2ra-1231/19 — incasarea datoriei

2ra-1231/19 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1231/19

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud. M. Macar)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Muruianu, Iu. Cotruță, N. Budăi)

DECIZIE

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Tatiana Vieru

Ala Cobăneanu

Victor Burduh

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Mihail Sulă, reprezentat de avocatul Alexandru

Tonu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Blașco

împotriva lui Mihail Sulă cu privire la încasarea datoriei, și

cererea reconvențională înaintată de Mihail Sulă împotriva lui Ion Blașco cu

privire la declararea nulității contractului de împrumut,

împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 iulie 2016, Ion Blașco a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Mihail Sulă solicitând încasarea de la pârât a împrumutului în mărime de 80000

de euro, a dobânzii de întârziere în mărime de 35155 de euro și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, Ion Blașco a invocat că la data de 04 iulie 2013 Mihail

Sulă a primit de la reclamant cu titlu de împrumut suma de 80000 de euro, cu

scadența la data de 13 august 2013. Pârâtul, în termenul stabilit, nu și-a onorat

obligația de a restitui suma împrumutată și nici nu a reacționat la solicitările

înaintate.

La 26 februarie 2018, Mihail Sulă, reprezentat de avocatul Alexandru Tonu, a

depus cerere reconvențională împotriva lui Ion Blașco solicitând respingerea

integrală a acțiunii înaintate de Ion Blașco; admiterea cererii reconvenționale;

declararea nulității contractului de împrumut din 04 iulie 2013 ca fiind încheiat prin

dol; încasarea de la Ion Blașco în beneficiul lui Mihail Sulă a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale, Mihail Sulă a indicat că se cunoaște cu

Ion Blașco din copilărie, având cu acesta relații de prietenie pe parcursul a mai

multor ani. În perioada în care relațiile dintre părți au fost bune, Mihail Sulă a

1

împrumutat cu titlu oneros, de trei ori, bani în sumă a câte 10000 de euro cu dobânda

de 10% lunar, bani care au fost restituiți la timpul indicat de către Ion Blașco. La

fiecare împrumut bănesc, Mihail Sulă întocmea câte o recipisă. Ultima dată a primit

cu titlu de împrumut suma de 10000 de euro, la 04 iulie 2013, părțile stabilind o

dobândă de 10% lunar, însă Ion Blașco la transmiterea sumei împrumutate de 10000

de euro a solicitat indicarea în recipisă a sumei de 80000 de euro, aceasta urmând să

fie garanția restituirii sumei totale de 11000 de euro.

Mihail Sulă a afirmat că avea încredere în Ion Blașco și din acest motiv a indicat

în recipisă că a primit suma de 80000 de euro, însă de fapt i-a fost transmisă suma

de 10000 de euro. În recipisa dată, la insistența lui Ion Blașco au fost indicați și doi

martori, care, de fapt, nu au participat la transmiterea banilor și la întocmirea

recipisei. În luna august 2013 a restituit suma împrumutată de 10000 de euro și

dobânda aferentă în mărime de 1000 de euro lui Ion Blașco, iar ultimul l-a asigurat

că va distruge recipisa, la fel, cum a procedat și anterior.

Partea reclamantă a precizat că recipisa urmează să fie catalogată ca fiind un

contract de împrumut încheiat prin dol, încheierea contractului fiind determinată de

comportamentul dolosiv și viclean al lui Ion Blașco, deoarece Mihail Sulă a restituit

valoarea reală împrumutată și dobânda aferentă, între părți neexistând niciun raport

juridic. În realitate, acesta nu a împrumutat de la Ion Blașco suma de 80000 de euro

așa cum s-a indicat în recipisă și astfel, acestuia nu-i poate fi corelată obligația de a

rambursa împrumutul în sumă de 80000 de euro. Mai mult, în adresa lui Mihail Sulă

nu au fost înaintate pretenții pe cale extrajudiciară. Ion Blașco încercând să

însușească ilegal suma de 115155 de euro din proprietatea lui Mihail Sulă.

Prin hotărârea din 04 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central s-

a admis acțiunea înaintată de Ion Blașco; s-a încasat de la Mihail Sulă în beneficiul

lui Ion Blașco datoria în mărime de 80000 de euro, convertiți în lei moldovenești la

cursul Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii, dobânda de

întârziere în sumă de 35155 de euro, convertiți în lei moldovenești la cursul Băncii

Naționale a Moldovei la data executării hotărârii, cheltuieli de judecată formate din

plata taxei de stat în mărime de 12500 de lei; s-a respins cererea reconvențională

înaintată de Mihail Sulă ca neîntemeiată (f.d.149; 156-163).

Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Mihail Sulă și a fost menținută hotărârea din 04 decembrie 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

La 03 aprilie 2019 și la 01 iulie 2019, Mihail Sulă, reprezentat de avocatul

Alexandru Tonu, a declarat recurs împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor

judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii

inițiale și de admitere a cererii reconvenționale.

În motivarea recursului s-a menționat că contrar probelor și circumstanțelor

faptice invocate, instanța de judecată nu a constatat raportul obligațional instituit

între părți, nu a efectuat o încadrare juridică a circumstanțelor faptice, dând o

apreciere părtinitoare probelor anexate la materialele cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

2

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 28 martie 2019, iar Mihail Sulă,

reprezentat de avocatul Alexandru Tonu, a declarat recurs la 03 aprilie 2019. Astfel,

recursul declarat la 03 aprilie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 22 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursurile admisibile și a decis examinarea acestora în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Mihail Sulă, reprezentat de avocatul Alexandru Tonu, și va casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (3) Cod de procedură civilă, fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficientă pentru

soluționarea cauzei.

Din materialele cauzei rezultă că la 04 iulie 2013 a fost întocmită o recipisă din

numele lui Mihail Sulă, prin care acesta a împrumutat de la Ion Blașco suma de

80000 de euro și s-a obligat că până la data de 13 august 2013 să restituie suma

împrumutată, în caz contrar va suporta consecințele conform legii.

3

Ion Blașco prin cererea de chemare în judecată a solicitat încasarea de la Mihail

Sulă a împrumutului în mărime de 80000 de euro, a dobânzii de întârziere în sumă

de 35155 de euro și a cheltuielilor de judecată.

La rândul său, Mihail Sulă a înregistrat cererea reconvențională prin care a

solicitat declararea nulității contractului de împrumut din 04 iulie 2013 ca fiind

încheiat prin dol, încasarea de la Ion Blașco în beneficiul lui Mihail Sulă a

cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, fiind investită cu jucarea cauzei în fond, prin hotărârea din 04

decembrie 2018, a admis acțiunea înaintată de Ion Blașco, a încasat de la Mihail Sulă

în beneficiul lui Ion Blașco datoria în mărime de 80000 de euro, convertiți în lei

moldovenești la cursul Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii,

dobânda de întârziere în sumă de 35155 de euro, convertiți în lei moldovenești la

cursul Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii, cheltuieli de judecată

formate din plata taxei de stat în mărime de 12500 de lei și a respins cererea

reconvențională înaintată de Mihail Sulă ca neîntemeiată. (f.d.149; 156-163)

Curtea de Apel Chișinău, verificând legalitatea și temeinicia actului de

dispoziție pronunțat de către prima instanță, prin decizia din 28 martie 2019 a respins

apelul declarat de Mihail Sulă și a menținut hotărârea din 04 decembrie 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că luând în considerare faptul

că Mihail Sulă nu și-a onorat obligația de restituire a împrumutului față de Ion

Blașco, ultimul este îndreptățit, în baza normelor de drept materiale, să solicite

executarea prestației de la Mihail Sulă de restituire a împrumutului și a dobânzii

legale conform înscrisului enunțat.

La fel, instanța de apel a relatat că odată ce s-a stabilit faptul existenței

raportului juridic obligațional între părți și faptul neonorării obligației de către

Mihail Sulă de restituire a împrumutului în mărime de 80000 de euro, prima instanță

întemeiat a concluzionat necesitatea încasării de la Mihail Sulă în beneficiul lui Ion

Blașco a sumei împrumutului în mărime de 80000 de euro.

Cu referire la respingerea acțiunii reconvenționale, instanța de apel a precizat

că reclamantul acțiunii reconvenționale, invocând comportamentul dolosiv al lui Ion

Blașco la încheierea contractului de împrumut, nu a invocat prin ce mijloace viclene

sau dolosive l-a determinat Ion Blașco să semneze recipisa din 04 iulie 2013, primul

neprezentând astfel nicio probă în sensul art. 121 Cod de procedură civilă, care ar

demonstra comportamentul dolosiv invocat.

În contextul dat, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe cu privire la necesitatea respingerii acțiunii reconvenționale înaintate de

Mihail Sulă, având în vedere că în speță nu s-a confirmat vicierea consimțământului

lui Mihail Sulă la semnarea recipisei din 04 iulie 2013, acesta fiind valabil exprimat

în scopul producerii efectelor juridice – a primirii cu împrumut a sumei de 80000 de

euro de la Ion Blașco, având obligația de a întoarce suma împrumutului până la data

de 13 august 2013.

Totodată, instanța de apel a specificat că ordonanța din 10 august 2018 privind

începerea urmăririi penale conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute

de art. 27, 190 alin. (5) Cod penal pe numele lui Ion Blașco, nu servește drept probă

în vederea demonstrării comportamentului dolosiv al lui Ion Blașco, or, în

4

conformitate cu prevederile art. 8 Cod de procedură penală, persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-

i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public,

în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale și nu va fi

constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Cercetând conținutul deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și ipotezele invocate în cererea de recurs, Colegiul constată că instanța de apel a

examinat superficial cauza dedusă judecății, fără elucidarea pe deplin a

circumstanțelor cauzei și aprecierea argumentelor invocate în apel.

În acest sens, Colegiul învederează că o hotărâre judecătorească trebuie să

cuprindă în motivarea sa argumentele „pro” și „contra” care au format, în fapt și în

drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod

necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar,

pe de alta parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în

caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal. Motivarea este un element

esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternica garanție a imparțialității

judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării

corespunzătoare de către instanța superioara a atribuțiilor de control judiciar de

legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie

o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul sa prezinte instanței de judecată

observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar sa le examineze

pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi

considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către

instanță, instanța care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv

al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia

pertinența.

Pornind de la aceste aspecte, Colegiul constată că, în speță, instanța de apel, în

esență, și-a motivat decizia axându-se pe ipoteza că Mihail Sulă este responsabil de

a suporta consecințele rezultate din neexecutarea condițiilor stabilite în recipisa

datată cu 04 iulie 2013, generalizând constatările sale în acest sens prin prisma

legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe.

Prin criticile aduse deciziei contestate, recurentul Mihail Sulă, reprezentat de

avocatul Alexandru Tonu, susține că, de fapt, suma împrumutată în mărime de 10000

de euro a fost restituită, iar suma care a fost indicată în recipisă a constituit doar o

garanție în scopul de a întoarce suma împrumutată, fapt cerut de reclamantul Ion

Blașco.

La fel, recurentul a relatat în cadrul dezbaterilor judiciare că martorii indicați

în recipisă, ca fiind prezenți la semnarea acesteia, de fapt nu au fost. Cerința privind

indicarea în recipisa din 04 iulie 2013 a martorilor – Străjescu Teodor și Valentina

la fel a fost solicitată de către Ion Blașco.

Colegiul accentuează că instanța de apel stabilind existența raportului juridic

obligațional între părți și lipsa caracterului dolosiv la încheierea tranzacției a evitat

de a se expune asupra rolului martorilor în recipisa din 04 iulie 2013, în condițiile

5

când din declarațiile lui Mihail Sulă se constată că martorii – Străjescu Teodor și

Valentina nici nu au fost prezenți la întocmirea înscrisului dat.

Mai mult, Colegiul notează că în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel

din 28 martie 2019, avocatul Alexandru Tonu, reprezentând interesele lui Mihail

Sulă, a solicitat amânarea ședinței de judecată pentru a anexa la materialele cauzei

procesul-verbal de confruntare a martorului Străjescu care a fost vizat în recipisa

întocmită la 04 iulie 2013, în opinia sa, acest înscris ar avea o importanță majoră în

soluționarea justă a cauzei, însă instanța de apel a respins demersul dat ca fiind

tardiv. (f.d. 219)

Colegiul învederează că Mihail Sulă consideră că anume prin acest înscris îi

poate fi confirmată poziția de apărare în sensul încheierii tranzacției prin dol, însă

lipsirea acestuia de dreptul de a prezenta înscrisul dat, poate duce la încălcarea

dreptului recurentului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și i-ar îngrădi dreptul

de a dovedi circumstanțele pe care le invocă ca temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale.

În aceste ordine de idei, Colegiul consideră că instanța de apel a respins

demersul prezentat de către reprezentantul recurentului privind amânarea ședinței de

judecată fără a investiga complet și a verifica temeiul de amânare, lăsând fără

răspuns mai multe probleme abordate de către partea recurentă.

Mai mult ca atât Colegiul reține că cererea privind administrarea probelor nu

putea fi respinsă ca fiind tardivă, ori legislația procesuală nu prevede un astfel de

temei de a respinge cererea de a prezenta probe.

Din materialele dosarului nu rezultă că instanța de apel a acordat termen pentru

prezentarea probei solicitate apelantului și ultimul ar fi omis acest termen și în acest

caz instanța a dispus respingerea cererii ca fiind tardivă. Ori, chiar și într-o astfel de

situație, instanța de judecată dispune de alte competențe indicate în art.119/1 Cod de

procedură civilă.

Tot aici este de menționat că la soluționarea demersului privind prezentarea

probelor suplimentare instanța de apel urma să se călăuzească de prevederile art.372

Cod de procedură civilă în coroborare cu art.119/1 Cod de procedură civilă, care

expres stabilește condițiile și ordinea de prezentare a probelor.

Colegiul menționează că în conformitate cu art. 26 alin. (4) Cod de procedură

civilă, egalitatea părților în drepturile procedurale este garantată prin lege și se

asigură de către instanță prin crearea posibilităților egale, suficiente și adecvate de

folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susținerea poziției asupra

circumstanțelor de fapt și de drept, astfel încât nici una dintre părți să nu fie

defavorizată în raport cu cealaltă.

Iar, alin. (2) al aceluiași articol prevede că, contradictorialitatea presupune

organizarea procesului astfel încât părțile și ceilalți participanți la proces să aibă

posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege

modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de

alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de

drept care are legătură cu cauza dată judecății și de a-și expune punctul de vedere

asupra inițiativelor instanței.

6

Drept urmare, Colegiul consideră că această împrejurarea prezintă o obligație

a instanței de apel de a supune aprecierii probele și a acorda posibilitate părților

pentru folosirea tuturor mijloacelor procedurale întru demonstrarea circumstanțelor

invocate în acțiunile înaintate, ori, în opinia recurentului, anume procesul-verbal de

confruntare a martorului Străjescu ar constitui o probă pertinentă și veridică în

susținere poziției sale în vederea declarării nulității contractului de împrumut din 04

iulie 2013 ca fiind încheiat prin dol.

Așadar, pentru a evita orice suspiciune sub aspectul încheierii tranzacției prin

dol, instanța de apel urmează să verifice aspectele ce țin de rolul martorilor indicați

în recipisa din 04 iulie 2013, în condițiile când din materialele cauzei se atestă că

aceștia au fost indicați la solicitarea lui Ion Blașco și care de fapt nu au fost prezenți

la întocmirea acestei recipise.

Tot aici, este de menționat că acest aspect urmează a fi verificat de către instanța

de apel și din motiv că Mihail Sulă, prin depozițiile depuse, insistă că se află în relații

ostile cu martorul Teodor Străjescu.

De altfel spus, pentru a evita orice împrejurare care ar putea fi pusă la baza unei

examinări ineficiente și de a evita orice suspiciune privind examinarea arbitrală a

litigiului în vederea aplicării de către Ion Blașco a mijloacelor viclene și dolosive la

întocmirea recipisei, instanța de apel urmează a verifica și acest aspect.

Or, însăși existența unei îndoieli apărute în privința martorilor - Străjescu

Teodor și Valentina care, precum că ar fi fost prezenți la întocmirea recipisei din 04

iulie 2013 și la primirea de către recurent a banilor, denotă suspiciuni la întocmirea

înscrisului dat, rezultând din aspectele reținute supra și nefiind combătute de alți

participanți la proces, care prin prisma art. 119 alin. (4) Cod de procedură civilă, au

avut posibilitate și trebuiau să se asigure până la judecată cu probă veridică fără a

suscita îndoieli.

În aceste condiții, Colegiul consideră că sarcina celui din urmă de a proba

alegațiile sale de nerespectare a dreptului său de a prezenta probe în apărarea poziției

sale s-a dovedit a fi deosebit de dificilă.

Având în vedere cele relatate, este de menționat că instanța de apel rejudecând

cauza urmează a acorda atenției acestui argument al recurentului privind inducerea

în eroare în semnarea recipisei din 04 iulie 2013 și de a-i acorda posibilitate lui

Mihail Sulă de a prezenta probe suplimentare pentru a-și justifica constatarea

precum că tranzacția a fost încheiată prin dol.

De asemenea, Colegiul indică că la rejudecarea cauzei, instanța de apel ar urma

să atragă atenția si asupra clarității și motivării hotărârii în partea dobânzilor

încasate, ori nici prima instanță și nici instanța de apel nu a indicat expres pentru

care anume perioadă s-a dispus încasarea sumei cu titlu de dobândă de întârziere, iar

acest aspect este important deoarece poate da naștere la alte raporturi obligaționale.

În consecință, Colegiul precizează că soluționarea cauzei în circumstanțele

expuse impune în sarcina instanței de apel obligația de a oferi o motivare completă,

reală și explicită în privința fiecărui argument invocat, în special, alegațiile lui Sulă

Mihail în ceea ce vizează constatarea circumstanțelor importante pentru justa

soluționare a pricinii, inclusiv explicațiile părților și ale altor persoane interesate în

soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor.

7

Or, aceste aspecte esențiale litigiului au rămas fără răspuns din partea instanței

de apel în acord cu exigențele impuse la art. 390 alin.(1) lit. e), f) Cod de procedură

civilă, deoarece nu arată, în concret, motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței și care au condus la respingerea cererii de apel rezultând din

ipotezele invocate în acestea.

În atare circumstanțe, nu se poate deduce decât că a fost încălcat dreptul

apelantului/recurentului la un proces echitabil și li s-a cauzat o „vătămare”

procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea prevederilor 445 alin. (1)

lit. c) Cod de procedură civilă, respectiv casarea integrală a deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se asigura părților o

judecare efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție a legalității și temeiniciei

actului judecătoresc ce va fi adoptat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră necesar nu numai ca justiția

să se realizeze în fapt, ci să existe și toate aparențele din care să rezulte îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru ca judecata să se desfășoare în mod echitabil.

Curtea reiterează că efectul articolului 6 § 1 din Convenție este, inter alia, de a

plasa un „tribunal” sub o obligație de a efectua o examinare adecvată a declarațiilor,

argumentelor și probelor, fără a prejudicia evaluarea acestora sau a faptului dacă ele

sunt relevante pentru decizia sa.

La caz, Colegiul precizează că raționamentele invocate de apelant necesitau un

răspuns cert și direct, deoarece erau determinante pentru soluționarea corectă,

obiectivă și sub toate aspectele a litigiului dedus judecății.

Astfel, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează a lua în considerare cele

expuse anterior.

Or, analiza instanței de apel nu evidențiază cu claritate care sunt condițiile

legale în care s-a decis menținerea integrală a soluției primei instanțe și dacă în

circumstanțele particulare ale cauzei, acestea au fost interpretate și aplicate corect

de către prima instanță. Luând în considerare cerințele dreptului la un proces

echitabil, se observă motivarea insuficientă și lipsită de consistență a deciziei

contestate, împrejurare care echivalează cu necercetarea cauzei și face imposibilă

realizarea controlului judiciar.

Din aceste considerente, având în vedere că circumstanțe esențiale soluționării

litigiului dedus judecății nu au fost lămurite de instanța de apel, iar eroarea admisă

la judecarea cauzei nu poate fi corectată de instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat de Mihail Sulă, reprezentat de avocatul

Alexandru Tonu, și a casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Mihail Sulă, reprezentat de avocatul Alexandru

Tonu.

8

Se casează decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Blașco împotriva lui Mihail Sulă cu

privire la încasarea datoriei și la cererea reconvențională înaintată de Mihail Sulă

împotriva lui Ion Blașco cu privire la declararea nulității contractului de împrumut,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ion Druță

Judecătorii Tatiana Vieru

Ala Cobăneanu

Victor Burduh

Oleg Sternioală

9