2ra-1853/18 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1853/18

prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (jud. M. Muruianu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, A. Danilov, Iu. Cimpoi)

ÎNCHEIERE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Valeriu Pupăză și Veronica Pupăză, reprezentați de către avocatul Vitalie

Carmanschi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Piotr Trofim

împotriva lui Valeriu Pupăză și Veronicăi Pupăză, intervenient accesoriu

Întreprinderea de gestionare a fondului locativ nr. 14 cu privire la repararea

prejudiciului material,

împotriva deciziei din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Valeriu Pupăză și Veronica Pupăză și a fost

menținută hotărârea din 11 august 2015 a Judecătoriei Buiucani, municipiul

Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 13 mai 2015 Piotr Trofim a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valeriu Pupăză și Veronicăi Pupăză cu privire la repararea

prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este proprietarul apartamentului

nr. xxxx, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată din 26 noiembrie 1996.

A menționat că, în același bloc locativ, la etajul superior, chiar deasupra

apartamentului său, se află apartamentul nr. yyyy, în care locuiesc pârâții, care sunt

proprietarii acestuia în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 25 septembrie

2009.

A susținut că, la data de 15 iulie 2013 pârâtul, fără înștiințarea gestionarului

fondului locativ, a demontat caloriferele din apartamentul său, iar în urma spălării

hidropneumatice a sistemului ingineresc de căldură a blocului locativ nr. xxxx a fost

inundat apartamentul său.

A afirmat că, apa s-a scurs neîntrerupt în apartamentul său pe parcursul întregii

zile și au fost umeziți complet pereții apartamentului, fiind necesară zugrăvirea în

întregime și revopsirea totală a acestora și a fost defectată podeaua, mobila și o bună

1

parte din tehnica de uz casnic, iar parchetul de pe podea s-a umflat și nu poate fi

restabilit, valoarea remedierilor fiind estimată la 18600 de lei.

A relevat că, faptul menționat a fost inspectat prin actul constatator nr. 22 din

26 iulie 2013, întocmit de către ÎMGFL nr. 14.

A declarat că, s-a adresat către pârât cu mai multe notificări privind restituirea

pe cale amiabilă a contravalorii prejudiciului material cauzat, însă ultimul refuză

restituirea acesteia.

Solicită încasarea în mod solidar de la pârâți a sumei de 18600 de lei, cu titlu

de prejudiciu material și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 24 iunie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a

fost atrasă în proces ÎMGFL nr. 14 în calitate de intervenient accesoriu.

Ulterior, Piotr Trofim a depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor,

solicitând încasarea în mod solidar de la pârâți a sumei de 77121,45 de lei, cu titlu

de prejudiciu material.

Prin hotărârea din 11 august 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a

fost admisă acțiunea depusă de către Piotr Trofim și au fost încasate în mod solidar

de la Valeriu Pupăză și Veronica Pupăză în beneficiul lui Piotr Trofim suma de

77121,45 de lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de lei și taxa de

stat în sumă de 2515 lei.

Prin decizia din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Valeriu Pupăză și Veronica Pupăză și a fost menținută hotărârea

primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, conform actului nr. 22 din 26 iulie 2013, întocmit

de către colaboratorii ÎMGFL nr. 14, la data de 15 iulie 2013 a avut loc inundarea

apartamentului intimatului din apartamentul apelanților, cauza inundării fiind

demontarea caloriferelor din apartamentul apelanților fără informarea gestionarului

fondului locativ (f. d. 11), iar conform raportului de constatare tehnico-științifică

nr.800 din 10 august 2015, valoarea prejudiciului material cauzat apartamentului

nr.xxxx, ce aparține intimatului, în rezultatul inundării din apartamentul nr. yyyy din

același bloc locativ amplasat cu un nivel mai sus, ce aparține apelanților, constituie

77121,45 de lei (f. d. 49-62).

Totodată, instanța de apel a constatat că, în speță se întrunesc temeiurile legale

pentru obligarea apelanților de a remedia prejudiciile cauzate intimatului prin

adjudecarea valorii reparației, având în vedere că, în cazul dat se întrunesc toate

elementele răspunderii delictuale civile a apelanților și, anume, fapta ilicită,

consecințele prejudiciabile și legătura cauzală între acestea, confirmată prin raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 800 din 10 august 2015, întocmit de către

expertul Anatolie Achimov.

La data de 17 iulie 2018 Valeriu Pupăză și Veronica Pupăză, reprezentați de

către avocatul Vitalie Carmanschi, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului au indicat că, nu sunt de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost încălcate normele de drept

procedural.

2

Au menționat că, instanța de apel a încălcat dreptul recurenților la un proces

echitabil prin privarea de dreptul la audierea expertului și prin privarea de dreptul la

realizarea unei expertize în construcții.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 15 mai

2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți lipsesc la

dosar.

Astfel, recursul, declarat la data de 17 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Valeriu Pupăză și

Veronica Pupăză, reprezentați de către avocatul Vitalie Carmanschi, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe cînd în recursul

declarat de către Valeriu Pupăză și Veronica Pupăză, reprezentați de către avocatul

Vitalie Carmanschi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Valeriu Pupăză și Veronica Pupăză, reprezentați

de către avocatul Vitalie Carmanschi, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Valeriu Pupăză și Veronica Pupăză, reprezentați de

către avocatul Vitalie Carmanschi, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4