2r-41/21 — încasarea datoriei

2r-41/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2r-692/20

2r-41/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Mardari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I.Țurcan, L. Pruteanu)

DECIZIE

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Iurie Brudari cu

privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea depusă de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere

Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, cu privire la repunerea în

termenul de declarare a apelului și s-a restituit ca fiind depus în afara termenului

legal apelul înaintat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere

Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov,

c o n s t a t ă:

La 11 iulie 2018, prin intermediul poștei (f.d.27), ÎM „Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Brudari solicitând încasarea datoriei în sumă de 2327,28 de lei,

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 800,00 de lei și încasarea taxei de stat

în sumă de 270,00 de lei. Ulterior, prin cererea depusă la 04 decembrie 2019, prin

intermediul poștei (f.d.62), a solicitat și încasarea cheltuielilor pentru citarea publică

a pârâtului.

Prin hotărârea din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso”

SRL împotriva lui Iurie Brudari cu privire la încasarea datoriei contractuale și

cheltuielilor de judecată.

La 02 iunie 2020, prin intermediul poștei (f.d.70), ÎM „Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea cererii de apel și

casarea integrală a hotărârii din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru cu emiterea unei noi hotărâri.

1

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea depusă de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, cu

privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit apelul înaintat

de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov împotriva hotărârii

din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depus în afara

termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La 07 decembrie 2020, prin intermediul poștei (f.d.90), ÎM „Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, a depus cerere de recurs împotriva

încheierii din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a încheierii contestate, restituirea pricinii spre

rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a respins cererea

apelantului cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, deși, lipsește

dovada recepționării hotărârii primei instanțe în termen de 5 zile de la data

recepționării.

Totodată, a menționat că, la depunerea cererii de chemare în judecată, s-a

solicitat examinarea cauzei în lipsă și remiterea copiei hotărârii judecătorești. De

hotărârea instanței de judecată din 18 februarie 2020 a luat cunoștință la 07 mai

2020, or, aceasta a fost expediată peste 80 de zile de la data pronunțării

dispozitivului, contrar prevederilor art. 236 alin.(4) Cod de procedură civilă.

Respectiv, această împrejurare a dus la imposibilitatea depunerii apelului în termen

de 30 de zile, iar prin prisma art. 13 al CEDO constituie temei de repunere în termen.

Termenul pentru declararea apelului a început a curge la 08 mai 2020, ziua imediat

următoare emiterii dispozitivului și a expirat la 07 iunie 2020, iar cererea de apel a

fost înregistrată la 01 iunie 2020, adică în interiorul termenului. Astfel, a considerat

că instanța de apel eronat a susținut că nu a fost motivat temeiul de repunere în

termenul de declarare a apelului, în situația în care a fost în imposibilitate de a

îndeplini actul procedural. Instanța de apel eronat a afirmat că apelul a fost înaintat

peste termen.

Copia recursului declarat a fost expediat în adresa intimatului la 28 decembrie

2020, conform scrisorii de însoțire (f.d.92), iar corespondența a fost restituită

instanței cu mențiunea „necunoscut” (f.d.94-95).

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 13 octombrie 2020,

iar cererea de recurs a fost depusă la 07 decembrie 2020, prin intermediul poștei

(f.d.90).

Materialele cauzei atestă expedierea copia încheierii instanței de apel către

părți, conform scrisorii de însoțire datate cu 13 noiembrie 2020 (f.d.85). Din textul

recursului se deduce că recurentul a luat cunoștință de încheierea instanței de apel la

01 decembrie 2020. Astfel, recursul este declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov și

va menține încheierea contestată, din următoarele motive.

2

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso” SRL împotriva lui Iurie

Brudari cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată, a fost pronunțat

la 18 februarie 2020 (f.d.66).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind respingerea cererii de

repunere în termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii din 18 februarie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată

de avocatul Natalia Covaliov, din motivele ce succed.

Colegiul învederează că art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează

că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

În continuare, Colegiul iterează că, cererea de apel împotriva hotărârii din 18

februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depusă la 02 iunie 2020,

prin intermediul poștei (f.d.70), de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul

Natalia Covaliov (f.d.68-70).

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art.

369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a respins cererea depusă de ÎM

„Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, cu privire la repunerea în

termenul de declarare a apelului și s-a restituit apelul înaintat de ÎM „Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Natalia Covaliov împotriva hotărârii din 18 februarie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depus în afara termenului legal, iar

instanța a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d.80-84).

3

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Recurentul/reclamantul a invocat că la depunerea cererii de chemare în judecată

a solicitat examinarea cauzei în lipsă cu remiterea copiei hotărârii judecătorești.

La caz, Colegiul reiterează că dispozitivul hotărârii judecătorești a fost

pronunțat la 18 februarie 2020 (f.d.66), însă cererea de apel a fost depusă la la 02

iunie 2020, prin intermediul poștei (f.d.70), de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată

de avocatul Natalia Covaliov (f.d.68-70)

Având în vedere prevederile art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă, conform

cărora termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii judecătorești, Colegiul reține ca fiind justificată constatarea

instanței de apel precum că termenul de apel a început a curge de la 19 februarie

2020, adică din ziua imediat următoare pronunțării dispozitivului hotărârii

judecătorești.

Or, în conformitate cu art. 111 alin.(3) Cod de procedură civilă, dacă începutul

curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va

surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua

survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea

termenului.

Subsecvent, Colegiul consideră că argumentul recurentului precum că a luat

cunoștință de dispozitivul hotărârii judecătorești la 07 mai 2020 nu poate constitui

temei de repunere în termen, în situația în care termenul de declarare a apelului este

de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii judecătorești.

De altfel, însuși litigiul a fost inițiat la cererea de chemare în judecată depusă

de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, ceea ce denotă că

cunoștea despre existența procesului civil.

Totodată, deși, reclamantul a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, prima

instanța a respectat procedura de înștiințare legală a acestui, inclusiv a avocatului

reclamantului Natalia Covaliov, expediind înștiințări despre data și ora ședințelor de

judecată, inclusiv pentru data din 18 februarie 2020, data pronunțării dispozitivului

hotărârii judecătorești (f.d.47-48, 51-54, 55-57).

Or, în conformitate cu art. 75 alin.(4) Cod de procedură civilă, actele

procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt

obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de

ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Cu referire la argumentul recurentului precum că prima instanță contrar

prevederilor art. 236 alin.(4) Cod de procedură civilă, a expediat mai târziu de 5 zile

dispozitivului hotărârii judecătorești, ceea ce ar fi dus la imposibilitatea declarării în

interior termenului legal al apelului, Colegiul reține constatarea instanței de apel

precum că dispozitivul hotărârii judecătorești a fost expediat în adresa reclamantului,

precum și a fost publicat pe portalul instanței.

Drept urmare, neconformarea de către reclamant prevederilor legale nu poate

fi pusă pe seama instanței, în situația în care nu este exclusă obligația reclamantului

de a se folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale în conformitate cu

prevederile art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă.

4

De asemenea, Colegiul iterează că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se

comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator

și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată

și de jurisprudența CEDO.

Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați

să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza

Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre

Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

În această ordine de idei, Colegiul reține ca fiind justificată ipoteza instanței de

apel precum că nu sunt temeiuri de repunere în termen pentru declararea apelului,

or, motivele omiterii termenului sunt imputabile doar apelantului.

În altă ordine de idei, recurentul nu aduce anumite argumente care să denote

încălcările admise de instanța de apel la emiterea încheierii contestate. Or, instanța

de apel la soluționarea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului a

rezultat din materialele cauzei în raport cu normele de drept procedural.

Adițional, Colegiul evidențiază că recurentul nu a prezentat probe concludente

în confirmarea imposibilității contestării actului procedural în interiorul termenului

prevăzut de lege, or, legiuitorul a indicat expres că repunerea în termen este admisă

în cazul omiterii termenului din motive întemeiate.

Odată ce legiuitorul a stabilit un termen strict de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii pentru exercitarea căii de atac-apelul, apelantul/recurent nu

a avut decât obligația de a se conforma acestui termen.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Concomitent, Colegiul accentuează că legiuitorul prin stabilirea unui termen de

declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în

special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Respectiv, Colegiul apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de apel

privind netemeinicia cererii de repunere în termen pentru declararea apelului.

Subsecvent, este întemeiată dispoziția instanței de apel privind restituirea cererii de

apel în temeiul art. 369 alin.(1) lit.b) Cod de procedură civilă, ca fiind depusă cu

omiterea termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunere în termen.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv conform art.13

CEDO, argument invocat de recurent, Colegiul relevă că circumstanțele relatate

denotă că apelantul/recurent și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor

procedurale în termenul instituit de legiuitor.

5

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov.

Se menține încheierea din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

„Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Iurie Brudari cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6