2ra-348/18 — incasarea datoriei dobanzii de intarziere si a cheltuielilor de judecata

2ra-348/18 — incasarea datoriei dobanzii de intarziere si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-348/18

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi (judecător: Iurii Moldovan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: Iu.Cotruță, N.Simciuc, M.Guzun)

DECIZIE

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecător: Dumitru Visternicean

judecători: Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Ion Budu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Budu

împotriva lui Nikolay Indoitu, Aliona Indoitu cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ion Budu și menținută hotărârea din 23

decembrie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi,

c o n s t a t ă :

La 20 octombrie 2010, Ion Budu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Nikolay Indoitu, solicitând încasarea din contul ultimului în

beneficiul său a datoriei în sumă de 1 700 500 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei acțiuni, reclamantul a invocat că la data de 01

noiembrie 2007 i-a acordat cu titlu de împrumut pârâtului suma de 1 263 500

lei, iar conform recipisei din 26 mai 2010, pârâtul s-a obligat să restituie până la

15 iunie 2010 împrumutul cu dobânda în sumă de 437000 lei, iar în total suma

de 1 700 500 lei.

În continuare, Ion Budu a susținut că pârâtul, la expirarea termenului, nu a

restituit datoria, iar încercările de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, au

rămas fără răspuns.

Pe parcursul examinării cauzei în fond, la 06 mai 2011, reclamantul Ion

Budu a depus cerere de completare a pretențiilor, solicitând inclusiv încasarea

din contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul său inclusiv și a dobânzii de

întârziere în sumă de 184 505 lei.

1

În motivarea cererii de completare a acțiunii a invocat că prin recipisa

eliberată de către Nikolay Indoitu la 26 mai 2010, ultimul s-a obligat să restituie

datoria sus-indicată până la 15 iunie 2010, condiție ce nu se atestă la caz.

Prin urmare, potrivit reclamantului, din data respectivă debitorul se află în

întârziere, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 585, 619 Cod civil

pârâtul este obligat pentru perioada 15 iunie 2010 – 06 mai 2011 și la plata

dobânzii de întârziere în sumă de 184 505 lei, rezultând din rata de refinanțare a

Băncii Naționale a Moldovei.

Prin hotărârea din 02 iunie 2011 a Judecătoriei Anenii Noi, a fost admisă

integral acțiunea înaintată de către Ion Budu și s-a încasat din contul lui Nikolay

Indoitu în beneficiul lui Ion Budu datoria în sumă de 1 700 500 lei, dobânda de

întârziere în sumă de 184 505 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 10000

lei, iar în total suma de 1 895 005 lei. S-a încasat din contul lui Nikolay Indoitu

în contul statului taxa de stat în sumă de 15000 lei.

La 06 iulie 2011, Nikolay Indoitu a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 02 iunie 2011 a Judecătoriei Anenii Noi.

Prin încheierea din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Bender a fost

respinsă cererea apelantului Nikolay Indoitu privind scutirea de la plata taxei de

stat la depunerea cererii de apel și i s-a acordat apelantului termen până la data

de 22 decembrie 2010 pentru plata taxei de stat pentru depunerea apelului.

Prin încheierea din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Bender a fost

restituită cererea de apel declarată de Nikolay Indoitu împotriva hotărârii din 02

iunie 2011 a Judecătoriei Anenii Noi, din motiv că apelantul nu a îndeplinit în

termen indicațiile instanței de apel.

La 20 august 2012, Aliona Indoitu a depus cerere de revizuire împotriva

hotărârii din 02 iunie 2011 a Judecătoriei Anenii Noi, însă prin încheierea din

13 decembrie 2012 a Judecătoriei Anenii Noi, cererea de revizuire enunțată a

fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin decizia din 12 martie 2013 a Curții de Apel Bender a fost respins

recursul declarat de Aliona Indoitu împotriva încheierii din 13 decembrie 2012

a Judecătoriei Anenii Noi și menținută încheierea contestată.

La 15 aprilie 2013, Nikolay Indoitu a depus cerere de revizuire împotriva

hotărârii din 02 iunie 2011 a Judecătoriei Anenii Noi, iar prin încheierea din 28

iunie 2013 a Judecătoriei Anenii Noi, cererea de revizuire vizată a fost respinsă

ca inadmisibilă, însă prin decizia din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel

Bender a fost admisă cererea de recurs declarată de către Nikolay Indoitu, a fost

casată integral încheierea din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Anenii Noi, a fost

admisă cererea de revizuire depusă de Nikolay Indoitu împotriva hotărârii din

02 iunie 2011 a Judecătoriei Anenii Noi și casată hotărârea din 02 iunie 2011 a

Judecătoriei Anenii Noi, cauza fiind restituită spre rejudecare în fond în

Judecătoria Anenii Noi, în alt complet de judecată.

La 22 aprilie 2014, reclamantul Ion Budu a depus cerere de completare a

pretențiilor, solicitând atragerea Alionei Indoitu în procesul sus-indicat în

calitate de pârâtă, cu dispunearea încasării din contul lui Nikolay Indoitu și

Aliona Indoitu în beneficiul său a datoriei în sumă de 1 700 500 lei, dobânzii de

întârziere în sumă de 611 849 lei și a cheltuielilor de judecată.

2

La 03 noiembrie 2014, Ion Budu și-a concretizat pretențiile prin majorarea

acestora, solicitând încasarea din contul lui Nikolay Indoitu și a Alionei Indoitu

în beneficiul său a datoriei în sumă de 1 700 500 lei, dobânzii de întârziere în

sumă de 669 225, 70 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 10000 lei.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Ion Budu împotriva lui Nikolay

Indoitu și Aliona Indoitu cu privire la încasarea sumei.

Prin decizia din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Ion Budu, s-a casat hotărârea din 23 decembrie 2014 a Judecătoriei

Anenii Noi și s-a emis o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Ion Budu a fost admisă partial, fiind dispusă încasarea din contul lui

Nikolay Indoitu în beneficiul lui Ion Budu a datoriei în sumă de 1 700 000 lei și

a dobânzii de întârziere în sumă de 669 225,7 lei, iar în total suma de 2 298

475,7 lei. S-a încasat din contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul lui Ion Budu

taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de

10000 lei și la depunerea cererii de apel în sumă de 18750 lei, iar în total suma

de 28750 lei. S-a încasat din contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul statului

diferența taxei de stat neachitate la depunerea cererii de chemare în judecată în

sumă de 15000 lei. Cererea de chemare în judecată depusă de Ion Budu

împotriva Alionei Indoitu a fost respinsă.

La 05 iunie 2015, Nikolay Indoitu a declarat recurs împotriva deciziei din

07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu

menținerea hotărârii din 23 decembrie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi.

Tot la 05 iunie 2015, Ion Budu a declarat recurs împotriva deciziei din 07

aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, solicitând modificarea acesteia în partea

respingerii cerințelor lui Ion Budu față de Aliona Indoitu și dispunerea în

această parte a încasării și din contul Alionei Indoitu, în mod solidar cu Nikolay

Indoitu, în beneficiul său a datoriei în sumă de 1 700 500 lei, a dobânzii de

întârziere în sumă de 669 225,70 lei, a cheltuielilor de judecată, constituite din

taxa de stat achitată în prima instanță și în instanța de apel în sumă de 28750 lei,

iar în total a sumei de 2 398 475,70 lei; încasarea din contul lui Nikolay Indoitu

și Aliona Indoitu în beneficiul său a taxei de stat achitate în instanța de recurs în

sumă de 6250 lei.

Prin încheierea din 12 august 2015 a Curții Supreme de Justiție s-au

considerat inadmisibile recursurile declarate de Nikolay Indoitu și Ion Budu.

Prin încheierea din 03 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a

corectat eroarea admisă în decizia din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău

referitor la suma datoriei încasate din contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul lui

Ion Budu cu indicarea sumei corecte de „1700500 lei” în loc de „1700000 lei”.

La 06 octombrie 2015, Nikolay Indoitu a depus cerere de revizuire

împotriva încheierii din 12 august 2015 a Curții Supreme de Justiție, solicitând

admiterea cererii de revizuire, casarea acesteia, cu reținerea cauzei pentru

rejudecarea recursului declarat de Nikolay Indoitu și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admis recursul declarat de Nikolay Indoitu și casată

decizia din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii

din 23 decembrie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi.

3

La 23 februarie 2016, Nikolay Indoitu a depus cerere de revizuire

concretizată, însă prin încheierea din 06 aprilie 2016 a Curții Supreme de

Justiție s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Nikolay

Indoitu împotriva încheierii din 12 august 2015 a Curții Supreme de Justiție.

La 05 iulie 2016, Nikolay Indoitu a depus o nouă cerere de revizuire

împotriva încheierii din 12 august 2015 a Curții Supreme de Justiție, cu

solicitări similare ca în cererea de revizuire precedentă depusă la data de 06

octombrie 2015 și 23 februarie 2016.

Prin încheierea din 28 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-a

admis cererea de revizuire depusă de Nikolay Indoitu și s-a casat încheierea din

12 august 2015 a Curții Supreme de Justiție, cu reținerea cauzei în instanța de

recurs pentru reexaminarea admisibilității recursului declarat de către Nikolay

Indoitu împotriva deciziei din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 01 februarie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a

înlăturat omisiunea admisă în partea motivată și dispozitivul încheierii din 28

decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție și s-a indicat sintagma corectă „cu

reținerea cauzei în instanța de recurs pentru reexaminarea admisibilității

recursurilor declarate de către Nikolay Indoitu și Ion Budu împotriva deciziei

din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău” în loc de sintagma „cu reținerea

cauzei în instanța de recurs pentru reexaminarea admisibilității recursului

declarat de către Nikolay Indoitu împotriva deciziei din 07 aprilie 2015 a Curții

de Apel Chișinău”.

După reținerea cauzei în instanța de recurs pentru reexaminarea

admisibilității recursurilor declarate de către Nikolay Indoitu și Ion Budu

împotriva deciziei din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, prin încheierea

din 08 februarie 2017 a Curții Supreme de Justiție, recursurile enunțate au fost

considerate admisibile, iar prin decizia din 15 februarie 2017 a Curții Supreme

de Justiție recursurile respective au fost admise, casată decizia din 07 aprilie

2015 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind remisă la rejudecare în Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Ion Budu, fiind menținută hotărârea din 23 decembrie 2014 a

Judecătoriei Anenii Noi.

La 21 septembrie 2017, Nikolay Indoitu a depus în instanța de apel cerere

privind întoarcerea executării, prin care a solicitat eliberarea ordonanței privind

încasarea din contul lui Budu Ion în beneficiul său a sumei de 2 936 379, 51 de

lei, achitată către executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie, în urma

executării silite a deciziei din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

La 16 noiembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a emis ordonanța, prin

care a dispus încasarea din contul lui Ion Budu în beneficiul lui Nikolay Indoitu

a sumei de 2 936 379, 51 de lei, cu titlu de întoarcere a executării deciziei din

07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, dobânzile de întârziere a executării și

cheltuielile de executare.

Ion Budu la 13 decembrie 2017 a depus obiecții împotriva ordonanței din

16 noiembrie 2017, solicitând admiterea obiecțiilor și anularea ordonanței

judecătorești din 16 noiembrie 2017.

4

Prin încheierea din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

obiecțiile înaintate de Ion Budu împotriva ordonanței din 16 noiembrie 2017 a

Curții de Apel Chișinău.

La 11 mai 2018 Ion Budu a declarat recurs împotriva încheierii din 03 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii cu pronunțarea unei noi hotărâri, de admitere a obiecțiilor și anulare a

ordonanței.

Prin decizia din 04 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de Ion Budu, casată integral încheierea din 03 mai 2018 a

Curții de Apel Chișinău și pronunțată a nouă hotărâre, prin care: au fost admise

obiecțiile înaintate de Ion Budu împotriva ordonanței din 16 noiembrie 2017 a

Curții de Apel Chișinău și anulată ordonanța din 16 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, prin care s-a încasat din contul lui Ion Budu în beneficiul lui

Nikolay Indoitu suma de 2 936 379,51 de lei. S-a restituit cererea lui Nikolay

Indoitu cu privire la eliberarea ordonanței judecătorești și i s-a explicat lui

Nikolay Indoitu că cererea privind întoarcerea executării deciziei din 07 aprilie

2015 a Curții de Apel Chișinău, poate fi înaintată conform competenței.

Între timp, nefiind de acord cu decizia din 11 iulie 2017 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârea din 23 decembrie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi, la 01

decembrie 2017, Ion Budu le-a contestat cu recurs, solicitând în urma

completării recursului din 19 martie 2018, admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din

23 decembrie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care acțiunea sa împotriva lui Nikolay Indoitu, Aliona Indoitu cu privire la

încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată să fie

admisă integral, în sensul declarat cu dispunerea încasării din contul lui Nikolay

Indoitu și a Alionei Indoitu în beneficiul său a datoriei în sumă de 1 700 500 lei,

a dobânzii de întârziere în sumă de 669 225,7 lei și a chletuielilor de judecată

compuse din plata taxei de stat achitată la depunerea acțiunii și în instanța de

apel pentru depunerea apelului în sumă de 28 750 lei, cu mențiunea în această

parte precum că hotătârea nu se supune executării silite, deoarece aceste sume

au fost deja executate benevol de către intimat. Suplimentar, s-a solicitat

încasarea din contul lui Nikolay Indoitu și a Alionei Indoitu în beneficiul său a

cheltuielilor de judecată compuse din plata taxei de stat la depunerea

prezentului recurs în sumă de 12500 lei, care poate fi supusă executării silite.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei instanțele de

judecată au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzei.

La fel s-a mai indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea

care trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

În acest sens, s-a invocat că, instanța de apel la examinare cauzei în apel nu

a luat în consdeirație faptul că Nikolay Indoitu nu a negat nici într-un mod

existența datoriei pe care o are față de recurent, mai mult decât atât dânsul a

5

recunoscut de nenumărate ori existența datoriei față de recurent, propunând în

acest sens mai multe soluții de soluționare a problemei pe cale amiabilă.

Cât privește originalul recipisei în baza căreie se solicită încasarea sumelor

în prezenta speță, aceasta se regăsește la dosarul cauzei penale, ceea ce se

confirmă prin scrisoarea Inspectoratului Național de Investigații anexată la

dosar.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de respingere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul la

judecarea în mod echitabil a cauzei (vol.IV,f.d.59-65,107-108).

La 02 februarie 2018 și la 19 martie 2018, în adresa intimaților a fost

expediată copia recursului și a suplimentului la cererea de recurs declarate de

Ion Budu cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor

(vol.IV,f.d.72,123), iar la 19 martie 2018, 10 iulie 2018 și la 18 septembrie 2018

Nikolay Indoitu a depus referințe, solcitând respingerea recursului ca fiind

inadmisibil (vol.IV,f.d.94-98,204).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul înaintat la 01 decembrie 2017 (vol.IV,f.d.59)

împotriva deciziei recurate din 11 iulie 2017 (vol.III,f.d.246) este declarat în

termen, având în vedere faptul că la dosar nu există date confirmative privind

recepționarea de către recurent a copiei motivate a deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Ion Budu a fost considerat admisibil și fără a prejudicia fondul

a fost dispusă judecarea acestuia de către completul din 5 judecători

(vol.IV,f.d.237).

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este întemeiat și care urmează a fi

admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

6

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă

parțial.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe,

pronunțînd o nouă hotărîre.

Din materialele cauzei rezultă rezultă cu certitudine că potrivit recipisei

întocmite de către pârâtul – intimat Nikolay Indoitu la data de 26 mai 2010, se

atestă faptul primirii de către ultimul de la Ion Budu la data de 01 noiembrie

2007 a sumei de 1 263 500 lei cu titlu de împrumut. Totodată, conform recipisei

enunțate, Nikolay Indoitu s-a obligat că va restitui până la 15 iunie 2010 suma

datorată împrumutătorului, inclusiv și procentele bancare, care la data de 26 mai

2010 constituiau suma de 437000 lei (vol.II,f.d.7).

Colegiul judiciar reține prin prisma dispozițiilor art. 123 alin. (6) Cod de

procedură civilă, care stauează expres că, faptele invocate de una din parți nu

trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat și a art. 131 alin.

(4) Codul de procedură civilă, care reglementează expres că, dacă o parte

recunoaște în ședință de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegației judiciare

faptele pe care cealaltă parte își întemeiază pretențiile sau obiecțiile, aceasta din

urmă este degrevată de obligația dovedirii lor, că pe tot parcursul judecării

cauzei Ion Budu a insistat asupra faptului că Nikolay Indoitu a recunoscut în

cadrul examinării cauzei în fond că ar fi primit de la recurent suma în litigiu,

fapt pentru care a întocmit și semnat recipisa din 26 mai 2010, obligându-se să

restituie suma vizată împreună cu procentele bancare în sumă de 437 000 lei

până la 15 iunie 2010, adică Nikolay Indoitu a recunoscut de nenumărate ori

existența datoriei față de recurent, propunând în acest sens mai multe soluții de

soluționare a problemei pe cale amiabilă, iar pârâtul nu a negat acest fapt,

indicînd doar că refuză restituirea sumei sus-indicate pe motiv că a restituit deja

prezenta datorie (vol.I,f.d.155-156).

Din considerentul că Nikolay Indoitu nu a restituit suma împrumutată

împreună cu procentele bancare în termenul prevăzut, iar multiplele solicitări

adresate pârâtului de a restitui în mod extrajudiciar datoria și dobînda de

întîrziere nu s-au soldat cu succes, Ion Budu s-a adresat în instanța de judecată

cu prezenta acțiune, solicitând în urma concretizării acțiunii încasarea din contul

lui Nikolay Indoitu și a Alionei Indoitu în beneficiul său a datoriei în sumă de

1 700 500 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 669 225,70 lei și a cheltuielilor

de judecată în sumă de 28750 lei (vol.I,f.d.2-3,63-64,207-209, vol.II,f.d.55).

Fiind investită cu examinarea cauzei în fond, având ca obiect încasarea

datoriei și dobânzii de întârziere conform recipisei din 26 mai 2010, prima

instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei cerințelor lui Ion Budu și respingerii

acestora integral.

Întru susținerea poziției sale, prima instanță a concluzionat că înscrisul cu

titlul de recipisă care a fost anexat la actele cauzei de către reclamant în copie

autentificată nu poate fi admis în calitate de probă, deoarece instanței de

judecată nu i-au fost prezentate probe concludente referitor la existența recipisei

7

în original, iar alte careva probe confirmative în sensul art. 118 Cod de

procedură civilă care ar demonstra existența valabilității tranzacției reclamantul

nu a prezentat.

Soluția dată de către prima instanță după dispunerea rejudecării cauzei de

către Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 15 februarie 2017

(vol.III,f.d.203-211) a fost menținută de către instanța de apel (vol.III,f.d.246).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a relevat că concluzia

primei instanțe despre necesitatea respingerii acțiunii este justă, ea având la

bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a

fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 Cod de

procedură civilă.

Instanța de recurs analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluțiile

date de către instanțele de judecată ierarhic inferioare contravin circumstanțelor

cauzei.

Cu referire la pretinsa solicitare a reclamantului Ion Budu invocată în

cererea de chemare în judecată, inclusiv și în cererea de concretizare a acțiunii

privind încasarea din contul lui Nikolay Indoitu și a Alionei Indoitu în

beneficiul său a datoriei în sumă de 1 700 500 lei, instanța de recurs copnsideră

oportun de a reitera în prezenta speță prevederile art. 666 alin. (1) Cod civil,

care statuează expres că, contractul este acordul de voință realizat între două sau

mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi

juridice.

În conformitate cu art 667 alin. (1) Cod civil, părțile contractante pot

încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot

stabili conținutul lor.

În temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) Cod civil, drepturile și obligațiile civile apar

din contracte și din alte acte juridice, care conform art. 10 Cod civil se

realizează pe cale judiciară, inclusiv prin metodele statuate la art. 11 Cod civil,

care reglementează operarea apărării inclusiv prin recunoașterea dreptului,

restabilirea acestuia, dar și alte căi prevăzute de Lege.

Conform art. 9 alin. (1) Cod civil, persoanele fizice și juridice participante

la raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute

obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică

și cu bunele moravuri.

În conformitate cu art. 210 alin. (1) Cod civil, trebuie să fie încheiate în

scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice și

persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului

juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de

valoarea obiectului.

În corespundere cu art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei

prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a

face sau a nu face.

8

Dispoziția art. 572 alin. (2) Cod civil, statuează expres că, obligația trebuie

executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul

stabilit.

În accepțiunea art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Prin urmare, efectul general al oricărei obligații este de a da creditorului

dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a

obligat. De esența acestui principiu este faptul că obligațiile se consideră

executate în mod corespunzător, dacă sunt respectate toate condițiile prevăzute

în actul din care au luat naștere, precum ar fi cele privitoare la obiectul,

subiectele, locul, timpul și modul de executare. Condițiile, cărora trebuie să

corespundă executarea obligațiilor sunt determinate de lege sau contract.

Buna-credință este o cerință legală, potrivit căreia părțile contractante

trebuie să-și execute obligațiile asumate astfel încît efectele contractului să

corespundă, în cel mai înalt grad, voinței lor reale.

Colegiul judiciar consideră oportun de a reitera la caz și prevederile art.

867 alin. (1) Cod civil, care reglementează expres că, prin contractul de

împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți

(împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie

banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea

termenului pentru care i-au fost date.

În sensul normei citate, este de înțeles că contractul de împrumut reprezintă

o înțelegere (acord) conform căreia împrumutătorul se obligă să dea în

proprietate împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă

să restituie aceiași sumă de bani sau bunuri de același gen, calitate sau cantitate.

Conform art. 871 alin. (1) Cod civil, împrumutatul trebuie să restituie

împrumutul în termenul și în modul stabilit în contract.

Potrivit prevederilor art. 118 Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Analizînd împrejurările speței prin prisma prevederilor legal enunțate,

Colegiul judiciar reține că, instanțele de judecată inferioare greșit au

concluzionat despre necesitatea respingerii acestei pretenții, or, la caz nu există

probe pertinente și concludente care ar dovedi faptul că, pârâtul Nikolay Indoitu

și-ar fi onorat obligațiunile contractule asumate față de recurent și că, i-ar fi

achitat acestuia datoria conform recipisei din 26 mai 2010 în sumă de 1 700 500

lei.

În acest context, sunt întemeiate argumentele reclamantului – recurent Ion

Budu precum că, în prezenta speță, pârâtul – intimat Nikolay Indoitu urmează

să-i achite datoria în temeiul recipisei din 26 mai 2010 în sumă de 1 700 500 lei,

or, împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul și în modul stabilit

în contract, condiție ce nu se atestă la caz, din care considerent suma enunțată

urmează a fi încasată din contul pârâtului Nikolay Indoitu în beneficiul

reclamantului Ion Budu.

Cât privesc argumentele instanței de fond, preluate de către instanța de

apel, precum că la caz acțiunea urmează a fi respinsă pe motiv că înscrisul cu

9

titlul de recipisă în baza căruia se solicită încasarea datoriei a fost anexat în

copie autentificată, respectiv nu poate fi admis în calitate de probă, iar alte

careva probe confirmative în sensul art. 118 Cod de procedură civilă care ar

demonstra existența valabilității tranzacției reclamantul nu a prezentat, acestea

sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Într-adevăr, la materialele cauzei, recipisa din 26 mai 2010 în baza căreia

reclamantul Ion Budu a depus prezenta cerere de chemare în judecată împotriva

lui Nikolay Indoitu și a Alionei Indoitu, solicitând încasarea datoriei, dobânzii

de întârziere și a cheltuielilor de judecată a fost anexată în copie autentificată,

însă această circumstanță nu poate constitui drept temei pentru respingerea

acțiunii. Or, recipisa vizată nu a putut fi prezentată în original de către

reclamantul Ion Budu care, în ședința instanței de judecată a explicat că

originalul recipisei se află la organele de drept, care au ridicat-o în rezultatul

perchezițiilor efectuate la sediul SRL „Speranța PF-COM” la care dânsul este

administrator, fapt ce denotă că, neanexarea în original a recipisei enunțate nu-i

poate fi imputată reclamantului.

Aceiași concluzie derivă și din răspunsul nr. 5068 din 22 iulie 2014 a

Inspectoratului General de Poliție, potrivit căruia originalul recipisei din 26 mai

2010, prin conținutul căreia se confirmă că Nikolay Indoitu a împrumutat de la

Ion Budu suma de 1 263 500 lei, cu obligația de a fi restituită până la data de 15

iunie 2010 împreună cu procentele bancare – în total suma de 1 700 500 lei, a

fost ridicată în cadrul percheziției efectuate în legătură cu examinarea cauzei

penale nr. 2012990035 (vol.II,f.d.24).

Astfel, în virtutea faptului, că recipisa din 26 mai 2010 nu a fost

administrată în original în cadrul examinării prezentei cauze, aceasta totuși a

fost examinată atât în cadrul ședinței instanței de fond cât și a celei de apel în

copie autentificată în modul stabilit de art. 138 alin. (4) Cod de procedură civilă,

fapt ce denotă că în cadrul dezbaterilor judiciare și-a găsit confirmare faptul că,

la data de 26 mai 2010 Nikolay Indoitu a împrumutat de la Ion Budu suma de 1

263 500 lei, având obligația până la 15 iunie 2010 de a restitui suma datorată

împrumutătorului, inclusiv și procentele bancare, care la 26 mai 2010

constituiau suma de 437000 lei, iar în total suma de 1 700 500 lei.

În acest context, nu pot fi reținute argumentele pârâtului Nikolay Indoitu

precum că la caz există dubii la veridicitatea conținutului recipisei din 26 mai

2010, or, însăși Nikolay Indoitu a recunoscut existența acestei datorii, ceea ce se

confirmă inclusiv prin cererea de recurs depusă la 29 noiembrie 2013 anexată la

dosar (vol.I,f.d.155-156), din care rezultă că a primit de la Ion Budu suma în

litigiu, fapt pentru care a întocmit și semnat recipisa din 26 mai 2010 și s-a

obligat să o restituie până la 15 iunie 2010 împreună cu procentele bancare în

sumă de 437 000 lei.

Plus la aceasta, recipisa sus-indicată este valabilă, neefind contestată în

instanța de judecată, or, nulitatea unui act juridic se constată printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, în care sunt stabilite circumstanțele care denotă

încălcarea condițiilor de încheiere a actului juridic. Atât timp cât intimatul

Nikolay Indoitu nu a prezentat instanței de judecată o hotărâre judecătorească

irevocabilă prin care să se contate nulitatea recipisei din 26 mai 2010 încheiată

10

cu Ion Budu, Colegiul respinge argumentul intimatului ca fiind neîntemeiat.

Mai mult, repisa respectivă în mod expres prevede obligațiile fiecărei părți, ca

consecințele încheierii actului juridic.

Prin urmare, la caz, înscrisul cu titlul de recipisă întrunește elementele

contractului de împrumut și corespunde cerințelor art. 867-871 Cod civil, a dat

naștere la drepturi și obligații civile și a produs efecte juridice, or, la caz, nu s-

au stabilit temeiuri de nulitate în sensul normei prevăzute la art. 220 alin. (1)

Cod civil, condiții ce de altfel atestă temeinicia pretenției sus-indicate.

Neîntemeiate sunt și argumentele intimatului Nikolay Indoitu preluate de

către instanța de apel precum că suma de 1 263 500 lei pe care Ion Budu i-ar fi

împrumutat-o primului, de facto a fost transmisă de către SRL ,,Speranța PF-

COM” administrator al căreia este reclamantul către SA ,,Anchir” administrator

al căreia este pârâtul în baza contractului de vânzare – cumpărare din 01

noiembrie 2007, ca urmare a livrării de către SA ,,Anchir” a cărămidei și nu

constituie datorie între persoane fizice, or, aceste declarații nu indică direct

legătura cauzală dintre sumele achitate în vederea executării contractului de

vânzare -cumpărare din 01 noiembrie 2007 încheiat între Speranța PF-COM” și

SA ,,Anchir” și încasarea datoriei în sumă de 1 263 500 lei, fiind deduse a fi

astfel de către intimat prin declarații și concluzii proprii expuse în referințele

anexate la dosar ca urmare a propriilor interpetări.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs relevă art. 7 alin. (2) din

Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, care statuează că orice entitate

este obligată să țină contabilitatea și să întocmească situațiile financiare în

modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de planul de

conturi contabile și de alte acte normative aprobate în conformitate cu art.11

alin.(2) lit.a).

Din actele cauzei rezultă însă că suma sus-enunțată nu a intrat în caseria

SA ,,Anchir” și nu a fost înregistrată în evidența contabilă, ceea ce se confirmă

prin următoarele înscrisuri: copia solicitării nr. 2/577 din 24 ianuarie 2012,

adresată de șeful DCCO a DGSO al Ministerului Afacerilor Interne către

administratorul insolvabilității SA ,,Anchir” – Selevestru Irina, prin care se

solicită să se verifice faptul dacă suma de 1 263 500 lei care a fost primită de

către Nikolay Indoitu a fost transmisă oficial SA ,,Anchir”; copia răspunsului

nr. 62A din 25 ianuarie 2012, semnat de către administratorul insolvabilității SA

,,Anchir” – Selevestru Irina, prin care se prezintă Raportul de audit nr. 58 din 25

ianuarie 2012 și se menționează că suma respectivă nu a fost contabilizată în

registrele SA ,,Anchir” și nu a fost depusă la contul bancar al întreprinderii;

copia Raportului de audit nr. 58 din 25 ianuarie 2012, întocmit de către SRL

,,Audit TL” pe numele administratorului insolvabilității SA ,,Anchir” –

Selevestru Irina, din care rezultă că suma de 1 263 500 lei nu a fost înregistrată

nici în caseria SA ,,Anchir” și nu a fost depusă nici la contul bancar al aceste

întreprinderi; copia actului de control fiscal nr. 3 – 487222 întocmit de către

Inspectoratul Fiscal de Stat referitor la relațiile dintre SRL ,,Speranța PF-COM”

și SA ,,Anchir”, din care rezultă că în perioada 01 ianuarie 2007 – 17 noiembrie

2011, între acești agenți economici nu au existat nici o tranzacție cu suma de

1 263 500 lei; copia procesului – verbal din 07 martie 2012; copia actului

11

semnat de către administratorul SRL ,,Speranța PF-COM” Ion Budu și contabila

SA ,,Anchir”, prin care se confirmă că mijloacele bănești în sumă de 1 263 000

lei nu au fost introduși în caseria SA ,,Anchir”; copia procesului – verbal de

ridicare din 24 mai 2012, anexate la dosar (vol.IV,f.d.109-122).

La fel, nu pot fi reținute argumentele intimatului Nikolay Indoitu precum

că datoria care se solicită în prezenta speță i-ar fi fost achitată reclamantului Ion

Budu până la intentarea prezentei cauze civile, or, având obligațiunea

probațiunii în judecată, intimatul Nikolay Indoitu nu a prezentat în sensul art.

118 Cod de procedură civilă probe confirmative în acest sens.

Cu referire la pretinsa solicitare a reclamantului Ion Budu invocată în

cererea de chemare în judecată, inclusiv și în cererea de concretizare a acțiunii

privind încasarea din contul lui Nikolay Indoitu și a Alionei Indoitu în

beneficiul său a dobânzii de întârziere în sumă de 669 225,70 lei, instanța de

recurs reiterează la caz prevederile art. 668 (1) Cod civil, care indică expres că,

contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres,

dar și la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele

sau cu principiile echității, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede expres că,

contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale

ori prin acordul părților dacă legea nu prevede altfel.

De altfel, materialele cauzei, atestă cu certitudine că în speță, recipisa

(contractul de împrumut) este cu titlu oneros, fiind purtător de dobândă.

Iar, în corespundere cu art. 872 alin. (1) Cod civil, în cazul în care

împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere

pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în mărimea prevăzută la art. 619 dacă

legea sau contractul nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 619 Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică

dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata

dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este

admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu

participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la

art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui

prejudiciu mai redus.

Totodată, norma de blanchetă enunțată la care se face referire și anume art.

585 Cod civil, reglementeză expres că, în cazul în care, conform legii sau

contractului, obligația este purtătoare de dobîndă, se plătește o dobîndă egală cu

rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede

o altă rată.

În cazul în care dobînda de întîrziere pentru întîrzierea executării

obligațiilor pecuniare nu a fost stabilită prin contract scris între părți, creditorul

este îndreptăți la plata sumei de bani și a dobînzilor de întîrziere numai atunci

cînd datoria debitorului a ajuns la scadență și nu a fost executată, condiție

prezentă în speță.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont de aceste

prevederi legale și neîntemeiat au respins această pretenție. Or, s-a constatat că

pârâtul Nikolay Indoitu în termenul stabilit de recipisă nu a restituit datoria

contractuală.

12

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs relevă că, în speță, încasarea

dobînzii de întîrziere poate avea loc, motiv ce impune să se ajungă la concluzia

dispunerii încasării din contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul lui Ion Budu a

dobînzii de întîrziere pentru perioada 15 iunie 2010 – 03 noiembrie 2014, în

sumă de 669 225,7 lei, în acest sens fiind prezentat calculul relevant

(vol.I,f.d.210-214, vol.II,f.d.55-56), or, obligațiilor pecuniare li se aplică

dobînzi pe perioada întîrzierii, mai mult ca atît că, dobînda de întîrziere

prevăzută de art. 619 Cod civil, reprezintă o modalitate de despăgubire pentru

întîrzierea executării obligațiilor pecuniare, considerîndu-se că are loc folosirea

mijloacelor financiare străine. La rândul său, folosirea mijloacelor financiare

străine are loc în cazurile în care cumpărătorul reține plata pentru bunurile

procurate, clientul reține plata pentru lucrările executate și serviciile prestate,

locatarul întîrzie să achite chiria.

În corespundere cu art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din

taxa de stat și din cheltuieli de judecare a pricinii.

Astfel, din materialele cauzei se constată cu certitudine că, pe parcursul

judecării cauzei respective în instanța de fond, cât și în apel reclamantul Budu

Ion a suportat cheltuieli de judecată în sumă totală de 28750 lei – cu titlu de taxă

de stat achitată la depunerea acțiunii în instanța de fond în sumă de 10000 lei și

la depunerea cererii de apel în sumă de 18750 lei, ceea ce se confirmă prin

ordinile de încasare a numerarului din 18 octombrie 2010 și, respectiv din 05

ianuarie 2015 anexate la dosar (vol.I,f.d.1a, vol.II,f.d.83), sume ce prin prisma

art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, care statuează expres că, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului

a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată

proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului, urmează a fi încasate din contul pârâtului

Nikolay Indoitu în beneficiul reclamantului.

Totodată, prin prisma art. 98 alin. (1) Cod de procedură civilă, care indică

expres că, cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate de instanța

judecătorească, precum și taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit,

se încasează la buget de la pîrît proporțional părții admise din acțiune dacă

pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată, se impune încasarea din

contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul statului a diferenței taxei de stat

neachitată de către Ion Budu la înaintarea cerereii de chemare în judecată în

sumă de 15000 lei.

Aici este de menționat că, hotărârea în partea încasării din contul lui

Nikolay Indoitu în beneficiul lui Ion Budu a datoriei în sumă de 1 700 500 lei,

dobânzii de întârziere în sumă de 669 225,70 lei și a cheltuielilor de judecată în

sumă de 28750 lei, nu urmează a fi supusă executării silite nr. 056 327r/2016

din 25 mai 2015, or, aceste sume au fost deja achitate de către debitorul Nikolay

Indoitu în cadrul procedurii de executare, ceea ce se confirmă prin încheierea

din 25 martie 2016 a executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu de încetare a

dosarului de executare cât și înscrisurile anexate la încheierea vizată

(vol.IV,f.d.11-52).

13

Cu referire la pretinsa solicitare a reclamantului Ion Budu invocată în

cererea de recurs privind încasarea din contul lui Nikolay Indoitu și a Alionei

Indoitu în beneficiul său a cheltuielilor de judecată în sumă de 12500 lei – cu

titlu de taxă de stat achitată la depunerea prezentei cereri de recurs, Colegiul

relevă că aceasta urmează a fi admisă parțial, din consdierentele ce urmează.

Astfel, din materialele cauzei se constată cu certitudine că, pe parcursul

judecării prezentei cauze în instanța de recurs, recurentul Ion Budu a suportat

cheltuieli de judecată în sumă de 12500 lei – cu titlu de taxă de stat achitată

pentru depunerea recursului, ceea ce se confirmă prin ordinul de încasare a

numerarului nr. 198 din 28 septembrie 2017 (f.d.58), sumă ce prin prisma art.

94 alin. (1) Cod de procedură civilă, care statuează expres că, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului

a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată

proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului, urmează a fi încasată din contul

intimatului Nikolay Indoitu în beneficiul recurentului Ion Budu.

Cât privesc pretențiile reclamantului Ion Budu împotriva Alionei Indoitu

privind încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată,

acestea sunt neîntemeiate și, urmează a fi respinse. Or, raportul juridic dedus

judecății vizează relațiile între Ion Budu pe de o parte și Nikolay Indoitu pe de

altă parte, deci reclamantul nu poate pretinde la încasarea datoriei din contul

Alionei Indoitu dat fiind faptul că, ultima nu are careva obligații față de

reclamant conform recipisei din 26 mai 2010.

Într-adevăr, în conformitate cu art. 24 alin. (2) Codul familiei, soții răspund

cu întreg patrimoniul lor pentru obligațiile care au fost asumate în interesul

familiei, fie și numai de unul dintre ei, precum și pentru repararea prejudiciului

cauzat ca urmare a săvîrșirii de către ei a unei infracțiuni, dacă prin aceasta au

sporit bunurile comune ale soților, însă norma vizată nu poate constitui drept

temei de admitere a acțiunii în această parte. Or, faptul dacă suma de bani

împrumutată de către Nikolay Indoitu a sporit bunurile comune ale soților

Indoitu nu a fost obiect de discuție în instanța de fond, motiv pentru care

Colegiul apreciază drept neîntemeiate pretențiile în această parte.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri sub aspectele sus-enunțate.

Cu referire la cererea formulată de Nikolay Indoitu la 18 septembrie 2018,

cu privire la citarea părților în ședință de judecată, Colegiul o consideră

neîntemeiată, în următoarele circumstanțe.

În conformitate cu art. 442 alin.(1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

14

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs..

În contextul normelor precitate, Colegiul relevă că invitarea participanților

în proces la examinarea recursului, se impune doar în cazul în care se constată

necesitatea expunerii de către participanți asupra problemelor invocate în

cererea de recurs.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că circumstanțe ce ar dicta necesitatea

audierii participanților la proces, nu au fost stabilite.

De altfel, examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa participanților la

proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de apărare și dreptului de

acces la justiție, în condițiile când participanții la proces beneficiază de un

ansamblu de pârghii legale întru realizarea drepturilor lor.

În consecință, cererea formulată de Nikolay Indoitu cu privire la citarea

părților în ședință de judecată, urmează a fi respinsă.

Cât privește cererea propriu – zisă al lui Nikolay Indoitu din 18 septembrie

2018 de amînare a judecării cauzei pe motiv că, în prezenta speță părțile

urmează a fi citate în ședință de judecată pentru a da explicații și a elucida

exhaustiv cazul dat, acesta urmează a fi respinsă, or, după cum s-a menționat

supra, circumstanțe ce ar dicta necesitatea audierii participanților la proces, nu

au fost stabilite, motiv ce impune necesitatea respingerea cererii respective.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e :

Se respinge cererea formulată de Nikolay Indoitu cu privire la citarea

părților în ședință de judecată.

Se respinge cererea lui Nikolay Indoitu, privind amânarea judecării cauzei.

Se admite recursul declarat de către Ion Budu.

Se casează integral decizia din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 23 decembrie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Budu împotriva lui Nikolay

Indoitu, Aliona Indoitu cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

a cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea de

chemare în judecată depusă de către Ion Budu se admite parțial.

Se încasasează din contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul lui Ion Budu

datoria în baza contractului de împrumut din 26 mai 2010 în sumă de 1 700 500

(un milion șapte sute mii cinci sute) lei, dobânda de întârziere în sumă de

669 225 (șase sute șaizeci și nouă două sute douăzeci și cinci) lei, 70 bani și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 28750 (douăzeci și opt mii șapte sute

cincizeci) lei, compuse din taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare

în judecată în sumă de 10000 (zece mii) lei și la depunerea cererii de apel în

sumă de 18750 (optsprezece mii șapte sute cincizeci) lei, iar în total suma de

15

2 398 475 (două milionae trei sute nouăzeci și opt mii patru sute șaptezeci și

cinci) lei, 70 bani.

Se încasasează din contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul statului

diferența taxei de stat neachitată de către Ion Budu la înaintarea cerereii de

chemare în judecată în sumă de 15000 (cincisprezece mii) lei.

Hotărârea în partea încasării din contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul lui

Ion Budu a datoriei în sumă de 1 700 500 lei, dobânzii de întârziere în sumă de

669 225,70 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 28750 lei, nu urmează a

fi executată, deoarece aceste sume au fost deja achitate de către debitorul

Nikolay Indoitu în cadrul procedurii de executare nr. 056 327r/2016 din 25 mai

2015.

Se încasasează din contul lui Nikolay Indoitu în beneficiul lui Ion Budu

cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat achitată pentru depunerea

recursului în sumă de 12500 (doisprezece mii cinci sute) lei.

În rest, cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Budu împotriva

Alionei Indoitu cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată, se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Visternicean

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Victor Burduh

16