2ra-2238/18 — evacuarea silită din imobilul ipotecat

2ra-2238/18 — evacuarea silită din imobilul ipotecat (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-2238/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

07 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inna Plop,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de B.C.

„Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni împotriva Innei

Plop, Andrei Plop (succesor în drepturi – Inna Plop), intervenient accesoriu

Societatea cu Răspundere Limitată „Preprentiva”, în proces de insolvabilitate

privind evacuarea silită din imobilul ipotecat și,

cererea reconvențională depusă de Inna Plop împotriva B.C. „Mobiasbanca-

Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni privind încetarea contractului de

ipotecă,

împotriva deciziei din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 12 martie 2012, B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale”

Societate pe Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei

Plop, Inna Plop privind transmiterea silită a bunului gajat ap.xxxxx, cu suprafața

totală de 48,2 m2, număr cadastral xxxxxx din xxxxxxxevacuarea silită din imobil,

cît și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1 908 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, conform contractului de credit nr.C/07/0026

din 10 august 2007 și C/08/0037 din 13 iunie 2008, B.C. „Mobiasbanca-Groupe

Societe Generale” S.A. a acordat S.R.L. „Preprentiva” credit în sumă de 40 000

dolari SUA și 55 000 dolari SUA, cu termenul de rambursare la 10 februarie 2010

și 14 iunie 2017, cu o dobîndă de 12,4 și 10,58 % anual.

A menționat că S.R.L. „Preprentiva” nu a respectat condițiile contractului, nu

a achitat la timp plățile stabilite prin contract, acumulînd datorii la credit în sumă

totală de 68 856,41 dolari SUA. În scopul asigurării executării la timp a obligațiilor

asumate conform contractelor de credit, debitorii gajiști Andrei Plop și Inna Plop

conform contractului de ipotecă nr.9337 din 10 august 2007 și a acordului adițional

nr.1, număr de înregistrare 5417 din 13 iunie 2008 a depus în gaj ap.xxxxx, cu

suprafața totală de 48,1 m2, număr cadastral xxxxxxxxx. Bunul imobil ipotecat a

fost evaluat în sumă de 381 545 lei.

1

La data de 03 iunie 2010, B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” S.A.

a înregistrat la Organul Cadastral teritorial Chișinău preavizul de exercitare a

dreptului de gaj prin care debitorul gajist, în temeiul art.31 al Legii cu privire la

ipotecă, a fost somat să transmită benevol în termen de 20 de zile în posesia băncii,

bunul gajat prin contractul de ipotecă nr.9337 din 10 august 2007 și a acordului

adițional nr.1, număr de înregistrare 5417 din 13 iunie 2008. Pînă în prezent

debitorul gajist nu a transmis bunul gajat, deși termenul acordat a expirat.

În procesul examinării cauzei de către B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe

Generale” S.A. a fost depusă cerere prin care a solicitat excluderea din proces a

pîrîtului Andrei Plop pe motivul decesului acestuia.

Prin hotărîrea din 15 ianuarie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, s-a

admis cererea de chemare în judecată și s-a transmis silit în posesia B.C.

„Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” S.A. a bunului gajat, ap.xxxxx, cu

suprafața totală de 48,2 m2, număr cadastral xxxxxxxxxx

S-a dispus evacuarea Innei Plop din ap.xxxxx, cu suprafața totală de 48,2 m2,

număr cadastral xxxxxxxxx precum și a tuturor persoanelor care locuiesc și a

tuturor bunurilor ce le aparțin.

S-a încasat de la Plop Inna în beneficiul B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe

Generale” S.A. taxa de stat în mărime de 1 908 lei.

Prin decizia din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de Inna Plop.

S-a casat hotărîrea din 15 ianuarie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de B.C. „Mobiasbanca-

Groupe Societe Generale” S.A. împotriva Innei Plop și Andrei Plop privind

transmiterea silită a bunului gajat, evacuarea din apartament și încasarea

cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria

Rîșcani, mun.Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 17 februarie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, s-

a înlocuit pîrîtul decedat Andrei Plop cu succesorul în drepturi, Inna Plop.

În procesul examinării cauzei Inna Plop a depus cerere reconvențională

împotriva B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” S.A. privind încetarea

contractului de ipotecă.

Prin cererea din 30 martie 2016, Inna Plop a solicitat suplimentar anularea

actului adițional la contractul de ipotecă din 10 august 2007 încheiat între Andrei

Plop, Inna Plop și B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” S.A.

În motivarea cererii reconvenționale s-a indicat că Andrei Plop și Inna Plop au

calitatea de garant a executării obligațiilor de către S.C. „Prepentiva” S.R.L.

această garanție a fost consemnată prin semnarea contractului la 10 august 2007,

autentificat la notarul Berghii Evghenii și înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Prin încheierea din 28 septembrie 2016, ulterior corectată, s-a atras în proces

în calitate de intervenient accesoriu S.R.L. „Prepentiva”.

Prin hotărîrea din 07 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis acțiunea depusă de B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” S.A.

S-a transmis silit de la pîrîta Inna Plop în posesia reclamantului B.C.

„Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” S.A. bunul imobil ipotecat și anume

ap.xxxx, cu suprafața totală de 48,2 m2, număr cadastral xxxxxxx pentru

înstrăinarea ulterioară și utilizarea mijloacelor bănești obținute din vînzare, la

stingerea datoriilor.

2

S-a evacuat silit din imobilul ipotecat, ap.xxxxxxx, cu suprafața totală de 48,2

m2, număr cadastral xxxxxxxxxx pîrîta Inna Plop, membrii familiei acesteia, cît și

alte persoane care au dreptul de a utiliza imobilul de sine stătător, fără acordarea

altui spațiu locativ precum și evacuarea bunurilor mobile acestora.

S-a încasat de la Inna Plop în beneficiul B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe

Generale” S.A. cheltuielile de judecată ce constituie taxa de stat achitată de

reclamant la depunerea acțiunii în sumă de 1 908 lei.

S-a respins acțiunea reconvențională înaintată de Inna Plop împotriva B.C.

„Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” S.A. privind încetarea contractului de

ipotecă nr.9337 din 10 august 2007 și acordul adițional nr.1 din 13 iunie 2008, ca

fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Inna Plop, ca neîntemeiat și s-a menținut hotărîrea din 07 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a fost admisă cererea de

chemare în judecată depusă de B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale”

Societate pe Acțiuni împotriva Innei Plop, Andrei Plop (succesor în drepturi – Inna

Plop), intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Preprentiva” în

proces de insolvabilitate privind evacuarea silită din imobilul ipotecat și respinsă

cererea reconvențională depusă de Inna Plop împotriva B.C. „Mobiasbanca-

Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni privind încetarea contractului de

ipotecă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

constatat că instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia privind transmiterea

silită a bunului ipotecat.

A stabilit că la caz au fost întrunite toate condițiile legale pentru exercitarea

dreptului de gaj de către creditorul gajist B.C. „Mobiasbanca-Groupe Societe

Generale” Societate pe Acțiuni întru satisfacerea creanțelor care rezultă din

contractul de credit nr.C/08/0037 din 13 iunie 2008 și nr.C/07/0026, prima instanță

întemeiat a admis cerințele, inclusiv în partea evacuării forțate din imobil, precum

și a persoanelor, fără acordarea altui spațiu locativ or, Inna Plop a rămas unicul

moștenitor al defunctului Andrei Plop, ca urmare a refuzului exercitării dreptului

succesoral de Nelli Hmari.

A constatat că prima instanță întemeiat a reținut că temeiul invocat în acțiunea

reconvențională privind încetarea contractului de ipotecă pe motivul decesului

debitorului gajist Andrei Plop nu se încadrează în art.28 al Legii cu privire la

ipotecă nr.142 din 26 iunie 2008, inclusiv pct.8 din contractul de ipotecă din 10

august 2017 or, potrivit pct.9 prevăzut în contract părțile au prevăzut expres că în

cazul decesului debitorului gajist, obligațiile stipulate în contract trec la succesorii

săi.

Prin încheierea din 21 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

dispus efectuarea corectărilor în dispozitivul hotărîrii din 07 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și anume în loc de numărul cadastral greșit

„xxxxxxx” s-a substituit cu numărul cadastral corect „xxxxxxxxx”, iar numele

pîrîtului, succesor în drepturi „Plip Ina” s-a substituit cu numele corect „Plop

Inna”.

La data de 02 iulie 2018, Inna Plop a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

3

În susținerea recursului recurentul a indicat prevederile art.432 alin. (1), (2)

lit.a), b) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat dezacordul său cu decizia adoptată de apel

și a menționat că la adoptarea deciziei instanța de apel nu a dat apreciere motivelor

și circumstanțelor invocate în cererea de apel.

La data de 01 noiembrie 2018, Inna Plop a declarat recurs suplimentar

împotriva deciziei instanței de apel din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

invocînd suplimentar temeiurile de drept, și anume art.432 alin.(1) și art.432

alin.(2) lit.d) Cod de procedură civilă.

A invocat că, conform deciziei din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de fond urma să stabilească cercul de moștenitori după decesul

lui Andrei Plop, fapt ce nu a fost stabilit. Conform încheierii din 07 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani dînsa a fost atrasă în proces ca

succesorul lui Andrei Plop, contrar faptului că ea nu este moștenitor și conform

legii nu i-a fost eliberat certificat de moștenitor legal. În caz că nimeni nu a

acceptat succesiunea după decesul lui Andrei Plop, la moștenire pretinde statul,

care nu a fost atras în proces.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 10 aprilie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 10 mai

2018 (f.d. 232, Vol. I), în circumstanțele menționate, recursul declarat de Inna Plop

la 02 iulie 2018, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inna Plop, este inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inna Plop, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

5

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Inna Plop.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inna Plop.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6