2ra-1748/18 — Încasarea datoriei

2ra-1748/18 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra–1748/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. V. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

D E C I Z I E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

Victor Burduh

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de către Dumitru Bîrdu reprezentat de avocatul

Maxim Chișca,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Zand-Com” împotriva lui Dumitru Bîrdu cu privire la încasarea datoriei și la

acțiunea reconvențională înaintată de Dumitru Bîrdu împotriva SRL „Zand-Com”

cu privire la declararea nulității actului juridic,

împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Dumitru Bîrdu și menținută hotărârea din 10 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

con st ată:

La 16 februarie 2016, SRL „Zand-Com” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Dumitru Bîrdu cu privire la încasarea datoriei în temeiul

declarației de împrumut cu dobândă.

În susținerea poziției a invocat că, la 30 aprilie 2014, pârâtul Dumitru Bîrdu a

împrumutat de la SRL „Zand-Com” o sumă de bani în mărime de 5 000 lei pentru

necesități proprii.

A mai indicat că, dovada împrumutului servește Declarația de împrumut

scrisă și semnată de către pârât. Potrivit acestei declarații și anume p.5, pârâtul și-a

asumat obligația să achite dobânda lunară pe data de 30 a lunii, totodată, conform

p.7 în cazul în care nu plătește dobânda în termen se obligă să restituie suma

împrumutată și dobânda aferentă.

A mai specificat că, contrar obligațiunilor contractuale nici dobânda nici suma

împrumutată nu au fost restituite. Reclamanta a încercat soluționarea problemei

iscate pe calea extrajudiciară.

Astfel, la 04 august 2014, în adresa pârâtului a fost expediată o somație de

1

achitare a datoriei, însă deși pârâtul a recepționat somația, nu a contactat

întreprinderea reclamantă pentru soluționarea situației litigioase.

La 19 august 2014, pe aceeași adresă cu aviz de recepție a fost expediată a

doua somație. Pârâtul personal a recepționat și a semnat primirea somației, însă

nici de data această nu a reacționat într-un mod oarecare.

În instanța de judecată, SRL „Zand-Com” a solicitat încasarea din contul

pârâtului în beneficiul reclamantei a datoriei de bază în mărime de 5000 lei, a

dobânzii contractuale pentru două luni în mărime de 1000 lei, a taxei de întârziere

contractuală conform Actului de verificare în valoare de 3100 lei, a cheltuielilor

pentru două avize recomandate expediate în mărime de 21,90 de lei și a

cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 340 de lei și

cheltuieli pentru asistența juridică.

La 20 decembrie 2016, Dumitru Bîrdu a înaintat acțiune reconvențională

împotriva SRL „Zand-Com” solicitând declararea nulității Declarației de împrumut

cu dobândă din 30 aprilie 2014, încheiată între Dumitru Bîrdu și SRL „Zand-

Com”.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, la 30 aprilie 2014, de către

Dumitru Bîrdu a fost întocmită o Declarație de împrumut cu dobândă, din

conținutul căreia se prezumă faptul unui împrumut în sumă de 5000 lei, recepționat

de către Dumitru Bîrdu de la SRL „Zand-Com”.

A mai indicat că nu a primit mijloacele bănești, pretinse a fi împrumutate de

către SRL „Zand-Com”, declarația constituind o garanție pentru băncile comerciale

întru oferirea creditelor pentru activitatea financiară a SRL „Zand-Com”, acțiuni

îndreptate pentru a demonstra solvabilitatea cât și existența creanțelor care ar duce

la garantarea creditelor bancare - alegații susținute de către Zgîrvaci Andrei la data

încheierii actului juridic a cărui nulitate se solicită.

Astfel, Dumitru Bîrdu a solicitat să fie declarată nulă Declarația de împrumut

cu dobândă din 30 aprilie 2014 ca fiind una fictivă.

Prin hotărârea din 10 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central), a fost

admisă integral acțiunea SRL „Zand-Com”. S-a încasat de la Dumitru Bîrdu în

beneficiul SRL „Zand-Com” suma de 5000 lei, cu titlu de împrumut în baza

declarației de împrumut cu dobândă.

S-a încasat de la Dumitru Bîrdu în beneficiul SRL „Zand-Com” suma de 1000

de lei cu titlu de dobândă contractuală, suma de 3100 de lei cu titlu de taxă de

întârziere contractuală conform Actului de verificare, suma de 340 de lei, cu titlu

de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii, suma de 3200 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică acordată și suma de 21,90 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată achitate pentru scrisorile recomandate.

Acțiunea reconvențională înaintată de Dumitru Bîrdu împotriva SRL „Zand-

Com” cu privire la declararea nulității actului juridic a fost respinsă, ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Dumitru Bîrdu și menținută hotărârea din 10 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul central).

La 05 iulie 2018, Dumitru Bîrdu reprezentat de avocatul Maxim Chișca a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

2

casarea deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10

mai 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea inițială să fie respinsă, iar acțiunea reconvențională să fie admisă.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la examinarea cauzei a

interpretat în mod eronat legea precum și a admis alte încălcări care s-au soldat cu

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La 19 septembrie 2018, SRL „Zand-Com” a depus referință la cererea de

recurs declarată de Dumitru Bîrdu, prin care a menționat că recursul urmează a fi

considerat inadmisibil.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Dumitru Bîrdu reprezentat de avocatul Maxim Chișca a fost considerat

admisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 22 martie

2018, fără a fi anexate probe ce ar confirma cu certitudine data recepționării

acesteia, iar recursul a fost declarat la 05 iulie 2018, fapt ce atestă că recurentul s-a

conformat normelor procedurale legale și a declarat în termen recursul.

În conformitate cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În corespundere cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) al Codului de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să

caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțînd o nouă hotărâre.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe în partea ce ține de dobânda contractuală și penalitatea, cu emiterea în

această parte a unei noi hotărâri, din considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 512 alin. (1) al Codului civil în virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei

prestații, iar debitorul este ținut să o execute, iar potrivit art. 572 alin. (1) al

aceleiași legi, temeiul executării rezidă în existența unei obligații.

În conformitate cu prevederile art. 867 alin. (1) al Codului civil, prin

contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate

celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă

să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la

expirarea termenului pentru care i-au fost date”, iar potrivit art. 872 alin. (2) al

Codului civil, dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate și

împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puțin o rată, împrumutătorul

poate cere restituirea imediată a întregului împrumut și a dobânzii aferente.

Pe parcursul examinării cauzei s-a constatat cu certitudine că la 30 aprilie

2014, SRL „Zand-Com” a împrumutat lui Dumitru Bîrdu, ultimul semnând în acest

sens o declarație în temeiul căreia a declarat că acestuia i-a fost împrumutată suma

de 5000 lei și s-a obligat să ramburseze suma împrumutată până la 30 iunie 2014.

3

Instanța de recurs reține că legislația civilă nu conține reguli speciale cu

privire la forma contractului de împrumut, urmând să fie respectate regulile

generale referitoare la forma convenției, adică prevederile art. 210, 211 al Codului

civil, conform cărora actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele

juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice se încheie în formă scrisă

dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile

prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului.

Prin urmare, faptul încheierii contractului de împrumut în formă scrisă poate

fi demonstrat printr-un înscris, semnat de părți (împrumutat și împrumutător), prin

telegrame, telefonograme, solicitarea scrisă din partea împrumutatului de amânare

a termenului achitării împrumutului, scrisoarea-garanție cu afirmația că

împrumutul va fi restituit și altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat.

Reieșind din cele constatate instanța ajunge la concluzia că între părțile

litigante s-a stabilit un raport juridic în baza contractului sinalagmatic în care

fiecare dintre părți s-a obligat reciproc, astfel încât obligația fiecăreia din ele să fie

corelativă obligației celeilalte.

Astfel, prin acordarea lui Dumitru Bîrdu a sumei de bani în mărime de 5000

lei SRL „Zand-Com” și-a îndeplinit toate obligațiile asumate față de împrumutat,

iar recurentul-pârât, fiind obligat să restituie suma împrumutului și toate plățile

aferente în conformitate cu prevederile contractuale nu și-a executat obligațiile

asumate față de împrumutător în conformitate cu prevederile contractului de

împrumut.

Raportând prevederile legale menționate supra la speța dată și având în vedere

că la momentul examinării fondului cauzei, Dumitru Bîrdu a înregistrat restanțe și

nu a prezentat instanței dovezi în temeiul prevederilor art. 118, 130 al Codului de

procedură civilă, care ar confirma faptul lipsei datoriei față de SRL „Zand-Com”,

instanțele ierarhic inferioare corect au concluzionat că pretenția referitor la

încasarea datoriei este întemeiată.

Cu referire la argumentele lui Dumitru Bîrdu reprezentat de avocatul Maxim

Chișca cu privire la faptul că nu i-a fost transmisă suma împrumutului în mărime

de 5000 lei, precizând că de fapt motivul încheierii unui asemenea act a fost

crearea unor garanții false în vederea obținerii creditelor bancare, Colegiul lărgit

punctează că acestea nu pot fi reținute, deoarece Dumitru Bîrdu nu a prezentat nici

o probă în vederea confirmării pretențiilor înaintate, alegațiile fiind pur declarative.

În corespundere cu așa numitul contract de împrumut din 30 aprilie 2014,

Dumitru Bîrdu urma să restituie la scadență pe parcursul a 2 luni, pe lângă datoria

de bază, dobânda în mărime de 10 % lunar (120% anual) și o penalitate în mărime

de 2 % din suma împrumutată pentru fiecare zi de întârziere a achitării dobânzii

contractuale (100 de lei/zi).

În conformitate cu art. 869 alin.(1) și alin. (2) al Codului civil, în baza

contractului de împrumut, părțile pot prevedea și plata unei dobânzi, care trebuie să

se afle într-o relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei.

Înțelegerea asupra dobânzii prin care se încalcă dispoziția alin.(1) este nulă.

Prin rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei se subînțelege rata de

refinanțare, adică acea rată, care este aplicată la principalele operațiuni de politică

monetară pe termen scurt, aceasta la 30 aprilie 2014, constituind 3,5% anual.

4

Astfel, Colegiul lărgit conchide că prin contractul de împrumut s-a stabilit o

dobândă nerezonabilă față de rata de refinanțare a Băncii Naționale a Republicii

Moldova.

Potrivit art. 220 alin.(1) și alin. (3) al Codului civil, actul juridic sau clauza

care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. Nulitatea

clauzei nu atrage nulitatea întregului act juridic dacă se poate presupune că acesta

ar fi fost încheiat și în lipsa clauzei declarate nulă, iar conform art. 217 alin.(1) și

alin.(2) al aceleiași legi, instanța de judecată invocă nulitatea absolută din oficiu.

Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părți a actului

lovit de nulitate.

Prin urmare, reținând că clauza la pct. 4 contractului de împrumut din 30

aprilie 2014 contravine normei imperative, instanța de recurs conchide că obligația

de a plăti dobânda în partea în care depășește rata de refinanțare a băncii Naționale

a Republicii Moldova este nulă de drept.

În acest context, se denotă a fi neîntemeiată concluzia instanței de apel și a

primei instanțe cu privire la încasarea integrală a sumei de 1000 de lei, or în speță

este nulă de drept clauza ce prevede dobânda de întârziere în partea în care

depășește rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei.

La determinarea caracterului rezonabil al ratei dobânzii instanța de judecată

reține următoarele componente: costul creditorului atragerii mijloacelor financiare

(la data de 30 aprilie 2014 rata de referință interbancară era de 11,32%), profitul

creditorului (jumătate din costul atragerii mijloacelor financiare), cheltuielile

suportate de creditor și costurile aferente menținerii rezervei instituționale (5%).

Astfel, în aprilie 2014 o dobândă de 21,98 % anual ar putea fi tratată ca fiind

rezonabilă pentru contractul de împrumut din 30 aprilie 2014.

Astfel, instanța de recurs nu va anula integral clauza privind dobânda în

temeiul art. 869 alin. (2) al Codului civil, ci numai o va reduce până la o rată

rezonabilă, fiind aplicată nulitatea parțială, conform art. 220 alin. (3) al Codului

civil.

Ținând cont că potrivit revendicărilor din acțiunea inițială, SRL „Zand-Com”

a solicitat încasarea dobânzii contractuale doar pentru 2 luni (termenul

contractului), instanța de recurs raportând constatările menționate supra va calcula

dobânda contractuală exclusiv pentru acest termen după cum urmează: (5000 lei x

21,98 %) ÷ 6 = 183,16 de lei.

Totodată, este cert faptul că, clauzele contractului de împrumut din 30 aprilie

2014 sunt clauze contractuale standard, fapt confirmat prin modul în care a fost

acesta completat de către Dumitru Bîrdu, în contract fiind înscrise personal de

recurent particularitățile variabile ale raportului juridic, iar clauzele standard fiind

imprimate expres fără posibilitate de a le modifica.

Mai mult ca atât se reține că, Dumitru Bîrdu s-a folosit de serviciile SRL

„Zand-Com” pentru necesități nelegate de activitatea de antreprenor sau cea

profesională, astfel se constată statutul de consumator al recurentului Dumitru

Bîrdu.

Conform art. 712 alin. (1) al Codului civil, clauze contractuale standard sunt

toate clauzele formulate anticipat pentru o multitudine de contracte, pe care o parte

contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părți la încheierea contractului. Este

5

indiferent dacă prevederile formează un document separat sau sunt parte a

documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu importă numărul condițiilor

și forma contractului.

În conformitate cu art. 716 alin. (1) și alin. (2) al Codului civil, o clauză

contractuală standard este lipsită de efect dacă prejudiciază disproporționat, contrar

principiilor bunei-credințe, cealaltă parte a contractului. În acest sens, se iau în

considerare conținutul contractului, împrejurările în care clauza este inserată în

contract, interesele reciproce, alte împrejurări. Caracterul inechitabil al clauzelor

contractuale standard se prezumă în caz de dubiu dacă o prevedere: a) nu este

compatibilă cu principiile de bază (esențiale) ale reglementărilor de la care derogă;

b) limitează drepturile sau obligațiile esențiale, care rezultă din natura contractului,

de o manieră care periclitează scopul contractului; c) nu este clară.

Totodată, potrivit art. 732 alin. (1) și alin. (2) al aceleiași legi, neclaritățile din

condițiile contractuale standard se interpretează în defavoarea părții care le-a

formulat. În caz de dubiu, contractul se interpretează în favoarea celui care a

contractat obligația și în defavoarea celui care a stipulat-o. În toate cazurile,

contractul se interpretează în favoarea aderentului sau a consumatorului.

Potrivit art. 624 alin. (1) al Codului civil, clauza penală (penalitatea) este o

prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând

că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă

de bani sau un alt bun, iar art. 719 lit. f) prevede că, în cadrul condițiilor

contractuale standard, fără a prejudicia dispozițiile care exclud posibilitatea

derogării de la dispozițiile legale în defavoarea consumatorului, este nulă clauza

prin care utilizatorului i se promite plata unei penalități dacă obligația nu este

executată sau este executată cu întârziere, dacă întârzie plata sau dacă partenerul

lui de contract reziliază contractul.

Astfel, Colegiul judiciar reținând că, stipulațiile contractuale reflectate în pct.

6 din contractul de împrumut din 30 aprilie 2014, deși se denumește ”taxă de

întârziere”, poartă în mod indubitabil caracterul unor clauze penale, circumstanțe

ce derivă din natura obligației pecuniare menționate, va aplica la speță dispoziția

art. 719 lit. f) al Codului civil și va constata nulitatea absolută a pct. 6 din

contractul de împrumut din 30 aprilie 2014 încheiat cu Dumitru Bîrdu.

Reieșind din prevederile menționate supra, pretenția înaintată de SRL „Zand-

Com” cu privire la încasarea din contul lui Dumitru Bîrdu a clauzei penale nu are

suport legal și urmează a fi respinsă.

Cu privire la acțiunea reconvențională Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție trage concluzia că

aceasta este neîntemeiată și că a fost corect respinsă, iar pentru a nu admite repetări

inutile, instanța de recurs va accepta și va însuși argumentarea expusă de către

instanțele inferioare.

În acest context, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a

instanței de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele

întrebări juridice puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe

separat în privința motivelor invocate, cu privire la fondul cauzei civile.

De fapt, acestea sunt pretenții accesorii care depind în funcție de pretenția

principală. Acestea, în esență, nu au forță juridică de a influența prezenta soluție pe

6

caz (a se vedea, printre alte autorități, cauza Kamil Uzun vs Turcia, hotărârea din

10 mai 2007, § 64; cauza Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin

Câmpeanu vs România (Marea Cameră), hotărârea 17 iulie 2014, § 156).

Cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată Colegiul lărgit reține

următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) al Codului de procedură civilă

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părții care

a avut câștig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții.

Potrivit art. 82 al Codului de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

În speță, relevante sunt prevederile art. 3 lit. a) din Legea privind taxa de stat,

care stabilește cuantumurile tarifare ale taxei de stat pentru cererile de chemare în

judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial, cererile de contestare a unui

titlu executoriu sau a unui alt document prin care încasarea se produce în mod

incontestabil 3% din valoarea acțiunii sau din suma încasată, dar nu mai puțin de

270 lei și nu mai mult de 50 000 lei de la persoanele juridice

Astfel, luând în considerație faptul că, acțiunea SRL „Zand-Com” va fi

admisă parțial, suma taxei de stat necesară a fi încasată de la Dumitru Bîrdu va

constitui 270 de lei.

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 10 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) în partea ce ține

de dobânda contractuală și penalitatea, cu emiterea în această parte a unei noi

hotărâri de admitere parțială a acțiunii.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Dumitru Bîrdu reprezentat de avocatul

Maxim Chișca.

Se casează decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 10 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) în partea ce ține de

dobânda contractuală și penalitate și în această parte se emite o nouă hotărâre prin

care:

Se încasează de la Dumitru Bîrdu în beneficiul SRL „Zand-Com” suma de

183, 16 de lei cu titlu de dobândă contractuală.

Se respinge pretenția SRL „Zand-Com” împotriva lui Dumitru Bîrdu cu

privire la încasarea penalității.

Se încasează de la Dumitru Bîrdu în beneficiul SRL „Zand-Com” suma de

270 de lei cu titlu de taxă de stat.

În rest, decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

7

10 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) în partea acțiunii inițiale cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată precum și în partea

acțiunii reconvenționale, se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

Victor Burduh

Svetlana Filincova

8