Ieșilor, 71, contra

sumelor de 400 000 lei și 200 000 lei;

- dispunerea înregistrării dreptului de proprietate al SRL „Butoiaș” asupra

terenului nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,0441 ha și terenului nr. cadastral

xxxxx, cu suprafața de 0,1803 ha, din str. Calea Ieșilor, 71.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 10 august 2006 SA „Butoiaș” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ.

Prin hotărârea din 25 decembrie 2006 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de SA „Butoiaș”, casată hotărârea din 25 decembrie 2006 a Curții

de Apel Chișinău și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă și

obligată Primăria mun. Chișinău să vândă SA „Butoiaș” loturile de pământ nr. 3 și

nr. 4, cu nr. cadastrale xxxxx și xxxxx din str. Calea Ieșilor, 71, mun. Chișinău.

Ulterior, prin decizia suplimentară din 15 ianuarie 2010 a Curții Supreme de

Justiție, a fost admisă cererea privind emiterea unei hotărâri suplimentare și a fost

obligată Primăria mun. Chișinău să vândă SA „Butoiaș” loturile de pământ nr. 3 și

nr. 4 din str. Calea Ieșilor, 71 mun. Chișinău, la preț liber.

Reclamantul a indicat că la 7 octombrie 2015 executorul judecătoresc Roman

Talmaci a depus cerere privind explicarea deciziei suplimentare a Curții Supreme

de Justiție din 15 ianuarie 2010, și anume, dacă urmează ca în scopul executării

deciziei Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2007 și a deciziei suplimentare a

Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2010, să oblige Primăria mun. Chișinău

să vândă lotul de pământ nr. 3, cu suprafața de 0,1803 ha, pentru amenajarea

terenului adiacent, construirea unui havuz și alee pentru acces pietonal și obiectiv

la preț liber de 400 000 de lei, iar lotul de pământ nr. 4, cu suprafața de 0,0441 ha,

pentru amenajarea unei parcări auto pentru clientelă, la preț liber de 200 000 de lei,

sau la preț liber de piață la momentul executării hotărârii judecătorești și/sau

încheierii contractului de vânzare-cumpărare a loturilor de pământ.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 9 decembrie 2010, cererea

executorului judecătoresc Roman Talmaci, cu privire la explicarea deciziei

suplimentare a Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2010 a fost respinsă.

A menționat că la data de 11 aprilie 2016, documentul executoriu nr. 3r-

701/07 a fost preluat de către executorul judecătoresc Ghețiu Liudmila, care a

solicitat prezența părților procedurii de executare pentru data de 22 aprilie 2016,

pentru comunicarea drepturilor și obligațiilor, inclusiv posibilitatea de conciliere

sau de determinare a modalității de executare silită.

La data stabilită reprezentantul debitorului nu s-a prezentat.

La data de 11 aprilie 2016 debitorul a înregistrat cererea SRL „Butoiaș” nr.

638 prin care a solicitat repetat executarea documentului executoriu.

Prin răspunsul nr. 01/1-08-986 din 3 mai 2016, Direcția generală arhitectură,

urbanism și relații funciare, contrar documentului executoriu, deciziei suplimentare

și încheierii Curții Supreme de Justiție din 9 decembrie 2015, a insistat asupra

prezentării rapoartelor de evaluare.

2

A menționat că din decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 2/18-1 din data de

27 februarie 2014 „Despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din

sectorul Buiucani” și anexa nr. d/o 470 și 471, rezultă că terenurile cu nr.

cadastrale xxxxx și xxxxx, cu suprafețele de 0,0441 și 0,1803, au fost aprobate ca

terenuri proprietate municipală de domeniu privat.

Prin hotărârea din 23 august 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

menținută prin decizia Curții de Apel din 28 martie 2017, a fost constatată

încălcarea dreptului SRL „Butoiaș” la executarea în termen a deciziei Curții

Supreme de Justiție din 16 mai 2017.

A mai invocat că, cauza neexecutării documentului executoriu constă în lipsa

raporturilor de evaluare a acestor două terenuri pe care le solicită pârâtul-debitor.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au constatat încălcarea dreptului

SRL „Butoiaș” la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului moral.

Prin urmare, consideră că, deoarece neexecutarea documentului executoriu se

datorează acțiunilor ilegale ale pârâtului-debitor, în temeiul art. 602 și 622 din

Codul civil, SRL „Butoiaș” urmează a fi despăgubit prin transmiterea în natură a

terenurilor în cauză.

În cadrul procedurii de executare, în temeiul încheierii executorului

judecătoresc din data de 16 mai 2016, SRL „Geocadgrup” a efectuat lucrările de

formare a bunurilor imobile cu întocmirea dosarelor tehnice a loturilor de pământ

menționate.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza prevederilor art. 602 și 622 din

Codul civil și art. 22 din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din

28 octombrie 2004.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

acțiunea înaintată de SRL „Butoiaș”, s-a respins ca fiind nefondată.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 13 decembrie 2017 SRL

„Butoiaș” a declarat apel, solicitând casarea hotărîrii, cu emiterea unei noi decizii,

prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspunde Limitată Restaurantul „Butoiaș” și s-a menținut

hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță corect s-a

pronunțat în favoarea netemeiniciei acțiunii, or, toate pretențiile înaintate de

SRL„Butoiaș” derivă din neexecutarea deciziei din 16 mai 2007 și deciziei

suplimentare 15 ianuarie 2010 a Curții Supreme de Justiție, privind obligarea

administrației publice locale să vândă SA „Butoiaș” loturile de pământ nr. 3 și nr. 4

din mun. Chișinău, str. Calea leșilor, 71, la preț liber, care se află pentru executare

în procedura executorului judecătoresc, în baza documentului executoriu nr.3r-

701/07, emis în temeiul deciziei Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2007, și care

nu a fost executat, din motive ce nu pot fi imputate executorului.

Astfel instanțele au conchis că în prezenta speță deja există o hotărâre

definitivă și irevocabilă prin care administrația publică locală este obligată să

vândă către SRL „Butoiaș” loturile de pământ menționate, la preț liber.

3

La 14 septembrie 2018 SRL „Butoiaș” a declarat recurs împotriva deciziei din

31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat eronat și nu

a aplicat anumite prevederi ale legii materiale care urmau a fi aplicate la

soluționarea cauzei și a apreciat arbitrar probele.

Astfel, a relatat că instanța de fond și instanța de apel au stabilit eronat că

litigiul în cauză urmează a fi soluționat în cadrul procedurii de executare, or,

concluzia dată contravine prevederilor Codului de executare.

Prevederile acestuia referitor la drepturile și obligațiile executorului

judecătoresc (art. 21 din Codul de executare) nu reglementează acțiunile acestuia

în cazurile privind repararea prejudiciului material cauzat prin neexecutarea unei

obligații - de a preda un bun.

A menționat că printre atribuțiile și competențele instanței de judecată

enumerate în cadrul procedurii de executare, soluționarea problemei privind

repararea prejudiciului material cauzat prin neexecutarea obligației de a preda un

bun nu se regăsește, prin urmare acest litigiu urmează a fi examinat în procedură

civilă de drept comun, separat de procedura de executare.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

La materialele dosarului lipsește dovada legală de recepționare a deciziei

integrale de către recurent. Din aceste considerente recursul depus la 14 septembrie

2018 se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

4

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

5

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SRL

„Butoiaș” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspunde Limitată

Restaurantul „Butoiaș”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6