2ra-2143/18 — încasarea datoriei si dobînzii de întîrziere

Dosarul nr. 2ra-2143/18

Prima instanță: Judecătoria Grigoriopol mun. Chișinău (jud: N. Costin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, L. Pruteanu, S. Gîrbu)

Î N C H E I E R E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Liudmila Bodur,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Botnari

împotriva Liudmilei Bodur cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Liudmila Bodur, a fost casată hotărârea din 17 mai

2016 a Judecătoriei Grigoriopol municipiul Chișinău și a fost emisă o nouă

hotărâre de admitere parțială a cererii de chemare în judecată,

c o n s t a t ă:

La 19 noiembrie 2015 Vladislav Botnari a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Liudmilei Bodur cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 03 mai 2012 i-a dat cu

împrumut pârâtei Liudmila Bodur suma de 25 000 euro, cu o dobândă de 1% lunar,

care constituie suma de 250 euro.

Întru confirmarea împrumutului, la aceiași dată, a fost întocmită o recipisă,

prin care Liudmila Bodur s-a obligat să restituie suma de bani împrumutată și

procentele acumulate în termen de 3 ani, fără dreptul de a prelungi termenul de

restituire a împrumutului.

A mai menționat că, Liudmila Bodur și-a asumat obligația să achite suma de

10 000 euro în calitate de procente acumulate.

Reclamantul a susținut că obligațiile nu au fost executate de către pârâtă la

data scadentă, precum nici la solicitarea prealabilă, care a fost recepționată de către

aceasta în data de 08 mai 2015.

A arătat că, art. 210 Cod civil și pct.7 din hotărârea nr. 8 din 24 decembrie

2010 a Plenului Curții Supreme de Justiție prevede că, faptul încheierii contractului

de împrumut în formă scrisă poate fi demonstrat printr-un înscris, semnat de părți

(împrumutat și împrumutător), prin telegrame, telefonograme, solicitarea scrisă din

partea împrumutatului de amânare a termenului achitării împrumutului, scrisoarea-

1

garanție cu afirmația că împrumutul va fi restituit și altele asemenea, semnate de

partea care le-a expediat.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul Liudmilei Bodur în beneficiul său

a sumei datoriei în mărime de 25 000 euro, dobânzii de întârziere în sumă de 9 000

euro, dobânzii contractuale în sumă de 10 000 euro, taxei de stat în mărime de 15

000 lei, precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10

000 lei.

Prin hotărârea din 17 mai 2016 a Judecătoriei Grigoriopol municipiul

Chișinău, cererea de chemare în judecată a fost admisă, fiind încasat din contul

Liudmilei Bodur în beneficiul lui Vladislav Botnari datoria de 44 000 euro,

echivalentul în lei moldovenești la momentul executării hotărârii, cheltuielile de

judecată ce rezultă din plata taxei de stat în sumă de 25 000 lei și asistența juridică

în sumă de 3000 lei.

La 14 iulie 2016 Liudmila Bodur a declarat apel împotriva hotărârii din 17

mai 2016 a Judecătoriei Grigoriopol municipiul Chișinău.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost

repusă Liudmila Bodur în termenul de declarare a apelului.

Prin decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Liudmila Bodur și a fost menținută hotărârea din 17 mai 2016 a

Judecătoriei Grigoriopol municipiul Chișinău.

Prin decizia din 11 octombrie 2017 a Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarat de Liudmila Bodur, a fost casată integral decizia din 30 martie 2017 a

Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecători.

Prin decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Liudmila Bodur, a fost casată hotărârea din 17 mai 2016 a Judecătoriei

Grigoriopol municipiul Chișinău și a fost emisă o nouă hotărâre prin care cererea

de chemare în judecată a fost admisă parțial. A fost încasat din contul Liudmilei

Bodur în beneficiul lui Vladislav Botnari suma de 23 500 euro cu titlu de datorie,

dobânda de întârziere în mărime de 9 000 euro și cheltuielile aferente judecării

cauzei în sumă totală de 35 452, 50 lei, dintre care 18 330 lei - taxa de stat pentru

examinarea cauzei în instanța de fond, 14 122, 50 lei - taxa de stat pentru

examinarea cauzei în instanța de apel, 3000 lei - cheltuieli de asistență juridică. În

rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe prevederile art.

575, 585 și 869 alin. (1) Cod civil.

În acest sens, instanța de apel a reținut că obligațiile care urmau a fi respectate

de către Liudmila Bodur după întocmirea recipisei, nu au fost executate la data

scadentă, motiv din care pretențiile reclamantului cu privire la încasarea datoriei au

fost apreciate ca întemeiate.

Totodată, instanța de apel a menționat că cerința lui Vladislav Botnari de

încasare a datoriei în sumă de 25 000 euro, este una neîntemeiată, deoarece potrivit

înscrisului prezentat instanței (f.d.58), s-a constatat că, Liudmila Bodur i-a restituit

lui Vladislav Botnari suma de 1 500 euro, astfel că datoria care urmează a fi

restituită de către Liudmila Bodur constituie suma de 23 500 euro.

2

Concluzia instanței de apel în acest sens a fost bazată și pe constatările făcute

de organul de urmărire penală în cadrul dosarului penal pornit în privința lui

Vladislav Botnari, precum și constatările reflectate în raportul de expertiză

nr.34/12/l-R-3315 din 22 iunie 2016, potrivit căruia ,,înscrisurile manuscrise și

semnăturile din dreptul sumelor indicate în perioada 04 iunie - 14 ianuarie 2014

din conținutul recipisei sunt executate de către Vladislav Botnari”.

Față de cele stabilite, instanța de apel a considerat întemeiată și cerința lui

Vladislav Botnari cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 9 000

euro, având în vedere că această pretenție se încadrează în art. 869 alin. (1) Cod

civil.

În același timp, instanța de apel a constatat că potrivit recipisei, Liudmila

Bodur s-a obligat să achite și suma de 10 000 euro în calitate dobândă la achitarea

integrală a împrumutului, însă, instanța a reținut că această clauză contractuală

contravine cerințelor art. 585 Cod civil, și prin urmare a invocat din oficiu nulitatea

acestei clauze contractuale.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că cererea de chemare în

judecată, reieșind din cele expuse, urmează a fi admisă parțial.

La 10 august 2018, Liudmila Bodur a declarat recurs împotriva deciziei din

14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că a fost emisă cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material, iar concluziile expuse în hotărâre

sunt în contradicție cu materialele cauzei.

A susținut că instanța de apel s-a expus în mod evaziv asupra unor argumente

invocate în apel și nu s-a expus în niciun fel asupra celor mai importante

argumente, hotărârea adoptată fiind una nemotivată.

Astfel, a relatat că, în cadrul examinării cererii de apel, instanței i-a fost

prezentată copia recipisei din 04 august 2014 semnată de Vladislav Botnari, prin

care se confirmă faptul restituirii datoriei față de acesta.

La fel, a menționat că, instanței de apel i-a fost comunicat despre depunerea

unei cereri privind pornirea procesului penal pe faptul escrocheriei comise de către

intimat și despre acțiunile organelor de urmărire penală întreprinse în acest sens.

Prin urmare, a declarat că la 12 februarie 2018, în ordinea art. 313 Cod de

procedură penală a depus o plângere la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, prin

care a contestat ordonanța procurorului din 03 ianuarie 2017 prin care a fost

menținută ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală a lui Vladislav Botnari

din 14 iulie 2017.

Din motivul expus, a indicat că în ședința de judecată din 14 iunie 2018, a fost

solicitată amânarea examinării cauzei, însă acest demers a fost respins de către

instanța de apel.

Prin urmare, a arătat că prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 05 iulie 2018 a fost admisă plângerea sa, fiind anulată ordonanța din 14 iulie

2017 privind scoaterea de sub urmărirea penală a lui Vladislav Botnari și

ordonanța din 03 ianuarie 2017 privind menținerea ordonanței din 14 iulie 2017, cu

obligarea procurorului să lichideze încălcările depistate.

A mai precizat că, efectuarea unei expertize grafologice repetate, ar putea

duce la o altă soluție pe acest caz.

3

În plus, a menționat că instanța de apel după rejudecarea cauzei nu a

îndeplinit toate indicațiile date de către instanța de recurs.

Recurenta a solicitat, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 iunie 2018.

Astfel, recursul declarat la 10 august 2018, este în termen.

La 19 septembrie 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură

civilă, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul Vladislav Botnari, nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și

nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Liudmila Bodur, în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Liudmila Bodur, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Liudmila Bodur.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Liudmila Bodur, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

5