2ra-2379/18 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-2379/18

Prima instanță - Judecătoria Edineț, sediul Briceni ( G. Comerzan )

Instanța de apel - Curtea de Apel Bălți (A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Michitiuc Ludmila, reprezentată

de avocatul Odobescu Ghenadie,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Michitiuc Iurii

împotriva Ludmilei Michitiuc și lui Valentin Michitiuc cu privire la încasarea datoriei

și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Michitiuc Valentin, casată hotărârea din 10 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni și adoptată o hotărâre nouă,

c o n s t a t ă :

La 21 septembrie 2016, Michitiuc Iurii s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Michitiuc și Valentin Michitiuc

solicitând încasarea în mod solidar a sumei de 31 000 de euro cu titlu de datoriei a

cheltuielilor de judecată.

În motivare, a reiterat că potrivit recipisei anexate la prezenta acțiune, Michitiuc

Iurii a acordat Ludmilei Michitiuc, cu împrumut suma de 31000 de euro, pe un termen

de până la 28 iunie 2016.

Având în vedere dispozițiile art. 195, 196 alin. (3), 210 alin. (1), alin. (1), 513

alin. (1), 514, 572, 666 alin. (1) și (2), 871 din Codul civil, a susținut că recipisa

anexată la materialele cauzei, reprezintă în sine un contract de împrumut, care naște

drepturi și obligații față de părți.

Reclamantul a menționat că faptul transmiterii mijloacelor bănești este dovedit

prin probe pertinente, certe și utile și nu poate fi pusă la îndoială.

Mai mult scopul acestui împrumut de către părți a fost stabilit, ținând cont de

faptul că Ludmila Michitiuc se afla în relații de căsătorie cu Valentin Michitiuc,

mijloacele financiare împrumutate au fost folosite conform destinației, îmbunătățirea

stării bunurilor ce le aparțin ambilor pârâți, Ludmilei Michitiuc și lui Valentin

Michitiuc și anume renovarea bunului imobil.

1

Cu referire la dispozițiile art. 24 Codul familiei, consideră că soții răspund cu

întreg patrimoniul lor pentru obligațiile care au fost asumate în interesul familiei, fie și

numai de unul din ei și că pentru obligațiunea asumată urmează să răspundă și

Valentin Michitiuc.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 195, 196, 210,

513, 514, 572, 666, 871 Cod civil, art. 24 Codul familiei.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Edineț sediul Briceni,

acțiunea depusă de Michitiuc Iurii, a fost admisă.

S-a încasat în mod solidar de la Valentin Michitiuc și Ludmila Michitiuc în

beneficiul lui Iurii Michitiuc împrumutul acordat în sumă de 31000 de euro sau

echivalentul acestei sume în lei moldovenești la momentul executării hotărârii și

cheltuielile de judecată în sumă de 20525,10 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 08 decembrie 2017, Valentin

Michitiuc a declarat apel împotriva hotărârii din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Edineț sediul Briceni, solicitând casarea hotărârii menționate și restituirea cauzei spre

rejudecare.

Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Valentin Michitiuc, casată parțial hotărârea din 10 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Edineț sediul Briceni în partea admiterii acțiunii lui Iurii Michitiuc

împotriva lui Valentin Michitiuc cu privire la încasarea datoriei și emisă o nouă

hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Iurii Michitiuc

împotriva lui Valentin Michitiuc cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Prin decizia din 01 august 2018 a Curții Supreme de Justiței s-a admis recursurile

declarate de către Ludmila Michitiuc, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu și

Iurii Michitiuc, reprezentat de avocatul Dmitrii Gubceac.

S-a casat decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, cu remiterea cauzei

pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălți, de un alt complet de judecători.

Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Valentin Michitiuc.

S-a anulat integral hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Edineț sediul

Briceni și s-a emis o hotărâre nouă prin care:

S-a încasat din contul Ludmilei Michitiuc în beneficiul lui Michitiuc Iurii 31 000

de euro cu titlu de datoriei și 20525,10 lei cu titlu de cheltuieli de plata taxei de stat. În

rest pretențiile înaintate față de Michitiuc Valentin, s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că între Michitiuc Iurii și

Michitiuc Ludmila a fost încheiat contractul de împrumut, prin care Michitiuc Iurii a

dat cu împrumut Ludmilei Michitiuc suma de 31 000 de euro. Din esența și natura

juridică a contractului de împrumut, rezultă că contractul este un acord de voință între

părți, care sunt mamă și fiu.

Instanța a constatat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.24 din Codul

familiei, deoarece Michitiuc Iurii și Michitiuc Ludmila nu au prezentat probe care ar

demonstra că împrumutul a fost efectuat în interesul familiei. Or, din recipisă nu

rezultă că banii împrumutați vor fi utilizați pentru reparația casei de locuit a soților

Michitiuc sau alte necesități familiale.

2

La 14 septembrie 2018, avocatul Odobescu Ghenadie acționând în interesele

Ludmilei Michitiuc a declarat recurs împotriva deciziei din 06 septembrie 2018 a

Curții de Apel Bălți, solicitând casarea parțială a deciziei menționate în partea ce ține

de respingerea acțiunii încasării datoriei de la Michitiuc Valentin și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul

Briceni în acesta parte să fie menținută.

În motivare a indicat că la examinarea cauzei instanța de apel a aplicat greșit

normele de drept material.

În speță, recipisa anexată la materialele cauzei, reprezintă în sine un contract de

împrumut, care prin prisma art. 512 din Codul civil, naște obligații și drepturi față de

părți.

Faptul transmiterii banilor este dovedit prin probe pertinente, utile și certe.

Scopul împrumutului a fost stabilit de către părți, fapt ce a detreminat acordarea

împrumutului Liudmilei Michitiuc. Dat fiind faptul că Michiticu Ludmila se află în

relații de căsătorie cu Michitiuc Valentin mijloacele financiare împrumutate au fost

folosite pentru îmbunătățirea bunului imbol, care apaține ambilor soți.

Recurentul consideră că urmează să răpundă pentru obligațiunea asumată și

Michitiuc Valentin, deoarece sumele împrumutate au fost investite în renovarea

imobilului, proprietate comună a ambilor soți și astfel, la examinarea cauzei instanța

de apel urma să aplice prevederile art. 24 din Codul familiei.

Instanța de apel într-un mod contradictoriu pe de o parte constată că banii

împrumutați au fost folosiți pentru cheltuieli de reparația casei de locuit și totodată, nu

recunoaște ca probe aceste cheltuieli. Michitiuc Valentin în cadrul examinării cauzei a

recunoscut că soții au schimbat tepetele din casă, au schimbat geamurile și alte lucrări.

În opinia recurentului, la examinarea cauzei instanța de apel urma să aplice

prevederile art. 19, 24 alin.(2), 26 alin.(3) din Codul familiei.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 06 septembrie 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Cererea de recurs a fost declarată la 16 septembrie 2018, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Michitiuc Ludmila,

reprezentată de avocatul Odobescu Ghenadie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

4

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Michitiuc Ludmila, reprezentată de

avocatul Odobescu Ghenadie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii

Nina Vascan

Dumitru Mardari

5