2ra-798/21 — anularea ordinului de concediere

Dosarul nr.2ra-798/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D.Sușchevici)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Sîrbu, V.Buhnaci, D.Dulghieru)

Î N C H E I E R E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Vintaniuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Vintaniuc împotriva Societății pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău” cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

absența forțată de la muncă, a penalității de întârziere și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 26 august 2020, Gheorghe Vintaniuc a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA ,,Apă-Canal Chișinău” cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru

absența forțată de la muncă, a penalității de întârziere și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, începând cu anul 2014 a fost

angajat în cadrul SA ,,Apă-Canal Chișinău” ca mașinist la instalațiile de pompare

(apeduct), sectorul stații de pompare, Departamentul stații de pompare și prize de

apă subterană.

A susținut reclamantul că, prin ordinul nr.13 din 08.07.2020, de către angajator

a fost dispusă eliberarea sa din funcție, în temeiul art.86 alin.(1) lit. g) Codul

muncii, pe motivul încălcării repetate, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă,

dânsul anterior fiind sancționat disciplinar.

A menționat Gheorghe Vintaniuc că, ordinul enunțat este ilegal și neîntemeiat,

iar în calitate de motiv al dezacordului, a conturat faptul că intimatul nu a respectat

în mod imperios procedura legală a concedierii sale.

În acest sens, a relatat că întru respectarea art.208 alin.(1) Codul muncii, până

la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul era obligat să ceară în scris

salariatului o explicație scrisă privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă

este prezentată de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării.

Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal

semnat de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților.

În același context, a notat că, conform prevederilor art.210 alin.(2) din Codul

muncii, ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) de sancționare, cu excepția sancțiunii

disciplinare sub formă de concediere conform art.206 alin.(l) lit. d), care se aplică

cu respectarea art.81 alin.(3), se comunică salariatului, sub semnătură, în termen de

cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii. Refuzul salariatului de a confirma prin

semnătură comunicarea ordinului se fixează într-un proces-verbal semnat de un

reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților.

A declarat că SA ”Apă-Canal Chișinău” a dispus concedierea sa în lipsa unei

explicații din partea acestuia, la fel nu a primit contra semnătură nici un ordin de

sancționare anterioară a acestuia cu mustrare aspră.

A mai invocat, că nu a comis nici o abatere de la orarul de muncă stabilit și

nu există nici un motiv care ar fi genera concedierea sa.

Ca urmare a concedierii sale ilegale, Gheorghe Vintaniuc a specificat că i-au

fost aduse prejudicii materiale și morale, or, munca prestată de acesta, era unica

sursă de existență pentru el, fiind unicul întreținător al familiei.

La fel, a susținut că în rezultatul concedierii sale inechitabile, angajatorul i-a

cauzat suferințe psihice, plasându-1 într-o situație de incertitudine și lăsând familia

sa fără sursa principală de venit. Astfel, în împrejurările stabilite, în cazul în care

inițial angajatorul nu și-a onorat obligațiunea privind achitarea salariului, angajatul

consideră justificat admiterea integrală a cererii de chemare în judecată și în privința

cerinței de încasare a despăgubirii pentru cauzarea prejudiciului moral, or, dînsul

până în prezent nu-și poate primi salariul, fapt ce-i creeaza suferințe psihice și

morale.

Reclamantul Gheorghe Vintaniuc a solicitat anularea ordinului de concediere

din 05.08.2020, emis în privința sa în temeiul art.86 alin.(1) lit. g) din Codul muncii,

ca fiind emis contrar procedurii legale stabilite de lege; - restabilirea în funcția de

mașinist la instalațiile de pompare (apeduct), sectorul stații de pompare,

Departamentul stații de pompare și prize de apă subterană în cadrul SA ,,Apă-Canal

Chișinău”; - încasarea din contul SA ,,Apă-Canal Chișinău” în beneficiul său a

salariului/despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la serviciu

06.08.2020 - 06.11.2020, în mărime de 23447,08 lei, reieșind din cuantumul

salariului mediu lunar; - încasarea din contul SA ”Apă-Canal Chișinău” în

beneficiul său a penalității de întârziere în mărime de 0,3 % din sumă neachitată

pentru fiecare zi de întârziere, în mărime de 28441 de lei, conform art.330 alin.(2)

Codul muncii; - încasarea din contul SA ,,Apă-Canal Chișinău” a sumei de 10 000

lei, cu titlu de prejudiciului moral și a sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli

pentru asistență juridică.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

s-a admis parțial acțiunea.

S-a dispus anularea ordinului nr.16-s din 05 august 2020 cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare față de Gheorghe Vintaniuc, mașinist la instalațiile de

pompare (apeduct), sectorul stații de pompare, Departamentul stații de pompare și

prize de apă subterană, sub formă de concediere în baza art.86 alin.(1) lit.g) din

Codul muncii, cu începere de la 06.08.2020.

S-a restabilit Gheorghe Vintaniuc în funcția de mașinist la instalațiile de

pompare (apeduct), sectorul stații de pompare, Departamentul stații de pompare și

prize de apă subterană în cadrul SA ”Apă-Canal Chișinău”.

2

S-a încasat din contul SA ,,Apă-Canal Chișinău” în beneficiul lui Gheorghe

Vintaniuc salariul pentru absența forțată de la muncă, pentru perioada 06 august

2020 – 17 noiembrie 2020, în mărime de 19734,60 lei.

S-a încasat din contul SA ,,Apă-Canal Chișinău” în beneficiul lui Gheorghe

Vintaniuc prejudiciul moral în mărime de 6000 lei.

A fost dispusă executarea imediată a hotărârii judecătorești în partea restabilirii

în serviciu și încasării unui salariu mediu pentru absența forțată de la muncă în

mărime de 5861,77 lei.

S-a încasat din contul SA ,,Apă-Canal Chișinău” în beneficiul reclamantului

cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 1000 lei.

S-a respins cerința reclamantului Gheorghe Vintaniuc împotriva SA ,,Apă-

Canal Chișinău” privind încasarea penalității de întârziere în mărime de 3% din

suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SA ,,Apă-Canal Chișinău”. S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) din 17 noiembrie 2020 și s-a emis o nouă hotărâre prin care cererea

de chemare în judecată depusă de Gheorghe Vintaniuc împotriva SA ,,Apă-Canal

Chișinău” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, a penalității de întârziere și

repararea prejudiciului moral s-a respins.

Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că motivul de drept al

concedierii intimatului nu constituie absența de la locul de muncă timp de 4 ore

consecutive, care ar putea fi ulterior justificată, dar încălcarea obligațiilor de muncă

și a disciplinei acesteia prin părăsirea locului de muncă, fără a coordona faptul dat

cu angajatorul și a informa în prealabil angajatorul despre necesitatea învoirii.

Alegațiile intimatului vizavi de înțelegerea cu un alt coleg mașinist, Gheorghe

Ciobanu de a-l înlocui pe perioada absentării sale, nu s-au adeverit în cadrul

ședințelor de judecată. Din contra, în perioada litigioasă, la fața locului s-a stabilit

că încăperea era deschisă, iar stația și utilajul acesteia erau fără supraveghere. Mai

mult, careva cereri din partea salariatului în adresa angajatorului privind învoirea sa

pentru data respectivă, ca urmare a participării în cadrul unei ședințe de judecată, nu

s-au stabilit. Or, doar angajatorul dispune de dreptul de a gestiona activitatea

angajaților săi, conform naturii atribuțiilor acestora și de a dispune înlocuirea unora

cu alții.

Prin urmare, instanța de apel a relatat că sunt apreciate ca fiind eronate

alegațiile salariatului Vintaniuc Gheorghe cu referire la faptul că acesta a fost

concediat în perioada aflării sale în concediul medical, în circumstanțele în care la

materialele cauzei se atestă doar o adresare a acestuia la Institutul de Medicină

Urgentă în seara de 06.08.2020, dar nicidecum un act prevăzut de lege, care să

ateste aflarea persoanei în concediul medical cu toate rigorile acestuia.

Mai mult ca atât că ordinul de concediere a fost emis la data de 05.08.2020.

Instanța de apel a menționat că, nu poate reține raționamentele instanței de

fond prin care se afirmă că SA ,,Apă-Canal Chișinău” nu a respectat procedura de

aplicare a sancțiunii disciplinare cu concediere aplicată în privința intimatului și

anume nu a solicitat explicații salariatului înainte de concedierea sa, în

corespundere cu art.208 Cod muncii.

3

Astfel, angajatorul a dispus efectuarea unei anchetei se serviciu, datorită

gravității încălcării admise. În cadrul anchetei respective, salariatul-intimat s-a

folosit de dreptul de a face explicații pe marginea situației. În rezultat a fot

întocmită o notă se serviciu, unde au fost incluse și explicațiile intimatului și

anexate. De aici, instanța de apel a conchis că de către angajator a fost respectată

prevederea legală de a solicita explicații salariatului cu privire la încălcarea

imputată.

Instanța de apel a menționat că SA ,,Apă-Canal Chișinău”, în calitatea sa de

angajator, în prezența întrunirii condiției lit. g), alin.1) art.86 Cod muncii,

(încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă, dacă anterior

salariatul a fost sancționat disciplinar), a fost justificat de a desface contractul

individual de muncă încheiat cu intimatul, din inițiativa sa, în condițiile în care prin

ordinul nr.13-s din 08.07.2020, intimatului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară

sub formă ”mustrare”, ordin în vigoare la momentul soluționării cauzei date.

La 22 martie 2021 Gheorghe Vintaniuc a declarat recurs împotriva deciziei 10

februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului s-a invocat prevederile art.432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Relatează că circumstanțele de fapt și de drept nu au fost sesizate și elucidate

pe deplin pentru soluționarea cauzei de către instanța de apel.

Astfel, instanța de apel eronat a interpretat prevederile art.86 Codul muncii,

prin urmare decizia instanței de apel nu este legală, deoarece au fost aplicate eronat

normele de drept material și procedural, cauza fiind examinată în mod superficial.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 10

februarie 2021 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 26 februarie

2021 (f.d.159), însă la materialele dosarului lipsesc date de recepționare a decziei

recurate.

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 22 martie 2021 se consideră depusă

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 12 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatei copia recursului și a înștiințat despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

4

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Gheorghe Vintaniuc.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

5

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Gheorghe Vintaniuc împotriva deciziei din 10

februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6