2ra-39/21 — incasarea despagubirii pentru intreaga perioada de absenta fortata de la munca, a ajutorului material si a cheltuielilor de judecata

2ra-39/21 — incasarea despagubirii pentru intreaga perioada de absenta fortata de la munca, a ajutorului material si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-39/21

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: I. Cotea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: N. Bondarenco, E. Dvurecenschii, S. Pilipenco)

Î N C H E I E R E

20 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea Municipală „Apă Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul Josu

Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lupașcu Vasile

împotriva Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Cantemir”, intervenient accesoriu

Primăria orașului Cantemir cu privire la încasarea despăgubirii pentru întreaga

perioadă de absență forțata de la muncă, a ajutorului material și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a admis

apelul declarat de Lupașcu Vasile, s-a casat integral hotărârea din 13 mai 2019 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, și s-a emis o hotărâre nouă de admitere parțială a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 23 noiembrie 2018 Lupașcu Vasile a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM „Apă-Canal Cantemir”, intervenient accesoriu Primăria or. Cantemir cu

privire la încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă, a ajutorului material și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin dispoziția nr. 18-P din 08

aprilie 2013 a Primăriei or. Cantemir a fost numit în funcția de director al ÎM „Apă-

Canal Cantemir”, pe perioadă determinată, începând cu 09 aprilie 2013.

Prin dispoziția nr. 27-p din 17 iunie 2013 a Primăriei or. Cantemir a fost angajat

temporar în funcția de administrator al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, pe perioadă

determinată, începând cu 17 iunie 2013, până la selectarea prin concurs a

administratorului ÎM „Apă-Canal Cantemir” de către Consiliul de administrație al ÎM

„Apă-Canal Cantemir”.

1

Prin dispoziția nr. 51-p din 12 septembrie 2013 a Primăriei or. Cantemir a fost

numit în funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, începând cu 12 septembrie

2013.

La aceiași dată - 12 septembrie 2013, a încheiat cu Primarul or. Cantemir

contractul de administrare nr. 1 și Acordul adițional la contractul respectiv.

Conform pct. 8.1 din contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013,

acesta este valabil de la 12 septembrie 2013 – până la 31 decembrie 2014 inclusiv, iar

potrivit pct. 8.1 din Acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din 12

septembrie 2013, contractul este valabil de la 01 august 2014 – până la 01 august

2019 inclusiv.

Totodată, potrivit pct. 5.1 din contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie

2013, Administratorului, în temeiul Hotărârii Guvernului nr 743 din 11 iunie 2002

„Cu privire la salarizarea angajaților în unitățile cu autonomie financiară”, i s-a

stabilit salariu de funcție de 5.500 de lei care se achită din contul mijloacelor

Întreprinderii.

La fel, din pct. 5.1 din Acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din

12 septembrie 2013, reiese că Administratorului în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea

salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002, i se stabilește salariul de funcție în mărime

de 3 salarii medii lunare în ansamblu pe unitatea condusă în perioada de la începutul

anului până la luna gestionată, care se achită din contul mijloacelor Întreprinderii.

A susținut reclamantul că, activând în această funcție mai mult de 3 ani, nu a

comis careva abateri disciplinare.

Totodată, prin dispoziția nr. 92-p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la

eliberare” a Primăriei or. Cantemir, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea privind

descentralizarea administrativă nr. 435 din 28 decembrie 2006, art. 29 alin. (1) lit. c),

art. 32 din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006,

art. 86 alin. (1) lit. o), p) și k) din Codul muncii, pct. 2 din decizia Consiliului or.

Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-

Canal”, conform rezultatelor trimestrului II al anului 2016”, luând în considerație

presupusele încălcări grave comise și cauzarea prejudiciilor materiale aduse

întreprinderii, a fost concediat din funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”,

începând cu 25 octombrie 2016. Cu dispoziția nominalizată a luat cunoștință la data

de 24 octombrie 2016, cu care nu a fost de acord.

La solicitarea sa verbală, la aceiași dată – 24 octombrie 2016, i-a fost eliberată

copia deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16 septembrie 2016 „Cu

privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor trimestrului II al

anului 2016”, care a stat la baza emiterii dispoziției de eliberare din funcție.

A reținut reclamantul că la 28 octombrie 2016 s-a adresat Primăriei or. Cantemir

și Consiliului or. Cantemir cu cererea prealabilă nr. 05-6/469, solicitînd anularea

dispoziției nr. 92-p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare” a Primăriei or.

Cantemir și a deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16 septembrie

2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform rezultatelor

2

trimestrului II al anului 2016”, restabilirea în funcția de director al ÎM „Apă-Canal

Cantemir” și achitarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, însă a primit refuz.

Dat fiind faptul că nu a fost posibil de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, s-a

adresat cu acțiune în judecată împotriva Primăriei or. Cantemir și Consiliului or.

Cantemir, intervenient accesoriu ÎM „Apă-Canal Cantemir”, solicitând anularea

dispoziției nr. 92-p din 24 octombrie 2016 a Primăriei or. Cantemir „Cu privire la

eliberare”, anularea parțială a deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16

septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform

rezultatelor trimestrului II al anului 2016” în partea pct. 2, restabilirea lui în funcția

de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, încasarea din contul Primăriei or. Cantemir

în beneficiul său a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă în mărimea salariului mediu și a prejudiciului moral în mărime de 50.000 de

lei cauzat prin eliberarea ilegală din serviciu.

Prin hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir,

acțiunea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia irevocabilă din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, menținută prin

încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis apelul

său, s-a casat integral hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul

Cantemir și s-a emis o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii. S-a anulat

dispoziția nr. 92-p din 24 octombrie 2016 „Cu privire la eliberare” emisă de Primăria

or. Cantemir. A fost restabilit în funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir”,

începând cu 25 octombrie 2016. S-a încasat din contul Primăriei or. Cantemir în

beneficiul său suma de 10.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea cu

privire la anularea pct. 2 din decizia Consiliului or. Cantemir nr. 05/2-XXVI din 16

septembrie 2016 „Cu privire la activitatea ÎM „Apă-Canal Cantemir” conform

rezultatelor trimestrului II al anului 2016” și încasarea din contul Primăriei or.

Cantemir în beneficiul său a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată

de la muncă în mărimea salariului mediu, a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat

din contul Primăriei or. Cantemir în beneficiul său suma de 3.000 de lei cheltuieli de

asistență juridică.

Referitor la pretenția privind încasarea din contul Primăriei or. Cantemir în

beneficiul său a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă

în mărimea salariului mediu, Curtea de Apel Cahul în decizia irevocabilă din 23 iunie

2018 a reținut că această pretenție a fost respinsă din motiv că în pct. 5.1 din

contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013 și pct. 5.1 din acordul

adițional la acest contract, expres a fost stipulat că salariul lui Lupașcu Vasile va fi

achitat din contul mijloacelor întreprinderii ÎM „Apă-Canal Cantemir”, dar nu din

contul angajatorului Primăria or. Cantemir.

A remarcat Lupașcu Vasile că conform art. 90 din Codul muncii, în cazul

restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din

serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea de

către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei

3

despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu

mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

Consideră reclamantul că anume ÎM „Apă-Canal Cantemir”, dar nu Primăria or.

Cantemir, urmează să-i achite plățile salariale pentru eliberarea nelegitimă din

serviciu.

La 22 august 2018 s-a adresat ÎM „Apă-Canal Cantemir” cu cerere, solicitând

achitarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă începând cu 25

octombrie 2016 – până la 06 iulie 2018 în mărime de 185.084 de lei și a ajutorului

material pentru anii 2016 – 2018 în mărime de 27.235 de lei, cu prezentarea

următorului calcul: începând cu 25 octombrie 2016 (ziua concedierii) – până la 06

iulie 2018 (ziua emiterii deciziei Consiliului or. Cantemir nr. 05/6-XXVI „Cu privire

la executarea deciziei din 23 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul”): ce constituie 20

luni și 12 zile. Salariul mediu pe întreprindere este de 3.026,18 lei. Salariul

conducătorului ÎM „Apă-Canal Cantemir”, conform acordului adițional, a constituit 3

salarii medii pe întreprindere și este egal cu 3.026,18 × 3 = 9.078,54 de lei. Suma

totală neachitată a constituit 9.078,54 de lei pe lună (20+12/31) luni ꞊ în total 185.084

de lei.

În contextul enunțat, a solicitat Lupașcu Vasile admiterea acțiunii, încasarea din

contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul său sumei de 185.084 de lei cu titlu de

despăgubire pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în mărimea

salariului mediu pentru perioada de 25 octombrie 2016 – 06 iulie 2018, și 27.235 de

lei cu titlu de ajutor material pentru anii 2016 – 2018, precum și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 13 mai 2019 a Judecătoriei Cahul sediul Central, a fost

respinsă acțiunea depusă de Lupașcu Vasile ca neîntemeiată.

Prima instanță a motivat soluția prin faptul că Lupașcu Vasile a fost angajat și

eliberat din funcția de director al ÎM „Apă-Canal Cantemir” de către Primăria or.

Cantemir, în persoana primarului.

În baza dispoziției din 12 septembrie 2016 a Primăriei or. Cantemir, între

Lupașcu Vasile și Primarul or. Cantemir a fost încheiat și semnat contract de

administrare a întreprinderii ÎM „Apa-Canal Cantemir”. La fel și acordul adițional la

contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, valabil până la 01 august

2019 inclusiv, a fost încheiat și semnat între Primăria or. Cantemir și Lupașcu Vasile.

De asemenea, din mențiunile din carnetul de muncă rezultă că angajatorul lui

Lupașcu Vasile este Primăria or. Cantemir.

În circumstanțele enunțate, a conchis prima instanță că angajatorul lui Lupașcu

Vasile este Primăria or. Cantemir, și, în coroborare cu dispozițiile art. 90 din Codul

muncii, anume această entitate urmează să-i achite reclamantului despăgubirea

pretinsă și nicidecum de către ÎM „Apa-Canal Cantemir”, ultima fiind locul de muncă

a lui Lupașcu Vasile, dar nu angajator.

În contextul expus, prima instanță a considerat ca fiind neîntemeiată pretenția lui

Lupașcu Vasile privind încasarea din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul

său a sumei de 185.084 de lei cu titlu de despăgubire pentru întreaga perioadă de

4

absență forțată de la muncă în mărimea salariului mediu pentru perioada de 25

octombrie 2016 – 06 iulie 2018 .

La fel, a fost considerată neîntemeiată pretenția lui Lupașcu Vasile privind

încasarea din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” a sumei de 27.235 de lei cu titlu de

ajutor material pentru anii 2016 – 2018, deoarece după cum rezultă din speță

reclamantul a fost eliberat din funcție la data de 24 octombrie 2016, pe când dânsul a

solicitat încasarea ajutorului material pentru perioada anilor 2016 – 2018.

La 16 mai 2019 Lupașcu Vasile a depus cerere de apel nemotivată împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 14 august 2019 a prezentat partea motivată a apelului,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 13 mai 2019 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 27 mai 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul declarat

de Lupașcu Vasile. S-a casat integral hotărârea din 13 mai 2019 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central, și s-a emis o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii. S-a încasat

din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul lui Vasile Lupașcu suma de

185.084 de lei cu titlu de despăgubire pentru absența forțată de la muncă pentru

perioada 25 octombrie 2016 – 06 iulie 2018. A fost scoasă de pe rol pretenția lui

Vasile Lupașcu împotriva ÎM „Apă-Canal Cantemir” cu privire la încasarea sumei de

27.235 de lei cu titlu de ajutor material pentru anii 2016 – 2018, din motiv că

reclamantul nu a respectat procedura prevăzută prin lege de soluționare prealabilă pe

cale extrajudiciară. S-a încasat din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul lui

Vasile Lupașcu suma de 3.000 de lei cheltuieli de asistență juridică suportate în prima

instanță și instanța de apel. S-a încasat din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în

bugetul de stat suma de 4.164,39 de lei taxa de stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat soluția prin faptul că atât în pct.

5.1 din contractul de administrare nr. 1 din 12 septembrie 2013, cât și în pct. 5.1 din

acordul adițional la acesta, expres a fost stipulat că salariul lui Lupașcu Vasile se va

achita din contul mijloacelor întreprinderii ÎM „Apă-Canal Cantemir” și nu din contul

angajatorului Primăria or. Cantemir.

Concluzia respectivă a fost expusă și în decizia irevocabil din 23 iunie 2018 a

Curții de Apel Cahul, or, conform art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt

obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici

nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași

persoane.

A notat instanța de apel că chiar dacă contractul de administrare nr. 1 din 12

septembrie 2013, a fost încheiat între Primăria or. Cantemir în calitate de angajator și

Lupașcu Vasile în calitate de Administrator al ÎM „Apă-Canal Cantemir”, totuși la

pct. 5 din contract, referitor la condițiile de remunerare a administratorului

întreprinderii, expres a fost stabilit că salariul de funcție se achită din contul

mijloacelor ÎM „Apă-Canal Cantemir”, respectiv despăgubirea pentru absența forțată

5

de la muncă urmează a fi încasată nemijlocit din contul pârâtei ÎM „Apă-Canal

Cantemir”.

Referitor la solicitarea lui Lupașcu Vasile privind încasarea din contul ÎM ,,Apă-

Canal Cantemir” a ajutorului material conform contractului colectiv de muncă pentru

anii 2016 - 2018 în mărime de 27.235 de lei, instanța de apel a menționat că

apelantul/reclamant nu a prezentat dovada respectării procedurii prealabile de

soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară, prin adresarea unei cereri prealabile

către ÎM ,,Apă-Canal Cantemir”, circumstanță ce a constituit temei de scoatere de pe

rol a pretenției respective.

La 26 august 2020 ÎM „Apă-Canal Cantemir”, prin intermediul oficiului poștal,

reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 27 mai 2020 a

Curții de Apel Cahul, cu menținerea hotărârii din 13 mai 2019 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central, pe care o consideră legală și întemeiată.

În motivarea recursului ÎM „Apă-Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul

Josu Gheorghe, a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel,

declarând că Curtea de Apel Cahul a examinat superficial prezenta speță, apreciind

arbitrar probele administrate, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept

material, în special au fost interpretate eronat prevederile art. 90, 128 și art. 330 din

Codul muncii și art. 23 din Legea salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002.

A indicat avocatul Josu Gheorghe că instanța de apel a ignorat argumentele

invocate în cererea de apel că acordul adițional la contractul de administrare nr. 1 din

12 septembrie 2013 este ilegal, bazat pe o lege care nu corespunde situației de fapt,

deoarece ÎM „Apă-Canal Cantemir” nu este întreprindere de stat și intimatul Lupașcu

Vasile nu poate fi salarizat în mărimea pe care el o solicită, deoarece este un acord

încheiat cu încălcarea legii.

Consideră recurentul că prima instanță corect a conchis că angajatorul lui

Lupașcu Vasile este Primăria or. Cantemir, fapt ce rezultă din contractul de

administrare și art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea privind administrația publică locală

nr. 436 din 28 decembrie 2006, care stipulează că în atribuțiile primarului intră

numirea și încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă cu șefii de întreprinderi

municipale din subordinea autorității publice locale, iar în coroborare cu art. 90 din

Codul muncii, anume angajatorul, la caz Primăria or. Cantemir, este obligat să repare

prejudiciul pretins de către intimatul/reclamant, dar nu de către ÎM „Apă-Canal

Cantemir”, care de fapt este ultimul loc de muncă al lui Lupașcu Vasile.

La fel, instanța de apel greșit a aplicat dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea

salarizării, deoarece norma dată de drept prevede salarizarea conducătorilor

întreprinderilor de stat, al întreprinderilor cu capital majoritar de stat și al

întreprinderilor monopoliste, pe când ÎM „Apă-Canal Cantemir” nu este întreprindere

de stat, dar întreprindere municipală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

6

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia la 27 mai 2020.

Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa ÎM „Apă-Canal Cantemir” și avocatului acestuia Josu Gheorghe la 27 iunie

2020 (f.d. 196, vol. I), însă nu se atestă date când au fost recepționate de către ultimii.

Totodată, în cererea de recurs avocatul Josu Gheorghe a menționat că a

recepționat decizia contestă prin intermediul oficiului poștal la 30 iunie 2020.

Astfel, recursul declarat la 26 august 2020, este în termen.

La 25 septembrie 2020 în adresa lui Lupașcu Vasile și Primăriei or. Cantemir a

fost expediată copia recursului declarat de ÎM „Apă-Canal Cantemir” reprezentată de

avocatul Josu Gheorghe, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor (f.d.

13).

La 12 octombrie 2020 și la 14 octombrie 2020 Lupașcu Vasile a depus referință,

solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de ÎM „Apă-Canal

Cantemir”, cu menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și

întemeiată.

De asemenea, a indicat intimatul că recursul declarat de ÎM „Apă-Canal

Cantemir”, reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și

obiecțiile din referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

7

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM „Apă-Canal Cantemir”,

reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel

are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie

1991), pe când în recursul depus de ÎM „Apă-Canal Cantemir”, reprezentată de

avocatul Josu Gheorghe, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de ÎM „Apă-Canal Cantemir”, reprezentată de avocatul

Josu Gheorghe, ca inadmisibil.

8

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Apă-Canal Cantemir”,

reprezentată de avocatul Josu Gheorghe, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

9