2rac-253/19 — repararea prejudiciului material

2rac-253/19 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2rac-253/2019

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător: (E. Badan-Melnic)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Moara Târgului”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Moara Târgului” împotriva Agenției Proprietății Publice,

Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu

Agenția Servicii Publice cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Moara

Târgului” și s-a menținut hotărârea din 29 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 23 octombrie 2014, SRL „Moara Târgului”, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției Proprietății Publice, Primăriei mun. Chișinău și

Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice cu

privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii, reclamanta SRL „Moara Târgului” a indicat că în

temeiul hotărârii Comisiei Republicane de Privatizare a Agenției Privatizare

(actualmente Agenția Proprietății Publice) nr. 137 din 22 decembrie 2005, SRL

„Moara Tîrgului” a cumpărat încăperea cu suprafața de 217,70 metri pătrați,

amplasată la subsolul imobilului situat în mun. Chișinău, bd. Moscova, nr. 5.

Reclamanta a relatat că, corespunzător, a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare din 24 ianuarie 2006, întocmit actul de predare-primire din 22 februarie

2006 și achitată suma de 400 000 de lei. Ulterior, urmare a examinării cererii de

chemare în judecată depuse de SRL „Iuvelta-Com” împotriva Agenției Proprietății

Publice și SRL „Moara Tîrgului”, prin hotărârea din 17 iunie 2011 a Curții de Apel

Economice s-a stabilit că au fost vândute ilegal încăperile care aparțineau SRL

„Iuvelta-Com”, succesorul SA „Farmacia 280”, hotărâre care a fost menținută prin

decizia din 24 noiembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

1

Reclamanta SRL „Moara Târgului” a evidențiat că, prin hotărârea din

17 iunie 2011 a Curții de Apel Economice s-a stabilit faptul privatizării ilegale a

încăperilor litigioase din cauza erorilor admise de Primăria mun. Chișinău și

Agenția Proprietății Publice. Respectiv, partea reclamantă denotă încălcarea

prevederilor art. 764 Cod civil de către pârați, prin vinderea imobilului cu vicii de

natură juridică. Prin Raportul de evaluare a bunului imobil din 05 august 2011

realizat de Bursa imobiliară „Lara” s-a stabilit că prețul de piață al încăperilor din

subsolul blocului locativ situat în mun. Chișinău, bd. Moscova, nr. 5, constituie

suma de 1 980 000 de lei. Respectiv, prejudiciul suportat de societate a constituit

suma de 1 580 000 de lei.

Reclamanta SRL „Moara Târgului” a menționat că în vederea soluționării

extrajudiciare a litigiului, la data de 21 noiembrie 2012 în adresa Agenției

Proprietății Publice a fost expediată o reclamație, prin care s-a solicitat repararea

prejudiciului cauzat. Prin răspunsul din 21 decembrie 2012, pârâta a respins

pretenția recepționată, invocând că SRL „Moara Tîrgului” cunoștea despre

existența viciilor juridice.

Reclamanta SRL „Moara Târgului” a solicitat admiterea acțiunii, încasarea

din contul Agenției Proprietății Publice, Primăriei mun. Chișinău și Consiliului

mun. Chișinău în beneficiul său a prejudiciului în sumă de 1580000 de lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Moara

Târgului” împotriva Agenției Proprietății Publice, Primăriei mun. Chișinău și

Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice cu

privire la repararea prejudiciului material.

Prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de SRL „Moara Târgului” și s-a menținut hotărârea din 29 ianuarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de SRL „Moara Târgului” împotriva Agenției Proprietății

Publice, Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, intervenient

accesoriu Agenția Servicii Publice cu privire la repararea prejudiciului material.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că SRL „Moara

Tîrgului” a invocat suportarea unui prejudiciu în mărime de 1580000 de lei, fără

suma restituită de 400 000 de lei, ca diferență de preț, la care poate fi cumpărat un

bun analogic celui care a fost anterior deținut în proprietate. În susținerea pretenției

în cauză fiind prezentat și anexat Raportul de evaluare a bunului imobil nr.

2011/63-161 realizat de Bursa imobiliară „Lara” prin care s-a stabilit că, prețul de

piață al încăperilor din subsolul blocului locativ situat în mun. Chișinău, bd.

Moscova 5, la data de 02 august 2011 constituie suma de 1980000 de lei. În

această ordine de idei, reieșind din sensul art. 14 alin. (1), (2) Cod civil, în

conținutul prejudiciului efectiv sunt incluse: cheltuielile pe care o persoană lezată

într-un drept le-a suportat real la momentul intentării acțiunii sau care urmează să

fie suportate la restabilirea dreptului încălcat, adică cheltuielile suplimentare. La

prejudiciul efectiv sunt atribuite și pagubele rezultate din pieirea sau deteriorarea

bunurilor, deoarece și în acest caz de asemenea sunt suportate cheltuieli. Venitul

ratat este acel venit care ar fi fost posibil în condițiile unui comportament normal

din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. În toate cazurile de

solicitare a reparării prejudiciului fie efectiv, cât și cel care urmează să fie suportat,

2

trebuie dovedită legătura cauzală între încălcarea (neexecutarea) obligațiilor și

pagubele cauzate, precum și mărimea acestora.

Instanța de apel consideră că prima instanță întemeiat a indicat că SRL

„Moara Tîrgului” a omis de a prezenta probe concludente, care să denote modul de

determinare al prejudiciului pretins a fi suportat și probe care să susțină alegațiile

sale, în cazul în care prin Raportul de evaluare a bunului imobil nr. 2011/63-161,

realizat de Bursa imobiliară „Lara” a fost evaluată diferența de preț necesară

procurării unui bun imobil similar, însă, nu au fost prezentate careva înscrisuri din

care să rezulte că SRL „Moara Tîrgului” ar fi procurat un asemenea bun, iar

prejudiciul invocat nu este doar presupus, ci real-suportat. Astfel, în lipsa unor

înscrisuri probatorii care să certifice temeinicia pretențiilor formulate, prima

instanța întemeiat a apreciat ca fiind neîntemeiată pretenția de încasare a sumei de

1580000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului material.

Instanța de apel a stabilit că în ansablu cele relatate supra atestă fapul că

concluzia primei instanțe este justă, având la bază un cumul de dovezi

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, iar argumentele

aduse de apelantă în susținerea poziției, sunt pur declarative, fără un suport legal și

probatoriu.

Instanța de apel consideră că sunt neîntemeiate susținerile apelantului

precum că prima instanță nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele ce au

importanță pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite circumstanțele considerate

de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse în hotărâre, sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea contravin constatărilor

relatate.

La 22 februarie 2019, SRL „Moara Târgului”, a declarat recurs împotriva

deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărârii, prin care să fie admisă acțiunea depusă de SRL

„Moara Târgului”.

În motivarea cererii de recurs recurenta SRL „Moara Târgului” a indicat că

nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pe care le

consideră vădit ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea

deciziei a interpretat în mod eronat legea, nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Recurenta SRL „Moara Târgului” a menționat că în baza hotărârii Comisiei

Republicane de Privatizare a Agenției Privatizare nr. 137 din 22 decembrie 2005,

SRL „Moara Tîrgului” în temeiul actului de primire-predare a cumpărat încăperi

nelocuibile cu suprafața de 217,70 metri pătrați, amplasată la subsolul imobilului

situat în mun. Chișinău, bd. Moscova, nr. 5. În legătură cu contestarea acestei

privatizări Curtea de Apel Economică, prin hotărârea din 17 iunie 2011, a stabilit

că din cauza erorii organelor de privatizare au fost nelegitim privatizate încăperile,

iar actele de privatizare au fost declarate nule. Hotărârea Curții de Apel Economice

din 17 iunie 2011 a fost menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24

noiembrie 2011.

Recurenta SRL „Moara Târgului” a precizat că în cazul respectiv, i-a fost

restituită suma de 400000 de lei, achitată pentru bunul imobil în anul 2006, iar în

anul 2011, deja numai putea procura un asemnea imobil la același preț.

Recurenta SRL „Moara Târgului” a mai menționat că prin raportul de

3

evaluare din 05 august 2011, întocmit de Bursa Imobiliară “Lara” prețul de piață

pentru bunul imobil a fost stabilit în sumă de 1980000 lei. Astfel, recurenta

consideră că a suportat la situația din anul 2011, un prejudiciu material în sumă de

1 580 000 lei, sau pentru a restabili dreptul încălcat de intimată este necesar de

achitat suplimentar suma de 1 580 000 de lei.

Recurenta SRL „Moara Târgului” consideră că instanțele judecătorești au

interpretat în mod eronat prevederile art. 14 alin. (2) Codul civil, în care este

indicat că prejudiciile sunt cheltuielile pe care persoana lezată în drepturile sale le-

a suportat sau urmează să le suporte, la restabilirea dreptului încălcat. Recurenta a

indicat că faptul încălcării dreptului de proprietate este evident și rezultă din

hotărârea Curții de Apel Economice din 17 iunie 2011, care a menționat că

vânzarea nelegitimă a imobilului respectiv s-a produs din cauza erorii organelor de

privatizare de stat, a căror acte au fost declarate nule.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces la data de 18 decembrie 2018, prin scrisoarea de expediere nr. 13496

(f.d. 241, vol. I), însă dovada recepționării deciziei de recurenta SRL „Moara

Târgului” la materialele cauzei lipsește. Totodată, instanța de recurs relevă că

decizia contestată a fost publicată pe portalul instanțelor judecătorești

www.instante.justice.md la data de 18 decembrie 2018.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de SRL „Moara Târgului”, la data de 22 februarie 2019, cu respectarea termenului

prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

La 14 mai 2019, în adresa intimaților Agenției Proprietății Publice, Primăriei

mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu Agenția

Servicii Publice au fost expediate copia recursului declarat de SRL „Moara

Târgului”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 29 mai 2019 Agenția Proprietății Publice a depus referință, prin care a

solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Moara Târgului”, în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Moara Târgului”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de SRL „Moara Târgului”,

se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel,

însă nu relevă încălcarea esențială, sau aplicarea eronată a normelor de drept

material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de SRL „Moara Târgului”, nu rezultă că instanța a

apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Moara Târgului”.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

5

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat Societatea cu Răspundere Limitată

„Moara Târgului”, împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Moara Târgului” împotriva Agenției Proprietății Publice,

Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu

Agenția Servicii Publice cu privire la repararea prejudiciului material.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

6