3ra-1487/18 — Contestarea actului administrativ

3ra-1487/18 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1487/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător – L. Barbos

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători –A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Nicoară către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

anularea Ordinului nr. 329 ef. din 06.06.2016 emis de Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, obligarea Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne să execute prevederile pct. 3 al Ordinului

nr. 284 ef din 16.05.2016, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Ion Nicoară a salariului pentru

perioada 27.03.2015 – 16.05.2016 în sumă de XXXXXXX lei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Ion Nicoară, fiind casată hotărârea din 06 octombrie

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, și emisă o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 05.07.2016, Ion Nicoară a înaintat cerere de chemare în judecată către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

anularea Ordinului nr. 329 ef. din 06.06.2016, emis de Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, obligarea Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne să execute prevederile pct. 3 al ordinului

nr. 284 ef. din 16.05.2016, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Ion Nicoară a salariului pentru

perioada 27.03.2015 – 16.05.2016 în sumă de XXXXXXX lei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că activează în cadrul

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, în funcția de Șef al Secției Contabilitate a Inspectoratului Național de

1

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova.

La 26.02.2015, Procuratura Generală a Republicii Moldova a intentat în

privința sa cauza penală nr.2015928073 în temeiul unei bănuieli rezonabile privind

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) din Codul Penal, pentru faptul

însușirii ilegale a mijloacelor bănești de pe contul cardurilor de alimentare cu

combustibil, încredințate persoanelor responsabile din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Prin Ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 174 ef. din 27.03.2015 „Cu

privire la suspendarea contractelor individuale de muncă ale unor angajați ai

Inspectoratului General al Poliției”, în baza demersului procurorului Bobrov V., a

fost suspendat contractul individual de muncă, până la rămânerea definitivă a

hotărârii judecătorești, iar funcția de Șef de Secție contabilitate a Inspectoratului

Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției a rămas vacantă, fără a

fi angajată o altă persoană până la data de 16.05.2016.

Considerându-se nevinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.

(5) din Codul penal sau a unei alte infracțiuni, în luna martie 2016, reclamantul s-a

adresat cu cerere către organul de urmărire penală, solicitând scoaterea sa de sub

urmărirea penală, iar la 04.03.2016, procurorul Secției conducere a urmăririi

penale în organele centrale ale MAI și DV a Procuraturii Generale, Bobrov V.,

examinând cererea respectivă, a emis ordonanța privind scoaterea sa de sub

urmărirea penală, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Odată cu

intrarea în vigoare a Ordonanței de scoaterea de sub urmărire penală, a decăzut și

temeiul de suspendare provizorie a reclamantului din funcția de Șef al Secției

contabilitate a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției.

Astfel, la 16.05.2016, șeful Inspectoratului General al Poliției din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Alexandru Pînzari, a emis

Ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 284 ef. „Cu privire la anularea

punctului 2 al ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 174 ef. din 27 martie

2015”, prin care a ordonat: „Se anulează punctul 2 al ordinului Inspectoratului

General al Poliției nr. 174 ef. din 27.03.2015 „Cu privire la suspendarea

contractelor individuale de muncă ale unor angajați ai Inspectoratului General al

Poliției”. Se repune domnul Nicoară Ion, în funcția de șef al Secției contabilitate a

Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției. Se

achită domnului Nicoară Ion, salariul pentru absența forțată de la muncă de la

27.03.2015 până în prezent”.

Potrivit reclamantului și datelor contabile, Inspectoratul General al Poliției din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova urma să îi achite

suma de XXXXXXX lei 96 bani, pentru perioada absenței forțate de la locul de

muncă începînd cu 27.03.2015 până la 16.05.2016, însă la 06 iunie 2016, șeful

Inspectoratului General al Poliției din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova a emis Ordinul nr. 329 ef. „Cu privire la revocarea punctului 3

al ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 284 ef. din 16.06.2016” și a

ordonat: „Se revocă punctul 3 al ordinului Inspectoratului General al Poliției nr.

284 ef. din 16.05.2016 „Cu privire la anularea punctului ordinului nr. 154 ef. din

27.03.2015. Prezentul ordin se aduce la cunoștință subdiviziunilor interesate ale

2

Inspectoratului General al Poliției, domnului Ion Nicoară, contra semnătură.

Ordinul poate fi contestat în termen de 30 de zile în instanța de contencios

administrativ”.

Astfel, reclamantul consideră că, fiind înlăturat de la executarea atribuțiilor

funcționale de Șef al Secției Contabilitate a Inspectoratului Național de Patrulare al

Inspectoratului General al Poliției din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, a fost lipsit de dreptul la încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate la muncă, acesta fiindu-i sursă unică de existență, a fost înjosit față

de efectiv, colegi, rude și persoanele apropiate, suferind fizic și psihic. Aceste

circumstanțe constituie temei de fapt pentru solicitarea prejudiciului moral.

În așa mod, reclamantul susține că Ordinul Inspectoratului General al Poliției

nr. 329 ef. din 06.06.2016 „Cu privire la revocarea punctului ordinului

Inspectoratului General al Poliției nr. 284 ef. din 16.05.2016” este complet

neîntemeiat și contravine legislației în vigoare, din motiv că în ordinul contestat

lipsesc atât temeiurile de fapt, cât și temeiurile de drept pentru anularea pct. 3 din

Ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 284 ef. din 16 mai 2016, fapt care îl

plasează într-o situație dezavantajoasă în raport cu administrația Inspectoratului

General al Poliției. Or, s-a constatat faptul absenței sale forțate de la serviciu în

perioada 27.03.2015 – 16.05.2016, în rezultatul emiterii de către Inspectoratul

General al Poliției a Ordinului nr. 174 ef. din 27 martie 2015 „Cu privire la

suspendarea contractelor individuale de muncă ale unor angajați ai Inspectoratului

General al Poliției”.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 329 ef.

din 06.06.2016 „Cu privire la revocarea punctului ordinului Inspectoratului

General al Poliției nr.284 ef din 16 mai 2016”, emis de către șeful Inspectoratului

General al Poliției din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, obligarea Inspectoratului General al Poliției din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova să execute prevederile pct. 3 „Se achită

domnului Ion Nicoară, salariul pentru absența forțată de la muncă de la

27.03.2015” al Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 284 ef. din 16 mai

2016 „Cu privire la anularea punctului Ordinului Inspectoratului General al Poliției

nr. 174 ef. din 27 martie 2015”, încasarea din contul Inspectoratului General al

Poliției din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a

salariului pentru perioada 27.03.2015 – 16.05.2016 în suma de XXXXXXX lei 96

lei, a prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la 28.09.2016, reclamantul a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor prin care a renunțat la capătul de cerere privind încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova a prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei (f.d. 48-49).

Prin hotărârea din 06 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Ion Nicoară.

Prin decizia din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ion Nicoară, fiind casată hotărârea din 06 octombrie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a

acțiunii, prin care s-a anulat ca fiind ilegal Ordinul nr. 329 ef. din 06.06.2016 emis

de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova „Cu privire la revocarea punctului 3 al ordinului Inspectoratului General

3

al Poliției nr. 284 ef. din 16.05.2016. În rest cerințele formulate în cererea de

chemare în judecată, s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, prin prisma prevederilor art. 330 alin. (1) al Codului

muncii, instanța de apel a conchis că Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin Ordinul nr. 284 ef. din

16.05.2016, corect a ordonat a-i achita lui Ion Nicoară, salariul pentru absența

forțată de la muncă de la 27.03.2015 până în prezent”. Și aceasta deoarece,

temeiurile pentru care s-a dispus suspendarea salariatului Ion Nicoară din funcție

au decăzut - potrivit ordonanței (definitive) emise de procuror acesta a fost scos de

sub urmărire penală în temeiul art. 284 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură

penală, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii, din motivele expuse în

partea descriptivă a prezentei ordonanțe.

Conform reglementărilor art. 284 alin. (l) din Codul de procedură penală,

scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în

privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior

imputată. Respectiv, angajatorul, în mod neîntemeiat și ilegal, fără a indica

temeiurile de fapt și de drept, a emis Ordinul nr. 329 ef. din 06.06.2016, prin care a

fost revocat pct. 3 din Ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 284 ef din 16

mai 2016 cu privire la anularea punctului Ordinului Inspectoratului General al

Poliției nr. 174 din 27 martie 2015.

De asemenea, instanța de apel a precizat că prima instanță, concluzionând

asupra legalității actului administrativ menționat, greșit a reținut prevederile pct. 13

din Anexa nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 privind

salarizarea militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în

serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice, potrivit

căruia militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă care au părăsit

nemotivat unitatea, persoanelor care nu s-au prezentat la serviciu neavând motive

întemeiate, precum și celor aflați în stare de arest nu li se plătesc drepturile

salariale pentru această perioadă, or, după cum denotă materialul probator,

angajatorul Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne prin

Ordinul nr. 284 ef. din 16 mai 2016, a dispus anularea punctului 2 al Ordinului

Inspectoratului General al Poliției nr. 174 ef. din 27.03.2015 „Cu privire la

suspendarea contractelor individuale de muncă ale unor angajați ai Inspectoratului

General al Poliției”, Ion Nicoară fiind repus în funcția de șef al Secției

contabilitate a Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului General al

Poliției.

La 15 august 2018, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne a contestat cu recurs decizia din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii din 06 octombrie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar a reiterat că instanța de apel a interpretat

eronat prevederile art. 330 din Codul muncii, precum și prevederile Legii nr. 1545

din 25 februarie 1998.

4

La 09 noiembrie 2018, Ion Nicoară și avocatul acestuia, Mihail Avram, au

depus referință, solicitând a considera inadmisibilă cererea de recurs

înaintată de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 06 martie 2018, fiind expediată participanților la proces la 21 mai 2018 (f.d.

123), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să demonstreze

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 06 martie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost înregistrat la 15 august 2018, în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a II-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

5

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

6