3ra-1334/18 — Contestarea actelor administrative, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la serviciu, repararea prejudiciului moral si încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra-1334/18 Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir (jud: T. Berdilă) Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: R. Petrov, G. Vavrin, I. Dănăilă) ÎNCHEIERE 07 noiembrie 2018 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Consiliul or. Cantemir, Primăria or. Cantemir și administratorul Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Lupașcu împotriva Primăriei or.

Cantemir și Consiliului or. Cantemir, intervenient accesoriu administratorul Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost admis apelul declarat de Vasile Lupașcu, a fost casată hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir și a fost emisă o nouă hotărâre, c o n s t a t ă: La data de 03 noiembrie 2016 reclamantul Vasile Lupașcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or.

Cantemir și Consiliului or. Cantemir cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, începând cu data de 08 aprilie 2013, a ocupat funcția de director a ÎM „Apă-Canal Cantemir”, iar în baza dispoziției Primarului or. Cantemir din 12 septembrie 2013, a fost încheiat contractul de administrare din 12 septembrie 2013 și acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, valabile până la data de 01 august 2019, inclusiv. Astfel, 1 activând în funcția menționată o perioadă mai mare de 3 ani, nu a avut careva încălcări disciplinare.

A susținut că, la data de 24 octombrie 2016 a fost înștiințat despre dispoziția Primarului or. Cantemir, Roman Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare”, potrivit căreia a fost concediat din funcția de director al ÎM „Apă- Canal Cantemir” din data de 25 octombrie 2016, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. o), p), k) Codul muncii, din motivul încălcărilor grave comise și cauzarea prejudiciilor materiale aduse întreprinderii. A specificat că, din conținutul dispoziției menționate, rezultă că aceasta a fost emisă în baza pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor tr.

II al anului 2016”. A afirmat că, decizia Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor tr. II al anului 2016”, a primit-o la data de 24 octombrie 2016. Astfel, prin pct. 2 din decizia menționată, se menționează despre managementul defectuos și insuficient la ÎM „Apă- Canal Cantemir” de către directorul întreprinderii, Vasile Lupașcu”. A precizat că, la data de 28 octombrie 2016 a expediat în adresa Primăriei or. Cantemir și Consiliului or. Cantemir cereri prealabile, însă nu a primit nici un răspuns. A relatat că, eliberarea sa din funcție este nelegitimă, iar concluzia Consiliului or. Cantemir „se menționează managementul defectuos și insuficient la ÎM „Apă-Canal Cantemir” de către directorul întreprinderii, Vasile Lupașcu”, nu corespunde realității.

Totodată, dispoziția Primarului or. Cantemir, Roman Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 și pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie 2016, sunt ilegale, deoarece i-a fost încălcat drepturile și garanțiile prevăzute în Codul muncii și alte acte legislative. A menționat că, careva probe întru constatarea managementului defectuos și insuficient, nu sunt, iar decizia Consiliului or. Cantemir este bazată pe raportul său analizat de comisiile consultative de specialitate a Consiliului or. Cantemir. De altfel, bază juridică a constatării încălcărilor din partea sa ca director al ÎM „Apă-Canal Cantemir” lipsește, iar mențiunea despre managementul defectuos și insuficient este nemotivată.

A notat că, odată cu anularea pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2– XXVI din 16 septembrie 2016, dispoziția Primarului or. Cantemir, Roman Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare” își pierde valoarea juridică. A relevat că, dispoziția nr. 92-p din 24 octombrie 2016 este bazată pe prevederile art. 86 alin. (1) lit. o), p), k) Codul muncii, adică semnarea unu act juridic nefondat care a cauzat prejudicii materiale unității; încălcarea gravă, chiar și o singură dată, a obligațiilor de muncă; comiterea unor acțiuni culpabile dacă aceste acțiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii angajatorului față de salariatul respectiv. A invocat că, dispoziția „Cu privire la eliberare”, a fost emisă în conformitate cu pct. 2 al deciziei Consiliului or.

Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor tr. II al anului 2 2016”, însă concedierea sa în temeiul art. 86 alin. (1) lit. o, p), k) Codul muncii, nicidecum nu poate să reprezinte un management defectuos și insuficient. A subliniat că, conform art. 206 lit. d) Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice față de salariat concedierea (în temeiurile prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. g)-r), însă urmează a fi aplicate în modul corespunzător prevederile art. 208 – 210 Codul muncii. Adică, este necesar organizarea anchetei de serviciu. A comunicat că, conform art. 89 alin. (1) lit. h) Codul muncii, în cazul concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, când acordul respectiv este necesar, instanța de judecată, prin hotărâre, restabilește salariatul la locul de muncă.

La caz, nu a avut loc adresarea la organul sindical, respectiv urmează să fie restabilit în funcție. A învederat că, prin prisma art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului. A indicat că, prin adoptarea actelor administrative contestate a fost prejudiciat moral, fapt manifestat prin suferințe psihice, determinate de stare de stres și limitarea temporară de anumite posibilități, înjosirea publică și a reputației profesionale, care până la acest caz, a fost ireproșabilă. Mai mult ca atât, faptul dat a avut o rezonanță locală enormă, respectiv mărimea prejudiciului moral constituie 50000 de lei.

Totodată, conform prevederilor art. 90 Codul muncii și pct.7.5 al acordului adițional la contractul de administrare, în caz de reziliere a contractului din inițiativa angajatorului, în lipsa unor acțiuni culpabile, administratorului i se plătește o compensație pentru încetarea contractului înainte de termen, în mărime de 6 salarii medii lunare. A solicitat anularea pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor tr. II al anului 2016” și dispoziția Primarului or. Cantemir, Roman Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare”, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 17 mai 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului Primăria orașului Cantemir, administratorul ÎM „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga (f.d. 81, vol. I). Prin hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, acțiunea depusă de Vasile Lupașcu, a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul declarat de Vasile Lupașcu, a fost casată hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial acțiunea depusă de Vasile Lupașcu, a fost anulată dispoziția Primarului or.

Cantemir, Roman Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare”, a fost restabilit Vasile Lupașcu în funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, începând cu data de 25 octombrie 2016, a fost încasat de la Primăria or. Cantemir în beneficiul lui Vasile 3 Lupașcu prejudiciul moral în mărime de 10000 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 de lei. În rest, acțiunea depusă de Vasile Lupașcu împotriva Consiliului orășenesc Cantemir cu privire la anularea pct. 2 din decizia Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă- Canal Cantemir” conform rezultatelor tr. II al anului 2016” și împotriva Primăriei or.

Cantemir cu privire la încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, deși în dispoziția de concediere, angajatorul nu a indicat concret faptele imputate în calitate de încălcări ce au servit temei de concediere (aplicată în calitate de sancțiune disciplinară), contrar prevederilor art. 26 Cod de procedură civilă, (privind contradictorialitatea și egalitatea părților în drepturile procedurale), prima instanță singură a invocat circumstanțele ca mijloacele probatorii pe motivele de concediere (reieșind din actele de control financiar și decizia consiliului, etc.).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Cahul analizând separat fiecare din motivele de concediere indicat în dispoziția nr. 92- p din 24 octombrie 2016 și anume : - art. 86 lit. o) Codul muncii, a conchis că, în ordinul de concediere nu este indicat care anume contract a fost semnat de reclamant în calitate de conducător al întreprinderii și care prejudiciu material a fost cauzat întreprinderii; - art. 86 lit. k) Codul muncii, a menționat că, în speță reclamantul nu este subiect al acestui temei de concediere, deoarece nu se referă la aceasta categorie de angajați. Totodată, s-a reținut că, art. 86 lit. k) Codul muncii, este aplicabil atunci când este respectată condiția săvârșirii anumitor acțiuni culpabile.

Asemenea, acțiunile culpabile se manifestă prin primirea și/sau eliberarea bunurilor, precum și a mijloacelor bănești fără perfectarea documentelor corespunzătoare, calculul eronat sau folosirea în scopuri persoanele a banilor încasați, folosirea în scopuri personale a bunurilor angajatorului, care contrar prevederilor art.118 Cod de procedură civilă, nu au fost demonstrate în instanța de apel cât și în instanța de fond; - art. 86 lit. p) Codul muncii, a relevat că, la acest temei de concediere angajatorul a indicat în mod general „încălcările grave comise” fără a indica concret care încălcare și când ea a fost comisă, care în consecință face imposibilă verificarea acestui temei de concediere.

În concluzie, instanța de apel a accentuat că, în dispoziția de concediere lipsește descrierea acțiunilor salariatului, pentru care putea fi aplicate sancțiuni disciplinare, astfel că în lipsa abaterilor disciplinare constatate, nu poate fi verificată dispoziția angajatorului prin prisma normelor Codului muncii, respectiv dispoziția Primarului or. Cantemir, Roman Ciubaciuc nr. 92 – p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare”, urmează a fi anulată, iar Vasile Lupașcu restabilit în funcție de director al ÎM „Apă- Canal Cantemir”, începând cu data de 25 octombrie 2016, cu încasarea de la Primăria or. Cantemir în beneficiul acestuia a prejudiciu moral în mărime de 10000 de lei, conform art. 90 alin. (3) Codul muncii.

Totodată, instanța de apel a menționat că cerința reclamantului cu privire la 4 anularea pct. 2 al deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2–XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor tr. II al anului 2016”, este nefondată, or aprecierea activității reclamantului în calitate de director al întreprinderii municipale nu este de competența instanței de judecată, fiind prerogativa autorității publice locale – Consiliul or.

Cantemir, care se bucură de autonomia în activitatea s-a conform prevederilor art. 14 alin. (2) lit. z), 17 și 19 alin. (3) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 și art. 4 alin. (1) din Legea privind descentralizarea administrative nr. 435 din 28 decembrie 2006. De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Cahul a conchis că urmează a fi respinsă și cerința reclamantului/apelant cu privire la încasarea de la Primăriei or. Cantemir în beneficiul său a salariului pentru absența forțată de la serviciu, or conform pct. 5.1 din contractul de administrare din 12 septembrie 2013 și acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, salariul se achita din contul mijloacelor ÎM „Apă Canal Cantemir” și nu a Primăriei or.

Cantemir. Mai mult ca atât, reclamantul nu este lipsit de dreptul de a depune ulterior acțiune împotriva pîrîtului corespunzător, prin care să solicite achitarea salariului pentru absența forțată de la muncă. Pe cale de consecință, instanța de apel a dispus și încasarea de la Primăria or. Cantemir în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 de lei (2000 de lei suportate în instanță de fond și 1000 de lei în instanța de apel), cheltuieli care au fost apreciate ca reale, necesare și rezonabile. La data de 27 iunie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul or. Cantemir, Primăria or. Cantemir și administratorul ÎM „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga au declarat recurs împotriva deciziei din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului au indicat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și procedural. A susținut că, reclamantul contrar prevederilor art. 1 și 6 alin. (1) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, a acționat în instanța de judecată Primăria or. Cantemir, or angajații aparatului primăriei nu pot fi subiecți ai acestui litigiu, precum și nici atribuită calitate de pârâți/intimați. A invocat că, instanța de judecată urma să-l atragă în calitate de pârât pe Primarul or. Cantemir, Roman Ciubaciuc, iar în calitate de intervenient accesoriu pe administratorul ÎM „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga. A notat că, instanța de apel a decis încasarea sumelor bănești de la Primăria or.

Cantemir, însă în acest caz nu este cunoscută procedura și subiecții concreți de executare a acestei decizii. La data de 25 septembrie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Vasile Lupașcu a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se 5 declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 23 iunie 2018, iar recurentul a declarat recurs la data de 27 iunie 2018. Astfel, recursul, declarat la data de 27 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Consiliul or.

Cantemir, Primăria or. Cantemir și ÎM „Apă-Canal Cantemir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 6 art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Consiliul or. Cantemir, Primăria or. Cantemir și ÎM „Apă-Canal Cantemir, asemenea aspecte nu se regăsesc. Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul or.

Cantemir, Primăria or. Cantemir și ÎM „Apă-Canal Cantemir ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de Consiliul or. Cantemir, Primăria or. Cantemir și administratorul Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Cantemir”, Valeriu Cepeleaga se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic 7