2rac-451/18 — repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2rac-451/18

prima instanță, Jud. Chișinău, sediul Buiucani: V. Muntean

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat, Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „SVS Recprim SC”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „SVS Recprim SC” împotriva Întreprinderii Individuale „Nistor

Maria” cu privire la repararea prejudiciului,

și la cererea reconvențională depusă de Întreprinderea Individuală „Nistor Maria”

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SVS Recprim SC” și Societății cu

Răspundere Limitată „Cleber” cu privire la declararea nulității contractului de

locațiune,

împotriva deciziei din 11 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „SVS Recprim SC”

și Întreprinderea Individuală „Nistor Maria” și menținută hotărârea din 22 ianuarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 30 martie 2016, SRL „SVS Recprim SC” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎI „Nistor Maria” cu privire la repararea prejudiciului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 27 decembrie 2012, ÎI „Nistor

Maria” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău,

Cîrlan Gheorghe, Cîrlan Rodica, Galeamov Stanislav, SRL „SVS Recprim SC„ cu

privire la anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 434i/12 din 20 iulie

2012 și autorizațiilor de desființare nr. 89 id/13, nr. 90 id/13 și nr. 91 id/13 din 10 iulie

2013, eliberate pentru poriectarea unui imobil și demolarea construcțiilor private din

XXXXX și repararea prejudiciului material și moral.

A menționat reclamanta că, prin hotărârea din 06 mai 2014 și hotărârea

suplimentară din 30 iunie 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, menținute prin

decizia din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Chișinău și devenite irevocabile prin

încheierea din 10 februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție acțiunea ÎI „Nistor Maria”

a fost respinsă.

În cadrul examinării cauzei menționate, ÎI „Nistor Maria” a cerut de nenumărate

1

ori asigurarea acțiunii, și anume de a interzice Consiliului mun. Chișinău și Primăriei

mun. Chișinău, Inspecției de Stat în Construcție, darea în exploatare, înstrăinarea sub

orice formă, darea în arendă a bunului imobil din XXXXX, precum și de a interzice

OCT Chișinău în înregistrarea drepturilor asupra terenului, construcțiilor pe terenul nr.

cadastral XXXXX din XXXXX.

Astfel, prin încheierea din 04 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost aplicată

măsura de asigurare cu interdicțiile solicitate de ÎI „Nistor Maria”, care prin decizia din

22 octombrie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost anulată.

Reclamanta a susținut, că prin aplicarea măsurii de asigurare nominalizate, SRL

„SVS Recprim SC” i-a fost cauzate prejudicii financiare, prin blocarea activității

acesteia, fiindu-i totodată, afectat dreptul constituțional la protecția proprietății private.

A relatat că, la 01 iulie 2014 SRL „SVS Recprim SC” și SRL „Cleber” a încheiat

un contract de locațiune nr. 01/014 a încăperilor din str. Mitropolit Varlaam, 74, mun.

Chișinău, potrivit căruia SRL „SVS Recprim SC” a dat în chirie SRL „Cleber”

încăperea – demisol, cu suprafața de 130 m.p. în scopuri comerciale, fiind stabilită plata

lunară pentru chirie în sumă de 2700 euro. Întru executarea contractului de locațiune,

la 14 iulie 2014 și 15 iulie 2014, SRL „Cleber”, potrivit ordinelor de plată nr. 9 și 10, a

transferat SRL „SVS Recprim SC” suma de 51 512, 76 lei și, respectiv, 51 463,35 lei.

La 31 mai 2015, lucrările de construire a imobilului și încăperile închiriate de

SRL „Cleber” au fost acceptate de comisia primară de recepție finală. Însă, dosarul

pentru recepția finală a construcției și încăperilor închiriate din XXXXX nu a fost

acceptat, deoarece a fost aplicată măsura de asigurare.

A mai indicat reclamanta că, la 18 august 2014 SRL „SVS Recprim SC” a

încheiat cu BC „Comerțbank” SA contractul de împrumut bancar nr.cr1-1551/f3,

potrivit căruia a luat cu împrumt suma de 1 500 000 lei pentru finisarea construcției

imobilului amplasat în XXXXX.

Drept urmare a aplicării măsurii de asigurare, și anume interdicției de a da în

exploatare și înregistra la organul cadastral imobilul, aplicată la cererea ÎI „Nistor

Maria” la 04 iunie 2015 de Curtea de Apel Chișinău, SRL „SVS Recprim SC” i-au fost

cauzate pagube considerabile prin imposibilitatea încasării plății de chirie, apoi achitării

din plata chiriei a împrumutului bancar, a dobânzilor, comisioanelor, altor plăți

rezultate din contractul de credit.

Astfel, pentru achitarea împrumutului bancar și altor plăți bancare SRL „SVS

Recprim SC” a fost nevoită să îndatoreze sume financiare de la persoane terțe.

Reclamanta a invocat și faptul că, prin somația din data de 21 ianuarie 2016, SRL

„Cleber” a solicitat restituirea sumei de 102 976,11 lei și a penalității de întârziere în

mărime de 92678,50 lei. Suma de 102 976,11 lei a fost întoarsă SRL „Cleber”, fapt ce

se confirmă prin ordinul de plată nr.150 din 11 februarie 2016.

La data de 10 martie 2016, reclamanta i-a înaintat pârâtei ÎI „Nistor Maria”

reclamația prin care i s-a cerut soluționarea litigiului pe cale amiabilă, și anume, să

achite benevol suma de 13 500 euro, însă nu a primit nici un răspuns.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat încasarea în

beneficiul său din contul pârâtei ÎI „Nistor Maria” a prejudiciului cauzat în sumă de 13

2

500 euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 26 decembrie 2016, ÎI „Nistor Maria” s-a adresat cu cerere reconvențională

împotriva SRL „SVS Recprim SC” și SRL „Cleber” cu privire la recunoașterea nulității

contractului de locațiune din 01 iulie 2014.

În susținerea acțiunii reconvenționale, ÎI „Nistor Maria” a invocat lipsa unui

prejudiciu cauzat SRL „SVS Recprim SC”, în condițiile în care, aceasta din urmă a

continuat lucrările de construcție la imobilul în litigiu, necătând la faptul aplicării

măsurii de asigurare prin încheierea din 04 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău. Iar, și

în cazul în care măsura de asigurare a fost anulată, bunul imobil nu a fost dat în

exploatare nici în prezent, precum și nu a fost înregistrat la organul cadastral. Astfel,

consideră că pretenția privind încasarea prejudiciului cauzat în sumă de 13 500 euro

este neîntemeiată.

A mai indicat că, SRL „SVS Recprim SC” nu are nici un drept oficial la acest

bun imobil. Prin urmare, până la stabilirea regimului juridic al acestui bun, SRL „SVS

Recprim SC” nu a avut și nu are nici un drept de a încheia anumite contracte, inclusiv

cel de locațiune.

ÎI „Nistor Maria” a susținut că, în conformitate cu art. 347 alin.(2), 351 alin.(1)

și 355 Cod Civil, una din condițiile legale la încheierea contractelor de locațiune, este

necesară obținerea acordului tuturor coproprietarilor bunului comun. Astfel, SRL „SVS

Recprim SC” având cunoștință că și ÎI „Nistor Maria” face parte din coproprietarii

bunului vizat, a neglijat această cerință legală. Prin urmare, contractul de locațiune

încheiat cu SRL „Cleber” este ilegal, care urmează a fi anulat.

Prin acțiunea reconvențională, ÎI „Nistor Maria” a solicitat recunoașterea nulității

contractului de locațiune din 01 iulie 2014, compensarea cheltuielilor de judecată

compuse din cheltuieli pentru asistența juridică în sumă de 5 000 lei, cheltuieli pentru

executare în sumă de 1 074,35 lei și cheltuieli pentru achitarea taxei de stat în sumă de

1710,58 lei.

Prin hotărârea din 22 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea inițială și acțiunea reconvențională au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 11 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de SRL „SVS Recprim SC” și ÎI „Nistor Maria” și menținută hotărârea din

22 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au ajuns la concluzia că SRL „SVS

Recprim SC” nu a probat faptul cauzării prejudiciului de către ÎI „Nistor Maria”.

Instanțele au stabilit că circumstanța aplicării măsurii de asigurare a acțiunii prin

încheierea din 04 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, în perioada 04 iunie 2015 – 22

octombrie 2015, nu a avut ca efect generarea prejudiciilor SRL „SVS Recprim SC”, or,

motivul de refuz a recepției finale a imobilului în litigiu, a servit nu măsura de asigurare

a acțiunii, aplicată de instanța de judecată, ci alte circumstanțe care nu au rezultat din

acțiunile ÎI „Nistor Maria”. Mai mult ca atât, au constatat că SRL „SVS Recprim SC”,

ca parte care a edificat construcția, cunoștea despre faptul că aceasta nu a fost dată în

exploatare, însă a încheiat contractul de locațiune pe propriul risc, deși legal nu avea

perfectat tot pachetul de acte necesar pentru înregistrarea la OCT Chișinău.

3

Referitor la acțiunea reconvențională, prima instanță și instanța de apel au

constatat că nu au fost prezentate probe ce ar confirma faptul că contractul de locațiune

nr. 01/014 din 01 iulie 2014 a fost încheiat fără intenția de a produce efecte juridice,

astfel stabilind lipsa temeiurilor legale de declarare a nulității contractului.

La 10 septembrie 2018, SRL „SVS Recprim SC„ a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei din 11 iulie 2018

a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 22 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani în partea respingerii acțiunii inițiale, cu emiterea în această parte a unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii inițiale împotriva ÎI „Nistor Maria” cu

privire la repararea prejudiciului.

În susținerea recursului SRL „SVS Recprim SC” a invocat ilegalitatea și

netemeinicia hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare în partea respingerii

acțiunii inițiale.

De asemenea a indicat că, instanțele ierarhic inferioare nu au dat nicio apreciere

actului din 30 ianuarie 2015 de primire-predare a bunului închiriat, probă care

demonstrează transmiterea în natură a încăperilor, acesta fiind parte componentă a

contractului de locațiune.

A reiterat faptul că, SRL „SVS Recprim SC” a demonstrat caracterul abuziv și

neîntemeiat al acțiunilor ÎI „Nistor Maria” cu scopul de a prejudicia recurenta prin

solicitarea aplicării măsurii de asigurare a acțiunii, inclusiv interzicerea înregistrării

dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, precum și blocarea activității

economice a investitorilor.

Astfel, a susținut recurenta că, instanțele de judecată nu au făcut o analiză amplă

a probelor prezente la materialele dosarului.

La 04 octombrie 2018, în adresa intimatei ÎI „Nistor Maria” a fost expediată copia

recursului declarat de către SRL „SVS Recprim SC”, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La 13 noiembrie 2018, ÎI „Nistor Maria”, reprezentată de avocatul Briceac Andrei,

a depus referință la recursul declarat de către SRL „SVS Recprim SC”, în care a invocat

netemeinicia acestuia, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către SRL „SVS Recprim SC” este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

4

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „SVS Recprim SC” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate pe parcursul

examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, în privința cărora s-au expus

instanțele ierarhic inferioare.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Cod

de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material,

de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia

cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în

speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele

de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

SRL „SVS Recprim SC” ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

5

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „SVS Recprim SC”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6