3r-238/18 — anularea ordinelor de incasare a numerarului, excluderea de pe cont a sumelor banesti, recunoasterea dreptului incalcat si repararea prejudiciului

Dosarul nr. 3r-238/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (judecător G. Grozav)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători N. Budăi, V. Mihaila și I. Muruianu)

D E C I Z I E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Vitalie Burciu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Burciu

împotriva CCL-231 și ÎM „Infocom“ cu privire la anularea ordinelor de încasare a

numerarului, excluderea de pe cont a sumelor bănești, recunoașterea dreptului

încălcat și repararea prejudiciului material și moral cauzat,

împotriva încheierii din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care cererea de apel depusă de Vitalie Burciu împotriva hotărârii din 31 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost restituită,

c o n s t a t ă :

La 17 octombrie 2016, Vitalie Burciu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CCL-231 cu privire la anularea ordinului de încasare a numerarului nr.

132295817 pentru luna iulie 2016, în privința apartamentului X, obligarea de

furnizare a informației și executare a cerințelor înaintate prin cererea prealabilă din

31 august 2016, recunoașterea dreptului încălcat și repararea prejudiciului cauzat

(f.d. 3-12).

În ședința de judecată din 06 februarie 2017, Vitalie Burciu a renunțat la

pretenția privind furnizarea informației și a specificat că își menține următoarele

cerințe înaintate prin cererea prealabilă din 31 august 2016: obligarea de excludere

din ordinele de încasare a numerarului a mențiunilor privind volumul de 352 m2 de

apă potabilă și datoria în sumă de 6 863, 07 lei, cu includerea datelor corecte ce țin

de volumul de apă potabilă și datorie, pe baza noului apometru (f.d. 58-76; 97).

La 20 martie 2018, Vitalie Burciu a depus cerere de modificare a acțiunii,

introducând ÎM „Infocom“ în proces în calitate de copârâtă și solicitând, în final:

anularea ordinelor de încasare a numerarului nr. 132295817 pentru luna iulie 2016,

nr. 134989824 pentru luna ianuarie 2017 și nr. 134989825 pentru luna

1

ianuarie 2017, toate în privința apartamentului X; excluderea de pe contul deschis

de CCL-231 în privința apartamentului X a sumelor anulate prin decizia din 07

iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău; recunoașterea dreptului încălcat; și repararea

prejudiciului material și moral cauzat (f.d. 141-142).

Prin hotărârea din 31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea înaintată de Vitalie Burciu a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 182).

La 17 iulie 2018, Vitalie Burciu a declarat apel împotriva hotărârii din

31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 185).

Prin încheierea din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

apel depusă de Vitalie Burciu a fost restituită din motiv că apelul a fost declarat în

afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen (f.d. 198-

201).

La 05 noiembrie 2018, Vitalie Burciu a declarat recurs împotriva încheierii

din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a

acesteia (f.d. 206-207).

În motivarea recursului, Vitalie Burciu a susținut că instanța de apel a

constatat în mod eronat încălcarea termenului de declarare a apelului, cu toate că a

reținut faptul recepționării de către Vitalie Burciu a dispozitivului hotărârii primei

instanțe abia la data de 18 iunie 2018.

Aici, recurentul a relatat că nu a fost prezent în ședința de judecată din

31 mai 2018, când a fost pronunțat dispozitivul hotărârii, iar în perioada

08 mai 2018 – 30 iunie 2018, a fost internat în spital cu diagnozele X și Y.

A precizat că a cerut amânarea ședinței de judecată din 31 mai 2018, dar

prima instanță a ignorat cererea respectivă.

Pentru aceste motive, recurentul consideră că, în contradicție cu concluzia

instanței de apel, nu a încălcat termenul de declarare a apelului.

În continuare, recurentul a evidențiat că instanța de apel a admis anumite

inexactități, și chiar falsuri în decizia contestată, după cum urmează.

Instanța de apel a menționat că Vitalie Burciu și-a rezervat dreptul la apel

suplimentar cu prezentarea complementară a motivelor de fapt și de drept după

luarea de cunoștință de hotărârea integrală a primei instanțe, iar Vitalie Burciu a

explicat că cererea sa de apel nu conține o atare mențiune.

Instanța de apel a indicat că Vitalie Burciu nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.

(1) din Codul de procedură civilă, iar Vitalie Burciu a invocat că nu a recepționat o

astfel de încheiere, presupunând, de altfel, că aceasta nici nu a fost emisă.

Totodată, recurentul este de acord cu invocarea de către instanța de apel a

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, din care rezultă că părțile

sunt obligate de a se interesa de soarta procesului în care ele au fost înștiințate

despre inițierea și desfășurarea acestuia, dar a reiterat că fiind grav bolnav, nu a

fost prezent în ședința de judecată din 31 mai 2018.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

2

După cum rezultă din actele cauzei, copia încheierii din 04 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa lui Vitalie Burciu la

08 octombrie 2018, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire nr. 9802 (f.d.

204), însă probe care ar confirma recepționarea încheierii de către recurentul

Vitalie Burciu la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Vitalie Burciu, declarând

recursul la 05 noiembrie 2018, s-a conformat prevederilor legale și s-a încadrat în

termenul prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă.

Examinând recursul, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează a fi respins

cu menținerea încheierii recurate, din următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În această conjunctură, Colegiul notează că spre deosebire de termenul de

declarare a recursului, care curge din data comunicării, după caz, a încheierii,

hotărârii sau deciziei integrale, termenul de declarare a apelului curge din data

pronunțării dispozitivului hotărârii.

În sensul stabilirii limitelor temporale de declarare a apelului, legiuitorul nu

a prevăzut excepții pentru participanții la proces legal înștiințați care au decis să nu

participe la examinarea cauzei în primă instanță, cu atât mai mult – excepții pentru

participanții la proces legal înștiințați care au participat la examinarea cauzei, dar

nu s-au înfățișat în instanță la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Deci, instanța de apel corect a conchis că termenul de declarare a apelului,

care este comun tuturor participanților la proces, a expirat la 02 iulie 2018, fiindcă

dispozitivul hotărârii contestate a fost pronunțat la 31 mai 2018, iar zilele de

30 iunie 2018 și 01 iulie 2018 au fost nelucrătoare.

În situația în care Vitalie Burciu a depus cererea de apel la 17 iulie 2018,

este cert că termenul de declarare a apelului a fost încălcat, după cum a indicat și

instanța de apel.

Prin urmare, contrar alegațiilor recurentului, nu există nicio contradicție între

constatarea faptului recepționării de către Vitalie Burciu a dispozitivului hotărârii

primei instanțe abia la data de 18 iunie 2018 și constatarea încălcării termenului de

declarare a apelului. Colegiul reiterează că și în situația în care recurentul în

perioada 08 mai 2018 – 30 iunie 2018, a fost internat în spital, fiind grav bolnav,

legea nu prevede deplasarea momentului în care a început să curgă termenul de

declarare a apelului, și nici întreruperea acestuia.

Totuși, legiuitorul a prevăzut instituția repunerii în termen. Așadar, potrivit

3

art. 116 alin. (1) din Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță.

Art. 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă stipulează că cererea de

repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de

procedură și se examinează în ședință de judecată.

Colegiul observă că Vitalie Burciu nu a solicitat repunerea în termenul de

declarare a apelului, după cum a constatat și instanța de apel, care a considerat

necesar să aplice sancțiunea procedurală sub forma restituirii cererii de apel.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

În speță, având în vedere constatarea celor două condiții de la art. 369 alin.

(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, și anume depunerea apelului în afara

termenului legal și omisiunea apelantului de a solicita repunerea în termen, instanța

de apel corect a restituit cererea de apel.

În această privință, instanța de apel a explicat cu suficientă putere de

convingere că cererea de repunere în termen a instrumentului de atac, în orice caz

trebuie să fie exprimată din inițiativa participanților la proces, instanța nefiind

îndreptățită, în lipsa unor dispoziții legale exprese, să efectueze din oficiu

repunerea în termen, chiar dacă din ansamblul materialului probator administrat la

dosar ar rezulta că participanții la proces au avut motive întemeiate, cum ar fi boala

gravă, de a îndeplini în termen actul de procedură.

În astfel de situații, Curtea Europeană a Drepturilor Omului este întotdeauna

tranșantă, inclusiv în raport cu Republica Moldova, echivalând repunerea

nejustificată în termenul de efectuare a actului de procedură cu încălcarea dreptului

la proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice (cauzele Melnic

v. Moldova și Popov v. Moldova (nr. 2)).

În continuare, cu referire la pretinsele inexactități admise de instanța de apel,

Colegiul reliefează următoarele.

Vitalie Burciu cu adevărat nu a indicat în cererea sa de apel că va depune

apel suplimentar cu prezentarea complementară a motivelor de fapt și de drept

după luarea de cunoștință de hotărârea integrală a primei instanțe. Totuși, cererea

sa de apel nu corespunde întocmai prevederilor art. 365 alin. (1) lit. d) și e) din

Codul de procedură civilă, iar instanța de apel a anticipat depunerea cererii de apel

motivate. În orice caz, această anticipare, poate nejustificată, nu a afectat soluția

instanței de apel de a restitui cererea de apel în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă.

De asemenea, instanța de apel nu a semnalat faptul neîndeplinirii în termen a

indicațiilor instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.

(1) din Codul de procedură civilă, ci a indicat acest articol în întregimea sa, dar

referindu-se în exclusivitate la temeiul de restituire pe care l-a aplicat.

4

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul declarat

de Vitalie Burciu împotriva încheierii instanței de apel este neîntemeiat, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul declarat de Vitalie Burciu împotriva încheierii

din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a) și 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Vitalie Burciu.

Se menține încheierea din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Burciu împotriva

CCL-231 și ÎM „Infocom“ cu privire la anularea ordinelor de încasare a

numerarului, excluderea de pe cont a sumelor bănești, recunoașterea dreptului

încălcat și repararea prejudiciului material și moral cauzat.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Valeriu Doagă

judecătorul

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5