3ra-1334/18 — Contestarea actelor administrative, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la serviciu, repararea prejudiciului moral si încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-1334/18 — Contestarea actelor administrative, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la serviciu, repararea prejudiciului moral si încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1334/18

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir (jud: T. Berdilă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: R. Petrov, G. Vavrin, I. Dănăilă)

ÎNCHEIERE

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Consiliul or. Cantemir, Primăria or. Cantemir și administratorul Întreprinderii

Municipale „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Lupașcu

împotriva Primăriei or. Cantemir și Consiliului or. Cantemir, intervenient accesoriu

administratorul Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga

cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

admis apelul declarat de Vasile Lupașcu, a fost casată hotărârea din 05 februarie 2018

a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir și a fost emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La data de 03 noiembrie 2016 reclamantul Vasile Lupașcu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei or. Cantemir și Consiliului or. Cantemir cu

privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, începând cu data de 08 aprilie

2013, a ocupat funcția de director a ÎM „Apă-Canal Cantemir”, iar în baza dispoziției

Primarului or. Cantemir din 12 septembrie 2013, a fost încheiat contractul de

administrare din 12 septembrie 2013 și acordul adițional la contractul de administrare

nr. 1 din 12 septembrie 2013, valabile până la data de 01 august 2019, inclusiv. Astfel,

1

activând în funcția menționată o perioadă mai mare de 3 ani, nu a avut careva încălcări

disciplinare.

A susținut că, la data de 24 octombrie 2016 a fost înștiințat despre dispoziția

Primarului or. Cantemir, Roman Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu

privire la eliberare”, potrivit căreia a fost concediat din funcția de director al ÎM „Apă-

Canal Cantemir” din data de 25 octombrie 2016, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. o), p),

k) Codul muncii, din motivul încălcărilor grave comise și cauzarea prejudiciilor

materiale aduse întreprinderii.

A specificat că, din conținutul dispoziției menționate, rezultă că aceasta a fost

emisă în baza pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16

septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform

rezultatelor tr. II al anului 2016”.

A afirmat că, decizia Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie

2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor tr. II al

anului 2016”, a primit-o la data de 24 octombrie 2016. Astfel, prin pct. 2 din decizia

menționată, se menționează despre managementul defectuos și insuficient la ÎM „Apă-

Canal Cantemir” de către directorul întreprinderii, Vasile Lupașcu”.

A precizat că, la data de 28 octombrie 2016 a expediat în adresa Primăriei or.

Cantemir și Consiliului or. Cantemir cereri prealabile, însă nu a primit nici un răspuns.

A relatat că, eliberarea sa din funcție este nelegitimă, iar concluzia Consiliului

or. Cantemir „se menționează managementul defectuos și insuficient la ÎM „Apă-Canal

Cantemir” de către directorul întreprinderii, Vasile Lupașcu”, nu corespunde realității.

Totodată, dispoziția Primarului or. Cantemir, Roman Ciubaciuc nr. 92 – p din 24

octombrie 2016 și pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16

septembrie 2016, sunt ilegale, deoarece i-a fost încălcat drepturile și garanțiile

prevăzute în Codul muncii și alte acte legislative.

A menționat că, careva probe întru constatarea managementului defectuos și

insuficient, nu sunt, iar decizia Consiliului or. Cantemir este bazată pe raportul său

analizat de comisiile consultative de specialitate a Consiliului or. Cantemir. De altfel,

bază juridică a constatării încălcărilor din partea sa ca director al ÎM „Apă-Canal

Cantemir” lipsește, iar mențiunea despre managementul defectuos și insuficient este

nemotivată.

A notat că, odată cu anularea pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–

XXVI din 16 septembrie 2016, dispoziția Primarului or. Cantemir, Roman Ciubaciuc

nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare” își pierde valoarea juridică.

A relevat că, dispoziția nr. 92-p din 24 octombrie 2016 este bazată pe prevederile

art. 86 alin. (1) lit. o), p), k) Codul muncii, adică semnarea unu act juridic nefondat

care a cauzat prejudicii materiale unității; încălcarea gravă, chiar și o singură dată, a

obligațiilor de muncă; comiterea unor acțiuni culpabile dacă aceste acțiuni pot servi

temei pentru pierderea încrederii angajatorului față de salariatul respectiv.

A invocat că, dispoziția „Cu privire la eliberare”, a fost emisă în conformitate cu

pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu

privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor tr. II al anului

2

2016”, însă concedierea sa în temeiul art. 86 alin. (1) lit. o, p), k) Codul muncii,

nicidecum nu poate să reprezinte un management defectuos și insuficient.

A subliniat că, conform art. 206 lit. d) Codul muncii, pentru încălcarea

disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice față de salariat concedierea (în

temeiurile prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. g)-r), însă urmează a fi aplicate în modul

corespunzător prevederile art. 208 – 210 Codul muncii. Adică, este necesar organizarea

anchetei de serviciu.

A comunicat că, conform art. 89 alin. (1) lit. h) Codul muncii, în cazul

concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, când acordul

respectiv este necesar, instanța de judecată, prin hotărâre, restabilește salariatul la locul

de muncă. La caz, nu a avut loc adresarea la organul sindical, respectiv urmează să fie

restabilit în funcție.

A învederat că, prin prisma art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ,

la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina

probațiunii este pusă pe seama pârâtului.

A indicat că, prin adoptarea actelor administrative contestate a fost prejudiciat

moral, fapt manifestat prin suferințe psihice, determinate de stare de stres și limitarea

temporară de anumite posibilități, înjosirea publică și a reputației profesionale, care

până la acest caz, a fost ireproșabilă. Mai mult ca atât, faptul dat a avut o rezonanță

locală enormă, respectiv mărimea prejudiciului moral constituie 50000 de lei.

Totodată, conform prevederilor art. 90 Codul muncii și pct.7.5 al acordului adițional la

contractul de administrare, în caz de reziliere a contractului din inițiativa angajatorului,

în lipsa unor acțiuni culpabile, administratorului i se plătește o compensație pentru

încetarea contractului înainte de termen, în mărime de 6 salarii medii lunare.

A solicitat anularea pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI

din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform

rezultatelor tr. II al anului 2016” și dispoziția Primarului or. Cantemir, Roman

Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare”, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului

moral în mărime de 50000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 17 mai 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului Primăria orașului

Cantemir, administratorul ÎM „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga (f.d. 81, vol.

I).

Prin hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir,

acțiunea depusă de Vasile Lupașcu, a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul declarat

de Vasile Lupașcu, a fost casată hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul,

sediul Cantemir și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial acțiunea

depusă de Vasile Lupașcu, a fost anulată dispoziția Primarului or. Cantemir, Roman

Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare”, a fost restabilit

Vasile Lupașcu în funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, începând cu data

de 25 octombrie 2016, a fost încasat de la Primăria or. Cantemir în beneficiul lui Vasile

3

Lupașcu prejudiciul moral în mărime de 10000 de lei și cheltuielile de asistență juridică

în mărime de 3000 de lei. În rest, acțiunea depusă de Vasile Lupașcu împotriva

Consiliului orășenesc Cantemir cu privire la anularea pct. 2 din decizia Consiliului or.

Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-

Canal Cantemir” conform rezultatelor tr. II al anului 2016” și împotriva Primăriei or.

Cantemir cu privire la încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, deși în dispoziția de

concediere, angajatorul nu a indicat concret faptele imputate în calitate de încălcări ce

au servit temei de concediere (aplicată în calitate de sancțiune disciplinară), contrar

prevederilor art. 26 Cod de procedură civilă, (privind contradictorialitatea și egalitatea

părților în drepturile procedurale), prima instanță singură a invocat circumstanțele ca

mijloacele probatorii pe motivele de concediere (reieșind din actele de control financiar

și decizia consiliului, etc.).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel

Cahul analizând separat fiecare din motivele de concediere indicat în dispoziția nr. 92-

p din 24 octombrie 2016 și anume :

- art. 86 lit. o) Codul muncii, a conchis că, în ordinul de concediere nu este indicat

care anume contract a fost semnat de reclamant în calitate de conducător al

întreprinderii și care prejudiciu material a fost cauzat întreprinderii;

- art. 86 lit. k) Codul muncii, a menționat că, în speță reclamantul nu este subiect

al acestui temei de concediere, deoarece nu se referă la aceasta categorie de angajați.

Totodată, s-a reținut că, art. 86 lit. k) Codul muncii, este aplicabil atunci când este

respectată condiția săvârșirii anumitor acțiuni culpabile. Asemenea, acțiunile culpabile

se manifestă prin primirea și/sau eliberarea bunurilor, precum și a mijloacelor bănești

fără perfectarea documentelor corespunzătoare, calculul eronat sau folosirea în scopuri

persoanele a banilor încasați, folosirea în scopuri personale a bunurilor angajatorului,

care contrar prevederilor art.118 Cod de procedură civilă, nu au fost demonstrate în

instanța de apel cât și în instanța de fond;

- art. 86 lit. p) Codul muncii, a relevat că, la acest temei de concediere angajatorul

a indicat în mod general „încălcările grave comise” fără a indica concret care încălcare

și când ea a fost comisă, care în consecință face imposibilă verificarea acestui temei de

concediere.

În concluzie, instanța de apel a accentuat că, în dispoziția de concediere lipsește

descrierea acțiunilor salariatului, pentru care putea fi aplicate sancțiuni disciplinare,

astfel că în lipsa abaterilor disciplinare constatate, nu poate fi verificată dispoziția

angajatorului prin prisma normelor Codului muncii, respectiv dispoziția Primarului or.

Cantemir, Roman Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare”,

urmează a fi anulată, iar Vasile Lupașcu restabilit în funcție de director al ÎM „Apă-

Canal Cantemir”, începând cu data de 25 octombrie 2016, cu încasarea de la Primăria

or. Cantemir în beneficiul acestuia a prejudiciu moral în mărime de 10000 de lei,

conform art. 90 alin. (3) Codul muncii.

Totodată, instanța de apel a menționat că cerința reclamantului cu privire la

4

anularea pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie

2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor tr. II al

anului 2016”, este nefondată, or aprecierea activității reclamantului în calitate de

director al întreprinderii municipale nu este de competența instanței de judecată, fiind

prerogativa autorității publice locale – Consiliul or. Cantemir, care se bucură de

autonomia în activitatea s-a conform prevederilor art. 14 alin. (2) lit. z), 17 și 19 alin.

(3) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 și art.

4 alin. (1) din Legea privind descentralizarea administrative nr. 435 din 28 decembrie

2006.

De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

de Apel Cahul a conchis că urmează a fi respinsă și cerința reclamantului/apelant cu

privire la încasarea de la Primăriei or. Cantemir în beneficiul său a salariului pentru

absența forțată de la serviciu, or conform pct. 5.1 din contractul de administrare din 12

septembrie 2013 și acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din 12

septembrie 2013, salariul se achita din contul mijloacelor ÎM „Apă Canal Cantemir” și

nu a Primăriei or. Cantemir. Mai mult ca atât, reclamantul nu este lipsit de dreptul de

a depune ulterior acțiune împotriva pîrîtului corespunzător, prin care să solicite

achitarea salariului pentru absența forțată de la muncă.

Pe cale de consecință, instanța de apel a dispus și încasarea de la Primăria or.

Cantemir în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

3000 de lei (2000 de lei suportate în instanță de fond și 1000 de lei în instanța de apel),

cheltuieli care au fost apreciate ca reale, necesare și rezonabile.

La data de 27 iunie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul or.

Cantemir, Primăria or. Cantemir și administratorul ÎM „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu

Cepeleaga au declarat recurs împotriva deciziei din 23 iunie 2018 a Curții de Apel

Cahul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și restituirea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului au indicat că, instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material și procedural.

A susținut că, reclamantul contrar prevederilor art. 1 și 6 alin. (1) din Legea

privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, a acționat în

instanța de judecată Primăria or. Cantemir, or angajații aparatului primăriei nu pot fi

subiecți ai acestui litigiu, precum și nici atribuită calitate de pârâți/intimați.

A invocat că, instanța de judecată urma să-l atragă în calitate de pârât pe Primarul

or. Cantemir, Roman Ciubaciuc, iar în calitate de intervenient accesoriu pe

administratorul ÎM „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga.

A notat că, instanța de apel a decis încasarea sumelor bănești de la Primăria or.

Cantemir, însă în acest caz nu este cunoscută procedura și subiecții concreți de

executare a acestei decizii.

La data de 25 septembrie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Vasile Lupașcu

a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul să fie considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

5

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 23 iunie 2018,

iar recurentul a declarat recurs la data de 27 iunie 2018.

Astfel, recursul, declarat la data de 27 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Consiliul or. Cantemir, Primăria

or. Cantemir și ÎM „Apă-Canal Cantemir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

6

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Consiliul or. Cantemir, Primăria or. Cantemir și ÎM „Apă-Canal Cantemir, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Consiliul or. Cantemir, Primăria or. Cantemir și ÎM

„Apă-Canal Cantemir ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Consiliul or. Cantemir, Primăria or. Cantemir și

administratorul Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7