2r-497/19 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2r-497/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – N. Patrașcu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cotruță, V. Buhnaci, N. Simciuc

DECIZIE

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de Maxim Blidari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SC “Servcomloc”

SRL către Maxim Blidari cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

restituit apelul declarat de Maxim Blidari ca fiind depus în afara termenului legal,

iar apelantul nu solicită repunerea în termen,

con st ată:

La 17 noiembrie 2017, SC “Servcomloc” SRL a depus cerere de chemare în

judecată către Maxim Blidari cu privire la încasarea datoriei în mărime de 6040,75

lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 03 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă acțiunea, fiind înacasată din contul lui Maxim Blidari în beneficiul SC

“Servcomloc” SRL datoria în sumă de 6040,75 lei și cheltuielile de judecată în sumă

de 270 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 26 aprilie 2019, Maxim Blidari

a contestat-o cu apel, solicitând casarea hotărârii din 03 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit apelul

declarat de Maxim Blidari ca fiind depus în afara termenului legal, iar apelantul nu

solicită repunerea în termen.

La 05 iulie 2019, Maxim Blidari a declarat recurs împotriva încheierii din 12

iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii contestate și restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de

apel, care urmează a fi casată, invocând faptul că nu a cunoscut despre existența

prezentului litigiu, iar conținutul hotărârii i-a devenit cunoscut la 29 martie 2019,

când a luat cunoștință de materialele cauzei. Astfel, nu a solicitat instanței de apel

1

repunerea în termen, deoarece a considerat că se încadrează în termenul de 30 de

zile din momentul când a luat cunoștință de hotărâre.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile

legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de Maxim Blidari urmează a fi respins din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 12 iunie 2019, fiind expediată recurentului

pentru cunoștință la 19 iunie 2019 (f.d. 95). Dat fiind faptul că la materialelel cauzei

nu există înscrisuri care să demonstreze momentul recepționării încheierii de către

recurent, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 05 iulie 2019, Colegiul consideră

că cererea de recurs a fost depusă în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea din 12 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, s-a restituit apelul declarat de Maxim Blidari ca fiind depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen.

Recurentul susține că nu a cunoscut depsre existența prezentului litigiu, deoarece

nu a fost citat de către prima instanță, până nu a luat cunoștință de materialele cauzei.

Colegiul apreciază critic argumentele recurentului, deoarece materialele cauzei

demonstrează contrariul.

Astfel, potrivit avizului de recepție (f.d. 34) Maxim Blidari a fost citat în prima

instanță pentru ședința din 13 martie 2018, ora 10.30, ședință la care s-a prezentat,

potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 13 martie 2018 (f.d. 35), fiind

identificat de către instanță prin permisul de conducere. Potrivit recipisei semnate de

către Maxim Blidari, acesta a fost înștiințat despre faptul că următoarea ședință urma

să aibă loc la 25 aprilie 2018, ora 14.30 (f.d. 36). În ședința din 25 aprilie 2018

recurentul s-a prezentat, a depus referința (f.d. 37), care s-a anexat la materialele

cauzei prin încheiere protocolară (f.d. 66), fiind stabilită următoarea ședință pentru

03 iulie 2018, ora 14.30, fapt pentru care Maxim Blidari a semnat în recipisă (f.d.

45). Totuși, la 03 iulie 2018, ședință în care a fost pronunțată hotărârea, recurentul

nu s-a prezentat, fiind citat legal.

Astfel, argumentul, potrivit căruia recurentul a calculat termenul de declarare a

apelului din momentul în care a luat cunoștință de materialele cauzei la 29 martie

2019, hotărârea fiind executată integral de către Maxim Blidari la 25 octombrie 2018

2

(f.d. 77), este unul lipsit de suport juridic, or, potrivit preverilor art. 362 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie

o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din motive

întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel, în baza

cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Reieșind din înscrisurile anexate la materialele cauzei, recurentul Maxim Blidari

a cunoscut despre existența hotărârii primei instanțe, a executat-o integral la 25

octombrie 2018, dar a omis să solicitite instanței de apel repunerea în termen și să

motiveze această solicitare.

Este de menționat că, legislația procedurală de rând cu stabilirea anumitor

drepturi procedurale participanților la proces, instituie și obligația părților de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror

abuzuri de drepturi, la caz, crearea unei concluzii false de prelungire a termenului

de depunere a apelului. Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au

putere de convingere, poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

3

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat

de Maxim Blidari împotriva încheierii din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a restituit apelul declarat de Maxim Blidari în temeiul art. 369 alin. (1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, este neîntemeiat, iar actul de discreție al

instanței de apel urmează a fi menținut de către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Maxim Blidari.

Se menține încheierea din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SC “Servcomloc” SRL către

Maxim Blidari cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

4