3ra-713/17 — anularea actului administrativ, repararea prejudiciului, încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, repararea prejudiciului, încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-713/17 — anularea actului administrativ, repararea prejudiciului, încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-713/17
Judecător: Șt. Nița
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, V. Efros
Î N C H E I E R E
28 iunie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Nicolae Craiu, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
către Întreprinderea Individuală „Nistor Maria”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea
Individuală „Nistor Maria” împotriva Primăriei și Consiliului mun. Chișinău,
intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice, privind anularea actului
administrativ, repararea prejudiciului material și moral cauzat, precum și
încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, prin care
a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Individuală „Nistor Maria” și a
fost menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 septembrie
2015,
c o n s t a t ă:
La 05 ianuarie 2015 ÎI „Nistor Măria” a acționat în instanța de contencios
administrativ Primăria și Consiliul mun. Chișinău, privind anularea actului
administrativ, repararea prejudiciului material și moral cauzat, precum și
încasarea cheltuielilor de judecată.
Obiectul acțiunii în anulare fiind decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15
din 13 mai 2014, privind delimitarea terenurilor proprietate municipală din
sectorul Centru și anexa la decizie, în partea privind documentul nr. 1933, prin
radierea din anexă a terenului aferent imobilului din str. M. Varlaam 74, mun.
Chișinău (număr cadastral 0100206118). Drept consecință a anulării, reclamantul
a solicitat obligarea Consiliului mun. Chișinău de a iniția procedura de delimitare
a terenului proprietate publică a statului (număr cadastral 0100206118), din str.
M. Varlaam 74, mun. Chișinău, în baza Legii nr. 91 din 05 aprilie 2007 privind
terenurile proprietate publică și delimitarea lor, cu primirea acordului proprietarul
acestui bun - Guvernul RM.
La fel, solicită încasarea din contul pârâților a despăgubirilor pentru
prejudiciul material cauzat, a despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat în
mărime de trei sute mii lei, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare
nr. 5976N/03 din 23 iunie 2003, a devenit proprietar și coproprietar a unei cote-
părți (nedeterminate sumar) a construcției și terenului aferent situat în mun.
Chișinău, str. Mitropolit Varlaam, 74.
Susține că împreună cu ÎI „Măria Nistor”, pe terenul și construcția nr.
cadastral: 0100206.118.01, amplasate în mun. Chișinău, str. Mitropolit Varlaam,
74, mai dețin cu drept de proprietate bunuri imobile și SRL „Iutad-Comerț”, ÎI
„Anișoara Burlac”, Vasile Ursu, nr. cadastral 0100206118.01.037,
0100206.118.01.030, 0100206.118.01.036 și alții.
Afirmă că, terenul aferent construcției privatizate constituie 0,1756 ha, iar în
scopul gestiunii economice, exploatării încăperilor este prevăzută și o curte
comună, de care se folosesc toți vecinii.
Menționează că pentru a determina cota-parte din terenul aferent construcție
privatizate nr. cadastral 0100206.118.01 a fiecărui proprietar de imobil situat
mun. Chișinău, str. Mitropolit Varlaam, 74 la 14 iulie 2014, s-a adresat către
Primăria mun. Chișinău cu cerere de a elibera informații cu privire la terenul nr.
cadastral 0100206118, la care însă răspuns nu a primit, însă la 12 septembrie
2014, i-a fost înmânată copia deciziei Consiliului mun. Chișinău „Despre
delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Centru”, cu anexa cu
același dată, număr nr. 4/15 din 13 mai 2014, autentificată la 08 septembrie 2014,
prin care nu era clar cum a fost delimitat terenul menționat.
Indică că la 19 septembrie 2014 a solicitat de la Primăria mun. Chișinău,
informații suplimentare cu privire la decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15
din 13 mai 2014.
Astfel, la 09 octombrie 2014 reclamantul a fost informat că prin decizia nr.
4/15 „Cu privire la delimitarea terenurilor proprietate municipala din sect.
Centru” din 13 mai 2014, terenul aferent obiectului privat din str. Mitropolit
Varlaam, nu a fost transmis din proprietate a statului în proprietate municipală.
Menționează că terenul este delimitat prin identificare și transmis în
proprietatea municipală fără acordul proprietarului de teren, Guvernul RM, cu
încălcări grave a legislației în vigoare.
Consideră că actele adoptate, prin conținutul lor normativ, într-un mod
flagrant îi încalcă dreptul la stabilirea cotei părți din curtea comună, stabilirea
modului de folosință a terenului din curtea comună a coproprietarilor de imobil,
privatizarea terenului aferent a imobilului privatizat, cauzându-i prejudiciu
material și prejudiciu moral.
Invocă că la 06 noiembrie 2014 a adresat pârâților o cerere prealabilă în
scopul soluționării cauzei pe cale extrajudiciară, dar nu a primit niciun răspuns.
Consideră actele administrative menționate sunt ilegale în fond, emise
contrar prevederilor legii și nu cuprind elementele stipulate în prevederile art. 61
Cod funciar, art. 3 alin. (4) pct. d), 6, 10 din Legea privind administrarea și
deetatizarea proprietății publice, art. 1 pct. (1) din Legea privind terenurile
proprietate publică și delimitarea lor, art. 2 alin. (2) din Legea privind terenurile
proprietate publică și delimitarea lor.
Remarcă că prin actele administrative enunțate i-a fost încălcate drepturile și
interesele legitime, la stabilirea cotei părți din curtea comună, stabilirea modului
de folosință a terenului din curtea comună a coproprietarilor de imobil,
privatizarea terenului aferent a imobilului privatizat.
Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru din 29 aprilie 2015 a fost
atras în calitate de intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice a RM.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 septembrie 2015, a
fost respinsă acțiunea ÎI „Nistor Măria” înaintată împotriva Primăriei și
Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice,
privind anularea actului administrativ, repararea prejudiciului material și moral
cauzat, precum și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.98, f.d. 101-103,
volumul I).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, a fost respins
apelul declarat de ÎI „Nistor Măria” ca neîntemeiat și a fost menținută hotărârea
Judecătoriei Centru din 30 septembrie 2015 (f.d. 43-48, volumul II).
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 11 mai 2017, ÎI „Nistor Maria” a
declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel
Chișinău din 18 octombrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău
din 30 septembrie 2015, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atât
instanța de apel cât și instanța de fond au apreciat arbitrar probele, au aplicat
eronat normele de drept material.
Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la
data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost
expediată în adresa părților la 26.10.2016 (f.d. 49, volumul II), cât și faptul
aceasta a fost recepționată de recurenta la 10.04.2017 (f.d.51, volumul II),
recursul ÎI „Nistor Măria” se consideră declarat în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎI „Nistor Măria” nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or
recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor
judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de
casare a actelor judecătorești recurate.
Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432
alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub
aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod
arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor
stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind
încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele
recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării
pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de ÎI „Nistor Măria” ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Nistor Maria” se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Nicolae Craiu
Ion Druță