3ra-1384/18 — Constatarea încălcării dreptului la informatie

Dosarul nr. 3ra–1384/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), (jud. C. Vîrlan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

Î N C H E I E R E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vitalie Burciu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie

Burciu împotriva CCL 231 cu privire la constatarea încălcării dreptului la acces la

informație, obligarea eliberării informației solicitate și încasarea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 24 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Vitalie Burciu și menținută hotărârea din 05

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

c o n s t a t ă:

La 23 august 2016, reclamantul s-a adresat cu acțiune împotriva CCL 231 cu

privire la constatarea încălcării dreptului la acces la informație, obligarea eliberării

informației solicitate și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat drept fapt că, la 11 iulie 2016, a depus o cerere

către administrația CCL 231 privind eliberarea informației, însă nu i s-a satisfăcut

cerințele solicitate prin cererea din 11 iulie 2016, nici careva răspuns nu primit,

astfel a solicitat instanței de judecată de a obliga CCL 231 să elibereze

documentele solicitate prin cererea din 11 iulie 2016 precum și repararea

prejudiciului cauzat.

Prin hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani)

acțiunea înaintată de Vitalie Burciu împotriva CCL 231 cu privire la constatarea

încălcării dreptului la acces la informație, obligarea eliberării informației solicitate

și încasarea prejudiciului moral, a fost respinsă.

Prin decizia din 24 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

1

de apel depusă de Vitalie Burciu și menținută hotărârea din 05 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani).

La 13 august 2018, Vitalie Burciu a declarat recurs împotriva deciziei din 24

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei

pentru rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel i-a încălcat grav dreptul la

apărare, dreptul la un proces echitabil prin faptul că a respins o cerere de amânare a

ședinței depusă pe motiv de boală.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Vitalie Burciu, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Vitalie Burciu, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

2

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Vitalie Burciu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vitalie Burciu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

3