SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 18476/22 Barnaș ANTÜRK împotriva Türkiye Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 septembrie 2022 într-un comitet compus din Branko Lubarda, președinte, Jovan Ilievski Diana Sârcu, judecători, și Dorothee von Arnim, graffière de secțiune cererea n 18476/22 împotriva Republicii Türkiye și al cărui resortisant turc, domnul Bar După ce a intenționat să facă acest lucru, pronunță următoarea decizie privind o cauză privind stabilirea cuantumului rambursării cheltuielilor și cheltuielilor de judecată alocate de Curtea Constituțională atunci când pronunță o hotărâre cu privire la cauzele atașate. Reclamantul, avocat al statului său, și-a reprezentat clienții în cadrul a cinci mandate individuale pe care le introducese în numele și în numele acestora din urmă.
Într-o hotărâre din 24 noiembrie 2021, Curtea Constituțională, după ce a anexat cererile, a constatat o încălcare a dreptului părților interesate la un proces echitabil din cauza duratei excesive a procedurilor în cauză. Curtea Constituțională le-a acordat în mod individual reclamanților despăgubiri pentru prejudicii morale. Cărți turcești pentru cheltuielile de reprezentare pe avocat. Această sumă corespunde pachetului prevăzut de baremul de taxe de judecată al Uniunii Naționale a Barourilor pentru o cauză în fața Curții Constituționale. Reclamantul susține că baremul a prevăzut în cazul de afaceri menționate în serie (acțiuni distincte în mod oficial, dar având același obiect, o cauză identică sau similară și direcționate către același pârât), că 50% din pachet va fi alocat pentru fiecare dintre cazuri.
Acesta afirmă că nu există nicio dispoziție care să permită Curții Constituționale pe n Recurentul denunță o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 din cauza acordării unui singur pachet. EVALUAREA CURȚII Curtea amintește că, pentru a putea introduce o cerere în temeiul articolului 34 din Convenție, un individ trebuie să poată pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor recunoscute în convenție. Pentru a putea pretinde că este victima unei astfel de încălcări, trebuie, în principiu, să fi suferit direct efectele măsurii în litigiu (Tănase Moldova [GC], nr 7/08, § 104, CEDH 2010). Curtea constată, cu titlu preliminar, că termenul nu a fost introdus de persoanele care erau reclamanții procedurii în fața Curții Constituționale, ci de persoana care era avocatul lor în cursul acesteia.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul constată că, în temeiul Legii privind profesia de avocat, sumele alocate pentru cheltuielile de reprezentare prin avocat îi revin în întregime. Curtea constată că, potrivit jurisprudenței instanțelor naționale (a se vedea, pentru un rezumat, Curtea Constituțională, Ömer Kara, n 2014/5004, 8 iunie 2016) suma forfetară acordată de către instanțe părții victorioase la proces pentru cheltuielile de reprezentare constituie o creanță al cărei titular nu este însuși avocatul, ci clientul său. În consecință, avocatul nu poate, de exemplu, să inițieze, pe cont propriu și pe cont propriu, o procedură de recuperare a creanței.
Codul de procedură civilă nu lasă nicio îndoială cu privire la acest aspect, în măsura în care acesta prevede în mod explicit că rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată este ordonată în beneficiul părții (art. 330). Dispoziția legii privind profesia de avocat (art. 164 in fine) ) care indică faptul că pachetul acordat de instanță revine avocatului se referă exclusiv la relația dintre avocat și clientul său. 10. Pe de altă parte, instanța nu a acordat o sumă pentru cheltuielile de reprezentare pe avocat sau a acordat o sumă mai mică decât cea prevăzută în contractul de reprezentare între avocat și clientul său nu are drept consecință scutirea clientului de la plata onorariilor prevăzute în contract și care constituie remunerația comerciantului.
11. Prin urmare, chiar dacă se presupune că în speță se obține mai multe pachete decât un singur pachet poate constitui o speranță legitimă în sensul Convenției Nespala c. Republica Cehă (dec.), nr. 68198/10, 24 septembrie 2013). 12. În plus, abordarea adoptată de Curtea Constituțională nu a privat reclamantul de dreptul de a primi de la clienții săi remunerația care i-a fost datorată în temeiul contractului care îl leagă de aceștia din urmă. 13. În consecință, cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 34 și 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 20 octombrie 2022. Dorothee von Arnim Branko Lubarda Grefier Adjunct Președinte
DÉCISION Requête n o 18476/22 Barıș ANTÜRK contre la Türkiye La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 27 septembre 2022 en un comité composé de : Branko Lubarda , président, Jovan Ilievski , Diana Sârcu , juges, et de Dorothee von Arnim, greffière adjointe de section , Vu : la requête n o 18476/22 contre la République de Türkiye et dont un ressortissant turc, M. Barıș Antürk (« le requérant »), né en 1976 et résidant à Kahramanmaraș, représenté par M e B. Antürk Yalçınöz, avocat dans la même ville, a saisi la Cour le 31 mars 2022 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : OBJET DE l’AFFAIRE
1.L’affaire concerne la détermination du montant du remboursement des frais et dépens alloué par la Cour constitutionnelle lorsqu’elle rend un arrêt sur des affaires jointes.
2.Le requérant, avocat de son état, représenta ses clients dans le cadre de cinq requêtes individuelles qu’il avait introduites au nom et pour le compte de ces derniers.
3.Dans un arrêt du 24 novembre 2021, la Cour constitutionnelle, après avoir joint les requêtes, constata une violation du droit des intéressés à un procès équitable en raison de la durée excessive des procédures en cause. Elle octroya individuellement aux demandeurs des indemnités pour préjudice moral. Par ailleurs, elle leur alloua conjointement la somme de 4 500 livres turques au titre des frais de représentation par avocat. Cette somme correspondait au forfait prévu par le barème des honoraires d’avocat de l’Union nationale des barreaux pour une affaire devant la Cour constitutionnelle.
4.Le requérant soutient que le barème prévoyait dans le cas d’affaires dites « en série » (actions formellement distinctes mais ayant le même objet, une cause identique ou similaire et dirigées vers le même défendeur), que 50 % du forfait serait alloué pour chacune des affaires. Il affirme que le barème ne contient aucune disposition autorisant la Cour constitutionnelle à n’octroyer qu’un seul forfait dans les cas où elle décide de joindre plusieurs requêtes.
5.Le requérant dénonce une violation de son droit au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 en raison de l’octroi d’un seul forfait.
6. La Cour rappelle que, pour pouvoir introduire une requête en vertu de l’article 34 de la Convention, un individu doit pouvoir se prétendre victime d’une violation des droits reconnus dans la Convention. Pour pouvoir se prétendre victime d’une telle violation, il doit, en principe, avoir subi directement les effets de la mesure litigieuse ( Tănase c. Moldova [GC], n o 7/08, § 104, CEDH 2010).
7.La Cour observe à titre préliminaire que la requête n’a pas été introduite par les individus qui étaient les demandeurs à la procédure devant la Cour constitutionnelle mais la personne qui était leur avocat au cours de celle-ci. L’intéressé ne représente donc pas ses anciens clients mais a introduit la requête en s’estimant personnellement victime d’une violation.
8.Sur ce point, il affirme qu’en vertu de la loi relative à la profession d’avocat les sommes allouées au titre des frais de représentation par avocat lui revenaient intégralement.
9.La Cour note que selon la jurisprudence des tribunaux nationaux (voir, pour un résumé, Cour constitutionnelle, Ömer Kara , n o 2014/5004, 8 juin 2016) la somme forfaitaire octroyée par les tribunaux à la partie victorieuse au procès au titre des frais de représentation constitue une créance dont le titulaire n’est pas l’avocat lui-même mais son client. En conséquence, l’avocat ne peut, par exemple, initier de son propre chef et pour son propre compte une procédure de recouvrement de la créance. Le code de procédure civile ne laisse pas de doute sur ce point dans la mesure où il dispose explicitement que le remboursement des frais et dépens est ordonné « au bénéfice de la partie » (article 330). La disposition de la loi relative à la profession d’avocat (article 164 in fine ) qui indique que le forfait octroyé par le tribunal revient à l’avocat vise exclusivement la relation entre l’avocat et son client.
10.Par ailleurs, la circonstance qu’un tribunal n’ait pas octroyé de somme au titre des frais de représentation par avocat ou qu’il ait octroyé une somme inférieure à celle prévue par le contrat de représentation entre l’avocat et son client n’a pas pour conséquence de dispenser le client de s’acquitter des honoraires prévus au contrat et qui constituent la rémunération du professionnel.
11.Dès lors, même à supposer que l’espoir d’obtenir en l’espèce plusieurs forfaits plutôt qu’un forfait unique puisse éventuellement constituer une espérance légitime au sens de la Convention – question qui peut demeurer en l’espèce indécise – le requérant ne saurait se prétendre victime d’une atteinte à cette espérance puisqu’il n’en est pas le titulaire (voir, mutatis mutandis , Nespala c. République Tchèque (déc.), n o 68198/10, 24 septembre 2013).
12.Par ailleurs, l’approche adoptée par la Cour constitutionnelle n’a pas privé le requérant du droit d’obtenir de ses clients la rémunération qui lui était due en vertu du contrat qui le liait à ces derniers.
13.Il s’ensuit que la requête doit être rejetée en application des articles 34 et 35 § 3 a) de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 20 octobre 2022. Dorothee von Arnim Branko Lubarda Greffière adjointe Président