2rac-45/18 — restituirea bunurilor în starea initială încheierii contractului de locatiune

Dosarul nr. 2rac-45/18

Instanța de fond: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău – A. Malîi,

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, V. Mihaila, V. Cotorobai,

Î N C H E I E R E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „B.Ț. Est

& Co”,

în cauza civilă la acțiunea Societății cu Răspundere Limitată „B.Ț. Est & Co”

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Alim DM”, intervenient accesoriu

Societatea pe Acțiuni „Alimentarmaș” în proces de insolvabilitate cu privire la obligarea

pârâtului de a restitui bunurile în starea inițială încheierii contractului de locațiune,

încasarea venitului ratat și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 14 septembrie 2017, prin

care s-a admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Alim DM”, s-

a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din data de 31 octombrie 2016 cu

emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii,

C O N S T A T Ă:

Societatea cu Răspundere Limitată „B.Ț. Est & Co” (în continuare SRL „B.Ț. Est &

Co”) la data de 23 iunie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, cu

concretizările ulterioare, împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Alim DM” (în

continuare SRL „Alim DM” ) cu privire la obligarea pârâtului de a restitui bunurile în

starea inițială încheierii contractului de locațiune, încasarea sumei de 119 633, 00 lei, sub

formă de venit ratat, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 600,00 lei - ca

cheltuieli de efectuare a raportului de evaluare a bunurilor și a cheltuielilor de achitare a

taxei de stat în mărime de 4 834,00 lei. (f.d. 5-8,95-97 vol.I)

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că între SA „Alimentarmaș” și SRL

„B.Ț. Est & Co” a fost semnat contractul de locațiune nr. 12/13 din data de 31 decembrie

2013, obiectul contractului fiind edificiul și rețelele electrice din str. Meșterul Manole,

12, mun. Chișinău cu drept de sublocațiune.

La data de 01 ianuarie 2014 SRL „B.Ț. Est & Co” cu SRL „Alim DM” au încheiat

contractul nr. 54/14 privind locațiunea spațiului comercial din str. Meșterul Manole, 12,

1

mun. Chișinău, cu suprafața de 1271,4 m.p., fiind transmise concomitent cu locațiunea

spațiului, spre folosință mai multe bunuri, amplasate pe o suprafață de 462 m.p., aflate în

gestiunea reclamantului conform actului semnat între SA „Alimentarmaș” și SRL „B. Ț.

Est & Co”.

La data de 20 martie 2015 contractul de locațiune nr. 54/14 din data de 01 ianuarie

2014 a fost reziliat de comun acord. Prin urmare, locatarul SRL „Alim DM” urma să

restituie locatorului SRL „B. Ț. Est & Co” odată cu spațiul comercial și bunurile date în

folosință.

Conform actului de primire-predare din 20 martie 2015, comisia formată din

membrii SRL „B.Ț. Est&Co” și SRL „Alim DM” a constatat, că în urma restituirii

spațiului închiriat lipsesc bunurile: stingător (1 buc) cu valoarea de 240,00 lei, cuptor cu

microunde (l buc) cu valoarea de 1200,00 lei, mașină de amestecat aluat (1 buc) cu

valoarea de 9800,00 lei, mangal mare (1 buc) cu valoarea de 2500,00 lei, presa pentru

foietaj (1 buc) cu valoarea de 10500,00 lei, linia rulou pentru foitaj (1 buc) cu valoarea

de 9000,00 lei, cântar poștal (1 buc) cu valoarea de 1000,00 lei, convector (1 buc) cu

valoarea de 1200,00 lei, congelator (1 buc) cu valoarea de 6500,00 lei, în valoare totală

de 41 490,00 lei. Aceste bunuri, de fapt, aparțin cu drept de proprietate SA

”Alimentarmaș”, fiind date în gestiunea SRL „B.Ț. Est&Co”, care odată cu transmiterea

imobilului în sublocațiune a transmis și bunurile, însă nu i-au fost restituite în urma

rezilierii contractului de locațiune.

SRL „B.Ț. Est&Co” în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă a trimis în

adresa pârâtului mai multe somații, care au rămas fără soluționare.

În opinia acesteia se consideră îndreptățită să solicite restituirea bunurilor și

compensarea venitului ratat, pe perioada nefolosirii bunurilor. A mai menționat, că la

data de 25 martie 2015 a încheiat contractul de locațiune a aceluiași spațiu cu SRL

”Victoria Coliban”, însă doar a suprafeței de 809 m.p.

SRL ”Victoria Coliban” era gata să ia în locațiune întreg spațiu de 1271,4 m.p. doar

cu condiția completării spațiului cu obiectele care au fost acolo și au fost ridicate de către

SRL „Alim DM”. Însă, pe motivul imposibilității completării spațiului cu bunurile în

cauză conform caracteristicii tehnico-alimentară, contractul încheiat între SRL „B.Ț.

Est&Co” și SRL ”Victoria Coliban” a fost reziliat, iar la data de 18 noiembrie 2015 a

încheiat un nou contract în privința suprafeței de 718 m.p., insistând la aducerea

bunurilor litigioase.

Conform contractului nr. 28/15 din 25 martie 2015 SRL „B.Ț. Est&Co” a oferit în

locațiune SRL ”Victoria Coliban” suprafața de 809 m.p.x36 lei/m.p. în total 29 134,80

lei/lună, pe când dacă ar fi existat bunurile a fi fost posibil să obțină un venit de 45 770

lei.

Astfel, a suportat un prejudiciu în mărime de 16 636 lei lunar, adică 66 545 lei

pentru 4 luni. Contractul a fost reziliat la 01 august 2015 anume din lipsa utilajului

destinat spațiului locaționat.

Ulterior, pentru locațiunea spațiului de 718 m.p., conform cotei de 32 lei/ m.p. în

baza contractului de locațiune nr. 30/15 din 18 noiembrie 2015 cu SRL ”Victoria

2

Coliban” a obținut un venit de 22 976 lei, pe când ar fi putut obține 40 672 lei pentru

locațiunea suprafeței de 1271 m.p., având astfel un venit ratat de 17 696 lei, lunar sau 53

088 lei pentru trei luni. În total a estimat venitul ratat la suma de 119 633 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 23 decembrie

2015 s-a dispus atragerea din oficiu în calitate de intervenient accesoriu a SA

”Alimentarmaș” în proces de insolvabilitate.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 31 octombrie 2016 acțiunea

a fost admisă parțial, dispunându-se obligarea SRL „Alim DM” să restituie SRL „B.Ț.

Est&Co” bunurile transmise în folosință și anume: cuptorul cu microunde (1 unitate),

mașină de amestecat aluat (1 unitate), mangal mare (1 unitate), presa pentru foietaj (1

unitate), linia rulou pentru foietaj (1 unitate), cântar poștal (1 unitate), convector (1

unitate), congelator ( 1 unitate). S-a încasat de la SRL „Alim DM” în beneficiul SRL

„B.Ț. Est&Co” suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de efectuare a raportului de

evaluare a bunurilor și suma de 1 245 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată sub formă de

taxă de stat, în total suma de 1 845 lei. În rest cerințele de încasare a sumelor de 119 633,

00 lei, sub formă de venit ratat și a cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de stat în

mărime de 3 589,00 lei s-au respins ca fiind neîntemeiate. ( f.d. 169-170, 181-193, vol. I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 14 septembrie 2017 a admis apelul

declarat de către SRL „Alim DM”, a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din data de 31 octombrie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea

acțiunii ca fiind neîntemeiată. ( f.d. 235, 236-242)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 14 noiembrie 2017 SRL

„B.Ț. Est&Co” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

recurate cu menținerea hotărârii primei instanțe. ( f.d. 2-7, vol.II)

În motivarea recursului recurenta a indicat, că decizia instanței de apel a fost

adoptată cu încălcarea normelor de drept material și procedural, iar aprecierea probelor a

fost una arbitrară, fiind apreciate doar probele intimatului fără a ține cont de poziția

recurentului.

Intimatul a indicat că la momentul încheierii contractului de arendă nr. 54/14 din

data de 01 ianuarie 2014 nu a fost semnat nici un act de predare – primire ce ar

demonstra că acesta a primit aceste bunuri, argument ce a dus instanța în eroare, ori

anterior semnării contractului între SRL „Alim DM” a luat în locațiune spațiul de la SA

„Alimentarmaș” cu semnarea unui act de predare – primire, prin care se confirmă că

intimatul a primit în locațiune aceste bunuri.

Prin urmare, în anul 2014 recurentul a dat spațiul în sublocațiune intimatului, care

de fapt folosea acest spațiu cu bunurile litigioase conform contractului încheiat cu SA

„Alimentarmaș”.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 14

septembrie 2017, recursul depus de către SRL „B.Ț. Est&Co” la data de 14 noiembrie

2017, este depus în termen.

3

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SRL „B.Ț.

Est&Co” este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca

temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432, al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate

eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. 3

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către

SRL „B.Ț. Est&Co” asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea

tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

4

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către SRL „B.Ț. Est&Co” inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „B.Ț. Est&Co””, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

5