2ra-39/21 — incasarea despagubirii pentru intreaga perioada de absenta fortata de la munca, a ajutorului material si a cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-39/21 Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: I. Cotea) Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: N. Bondarenco, E. Dvurecenschii, S. Pilipenco) Î N C H E I E R E 20 ianuarie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Municipală „Apă Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lupașcu Vasile împotriva Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Cantemir”, intervenient accesoriu Primăria orașului Cantemir cu privire la încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțata de la muncă, a ajutorului material și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a admis apelul declarat de Lupașcu Vasile, s-a casat integral hotărârea din 13 mai 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, și s-a emis o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii, c o n s t a t ă: La 23 noiembrie 2018 Lupașcu Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Apă-Canal Cantemir”, intervenient accesoriu Primăria or.

Cantemir cu privire la încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, a ajutorului material și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin dispoziția nr. 18-P din 08 aprilie 2013 a Primăriei or. Cantemir a fost numit în funcția de director al ÎM „Apă- Canal Cantemir”, pe perioadă determinată, începând cu 09 aprilie 2013. Prin dispoziția nr. 27-p din 17 iunie 2013 a Primăriei or. Cantemir a fost angajat temporar în funcția de administrator al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, pe perioadă determinată, începând cu 17 iunie 2013, până la selectarea prin concurs a administratorului ÎM „Apă-Canal Cantemir” de către Consiliul de administrație al ÎM „Apă-Canal Cantemir”.

1 Prin dispoziția nr. 51-p din 12 septembrie 2013 a Primăriei or. Cantemir a fost numit în funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, începând cu 12 septembrie 2013. La aceiași dată - 12 septembrie 2013, a încheiat cu Primarul or. Cantemir contractul de administrare nr. 1 și Acordul adițional la contractul respectiv. Conform pct. 8.1 din contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, acesta este valabil de la 12 septembrie 2013 – până la 31 decembrie 2014 inclusiv, iar potrivit pct. 8.1 din Acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, contractul este valabil de la 01 august 2014 – până la 01 august 2019 inclusiv.

Totodată, potrivit pct. 5.1 din contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, Administratorului, în temeiul Hotărârii Guvernului nr 743 din 11 iunie 2002 „Cu privire la salarizarea angajaților în unitățile cu autonomie financiară”, i s-a stabilit salariu de funcție de 5.500 de lei care se achită din contul mijloacelor Întreprinderii. La fel, din pct. 5.1 din Acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, reiese că Administratorului în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002, i se stabilește salariul de funcție în mărime de 3 salarii medii lunare în ansamblu pe unitatea condusă în perioada de la începutul anului până la luna gestionată, care se achită din contul mijloacelor Întreprinderii.

A susținut reclamantul că, activând în această funcție mai mult de 3 ani, nu a comis careva abateri disciplinare. Totodată, prin dispoziția nr. 92-p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare” a Primăriei or. Cantemir, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea privind descentralizarea administrativă nr. 435 din 28 decembrie 2006, art. 29 alin. (1) lit. c), art. 32 din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, art. 86 alin. (1) lit. o), p) și k) din Codul muncii, pct. 2 din decizia Consiliului or.

Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă- Canal”, conform rezultatelor trimestrului II al anului 2016”, luând în considerație presupusele încălcări grave comise și cauzarea prejudiciilor materiale aduse întreprinderii, a fost concediat din funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, începând cu 25 octombrie 2016. Cu dispoziția nominalizată a luat cunoștință la data de 24 octombrie 2016, cu care nu a fost de acord. La solicitarea sa verbală, la aceiași dată – 24 octombrie 2016, i-a fost eliberată copia deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor trimestrului II al anului 2016”, care a stat la baza emiterii dispoziției de eliberare din funcție.

A reținut reclamantul că la 28 octombrie 2016 s-a adresat Primăriei or. Cantemir și Consiliului or. Cantemir cu cererea prealabilă nr. 05-6/469, solicitînd anularea dispoziției nr. 92-p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare” a Primăriei or. Cantemir și a deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor 2 trimestrului II al anului 2016”, restabilirea în funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir” și achitarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, însă a primit refuz. Dat fiind faptul că nu a fost posibil de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, s-a adresat cu acțiune în judecată împotriva Primăriei or.

Cantemir și Consiliului or. Cantemir, intervenient accesoriu ÎM „Apă-Canal Cantemir”, solicitând anularea dispoziției nr. 92-p din 24 octombrie 2016 a Primăriei or. Cantemir „Cu privire la eliberare”, anularea parțială a deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor trimestrului II al anului 2016” în partea pct. 2, restabilirea lui în funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, încasarea din contul Primăriei or. Cantemir în beneficiul său a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în mărimea salariului mediu și a prejudiciului moral în mărime de 50.000 de lei cauzat prin eliberarea ilegală din serviciu.

Prin hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, acțiunea sa a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia irevocabilă din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, menținută prin încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis apelul său, s-a casat integral hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir și s-a emis o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii. S-a anulat dispoziția nr. 92-p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare” emisă de Primăria or. Cantemir. A fost restabilit în funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, începând cu 25 octombrie 2016. S-a încasat din contul Primăriei or. Cantemir în beneficiul său suma de 10.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, acțiunea cu privire la anularea pct. 2 din decizia Consiliului or. Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor trimestrului II al anului 2016” și încasarea din contul Primăriei or. Cantemir în beneficiul său a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în mărimea salariului mediu, a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat din contul Primăriei or. Cantemir în beneficiul său suma de 3.000 de lei cheltuieli de asistență juridică. Referitor la pretenția privind încasarea din contul Primăriei or.

Cantemir în beneficiul său a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în mărimea salariului mediu, Curtea de Apel Cahul în decizia irevocabilă din 23 iunie 2018 a reținut că această pretenție a fost respinsă din motiv că în pct. 5.1 din contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013 și pct. 5.1 din acordul adițional la acest contract, expres a fost stipulat că salariul lui Lupașcu Vasile va fi achitat din contul mijloacelor întreprinderii ÎM „Apă-Canal Cantemir”, dar nu din contul angajatorului Primăria or. Cantemir. A remarcat Lupașcu Vasile că conform art. 90 din Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei 3 despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă. Consideră reclamantul că anume ÎM „Apă-Canal Cantemir”, dar nu Primăria or. Cantemir, urmează să-i achite plățile salariale pentru eliberarea nelegitimă din serviciu. La 22 august 2018 s-a adresat ÎM „Apă-Canal Cantemir” cu cerere, solicitând achitarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă începând cu 25 octombrie 2016 – până la 06 iulie 2018 în mărime de 185.084 de lei și a ajutorului material pentru anii 2016 – 2018 în mărime de 27.235 de lei, cu prezentarea următorului calcul: începând cu 25 octombrie 2016 (ziua concedierii) – până la 06 iulie 2018 (ziua emiterii deciziei Consiliului or.

Cantemir nr. 05/6-XXVI „Cu privire la executarea deciziei din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul”): ce constituie 20 luni și 12 zile. Salariul mediu pe întreprindere este de 3.026,18 lei. Salariul conducătorului ÎM „Apă-Canal Cantemir”, conform acordului adițional, a constituit 3 salarii medii pe întreprindere și este egal cu 3.026,18 × 3 = 9.078,54 de lei. Suma totală neachitată a constituit 9.078,54 de lei pe lună (20+12/31) luni ꞊ în total 185.084 de lei. În contextul enunțat, a solicitat Lupașcu Vasile admiterea acțiunii, încasarea din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul său sumei de 185.084 de lei cu titlu de despăgubire pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în mărimea salariului mediu pentru perioada de 25 octombrie 2016 – 06 iulie 2018, și 27.235 de lei cu titlu de ajutor material pentru anii 2016 – 2018, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 mai 2019 a Judecătoriei Cahul sediul Central, a fost respinsă acțiunea depusă de Lupașcu Vasile ca neîntemeiată. Prima instanță a motivat soluția prin faptul că Lupașcu Vasile a fost angajat și eliberat din funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir” de către Primăria or. Cantemir, în persoana primarului. În baza dispoziției din 12 septembrie 2016 a Primăriei or. Cantemir, între Lupașcu Vasile și Primarul or. Cantemir a fost încheiat și semnat contract de administrare a întreprinderii ÎM „Apa-Canal Cantemir”. La fel și acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, valabil până la 01 august 2019 inclusiv, a fost încheiat și semnat între Primăria or.

Cantemir și Lupașcu Vasile. De asemenea, din mențiunile din carnetul de muncă rezultă că angajatorul lui Lupașcu Vasile este Primăria or. Cantemir. În circumstanțele enunțate, a conchis prima instanță că angajatorul lui Lupașcu Vasile este Primăria or. Cantemir, și, în coroborare cu dispozițiile art. 90 din Codul muncii, anume această entitate urmează să-i achite reclamantului despăgubirea pretinsă și nicidecum de către ÎM „Apa-Canal Cantemir”, ultima fiind locul de muncă a lui Lupașcu Vasile, dar nu angajator.

În contextul expus, prima instanță a considerat ca fiind neîntemeiată pretenția lui Lupașcu Vasile privind încasarea din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul său a sumei de 185.084 de lei cu titlu de despăgubire pentru întreaga perioadă de 4 absență forțată de la muncă în mărimea salariului mediu pentru perioada de 25 octombrie 2016 – 06 iulie 2018 . La fel, a fost considerată neîntemeiată pretenția lui Lupașcu Vasile privind încasarea din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” a sumei de 27.235 de lei cu titlu de ajutor material pentru anii 2016 – 2018, deoarece după cum rezultă din speță reclamantul a fost eliberat din funcție la data de 24 octombrie 2016, pe când dânsul a solicitat încasarea ajutorului material pentru perioada anilor 2016 – 2018. La 16 mai 2019 Lupașcu Vasile a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 14 august 2019 a prezentat partea motivată a apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 13 mai 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 27 mai 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul declarat de Lupașcu Vasile. S-a casat integral hotărârea din 13 mai 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, și s-a emis o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii. S-a încasat din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul lui Vasile Lupașcu suma de 185.084 de lei cu titlu de despăgubire pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 25 octombrie 2016 – 06 iulie 2018. A fost scoasă de pe rol pretenția lui Vasile Lupașcu împotriva ÎM „Apă-Canal Cantemir” cu privire la încasarea sumei de 27.235 de lei cu titlu de ajutor material pentru anii 2016 – 2018, din motiv că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută prin lege de soluționare prealabilă pe cale extrajudiciară.

S-a încasat din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul lui Vasile Lupașcu suma de 3.000 de lei cheltuieli de asistență juridică suportate în prima instanță și instanța de apel. S-a încasat din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în bugetul de stat suma de 4.164,39 de lei taxa de stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat soluția prin faptul că atât în pct. 5.1 din contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, cât și în pct. 5.1 din acordul adițional la acesta, expres a fost stipulat că salariul lui Lupașcu Vasile se va achita din contul mijloacelor întreprinderii ÎM „Apă-Canal Cantemir” și nu din contul angajatorului Primăria or. Cantemir.

Concluzia respectivă a fost expusă și în decizia irevocabil din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, or, conform art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane. A notat instanța de apel că chiar dacă contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, a fost încheiat între Primăria or.

Cantemir în calitate de angajator și Lupașcu Vasile în calitate de Administrator al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, totuși la pct. 5 din contract, referitor la condițiile de remunerare a administratorului întreprinderii, expres a fost stabilit că salariul de funcție se achită din contul mijloacelor ÎM „Apă-Canal Cantemir”, respectiv despăgubirea pentru absența forțată 5 de la muncă urmează a fi încasată nemijlocit din contul pârâtei ÎM „Apă-Canal Cantemir”. Referitor la solicitarea lui Lupașcu Vasile privind încasarea din contul ÎM ,,Apă- Canal Cantemir” a ajutorului material conform contractului colectiv de muncă pentru anii 2016 - 2018 în mărime de 27.235 de lei, instanța de apel a menționat că apelantul/reclamant nu a prezentat dovada respectării procedurii prealabile de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară, prin adresarea unei cereri prealabile către ÎM ,,Apă-Canal Cantemir”, circumstanță ce a constituit temei de scoatere de pe rol a pretenției respective.

La 26 august 2020 ÎM „Apă-Canal Cantemir”, prin intermediul oficiului poștal, reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Cahul, cu menținerea hotărârii din 13 mai 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, pe care o consideră legală și întemeiată.

În motivarea recursului ÎM „Apă-Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Cahul a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, în special au fost interpretate eronat prevederile art. 90, 128 și art. 330 din Codul muncii și art. 23 din Legea salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002. A indicat avocatul Josu Gheorghe că instanța de apel a ignorat argumentele invocate în cererea de apel că acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013 este ilegal, bazat pe o lege care nu corespunde situației de fapt, deoarece ÎM „Apă-Canal Cantemir” nu este întreprindere de stat și intimatul Lupașcu Vasile nu poate fi salarizat în mărimea pe care el o solicită, deoarece este un acord încheiat cu încălcarea legii.

Consideră recurentul că prima instanță corect a conchis că angajatorul lui Lupașcu Vasile este Primăria or. Cantemir, fapt ce rezultă din contractul de administrare și art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, care stipulează că în atribuțiile primarului intră numirea și încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă cu șefii de întreprinderi municipale din subordinea autorității publice locale, iar în coroborare cu art. 90 din Codul muncii, anume angajatorul, la caz Primăria or. Cantemir, este obligat să repare prejudiciul pretins de către intimatul/reclamant, dar nu de către ÎM „Apă-Canal Cantemir”, care de fapt este ultimul loc de muncă al lui Lupașcu Vasile.

La fel, instanța de apel greșit a aplicat dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea salarizării, deoarece norma dată de drept prevede salarizarea conducătorilor întreprinderilor de stat, al întreprinderilor cu capital majoritar de stat și al întreprinderilor monopoliste, pe când ÎM „Apă-Canal Cantemir” nu este întreprindere de stat, dar întreprindere municipală. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. 6 Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia la 27 mai 2020. Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa ÎM „Apă-Canal Cantemir” și avocatului acestuia Josu Gheorghe la 27 iunie 2020 (f.d.

196, vol. I), însă nu se atestă date când au fost recepționate de către ultimii. Totodată, în cererea de recurs avocatul Josu Gheorghe a menționat că a recepționat decizia contestă prin intermediul oficiului poștal la 30 iunie 2020. Astfel, recursul declarat la 26 august 2020, este în termen. La 25 septembrie 2020 în adresa lui Lupașcu Vasile și Primăriei or. Cantemir a fost expediată copia recursului declarat de ÎM „Apă-Canal Cantemir” reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor (f.d. 13). La 12 octombrie 2020 și la 14 octombrie 2020 Lupașcu Vasile a depus referință, solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de ÎM „Apă-Canal Cantemir”, cu menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și întemeiată.

De asemenea, a indicat intimatul că recursul declarat de ÎM „Apă-Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Alte referințe nu au fost depuse. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; 7 d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM „Apă-Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de ÎM „Apă-Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, asemenea aspecte nu se regăsesc. În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „Apă-Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, ca inadmisibil.

8 În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Apă-Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic 9