2ra-2136/18 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-2136/2018

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: N. Arabadji)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Constantin Bîrcă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Bîrcă

împotriva Întreprinderii Individuale „Pavlov Lucia” și Luciei Pavlov cu privire la

încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Constantin Bîrcă și a fost menținută hotărârea din 14

iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

c o n s t a t ă :

La data de 20 mai 2015, Constantin Bîrcă a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎI „Pavlov Lucia” și Luciei Pavlov cu privire la încasarea

datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 26 ianuarie 2015 între Constantin

Bîrcă în calitate de împrumutător și ÎI „Pavlov Lucia”, în persoana

administratorului Lucia Pavlov, în calitate de împrumutat a fost încheiat contractul

de împrumut, potrivit căruia primul i-a acordat ultimei un împrumut fără dobândă

în sumă de 5 000 de euro, pe o perioadă nedeterminată, suma împrumutată urmând

a fi restituită în termen de 7 zile din ziua solicitării restituirii acesteia.

A relevat că în cazul restituirii împrumutului cu întârziere, împrumutatul este

supus unei penalități în mărime de 0,5 % din suma împrumutată, pentru fiecare zi

de întârziere.

Reclamantul a susținut că la 26 ianuarie 2015, Lucia Pavlov, în calitate de

administrator a ÎI „Pavlov Lucia, a eliberat recipisa, potrivit căreia s-a confirmat că

a primit de la Constantin Bîrcă suma de 101 000 de lei, în calitate de împrumut în

temeiul contractului din 26 ianuarie 2015, suma fiind depusă în aceiași zi.

A menționat că la scadență pârâtă a fost obligată să restituie împrumutul în

valuta contractului în sumă de 5137 de euro sau echivalentul în lei moldovenești

conform cursului BNM.

Reclamantul a indicat că la data de 17 februarie 2015, Lucia Pavlov a

recepționat somația de restituire a împrumutului, dar până la adresarea în instanță

nu și-a exercitat obligația de a restitui suma împrumutului.

1

A solicitat încasarea datoriei la împrumut în mărime de 5 137 de euro,

penalității în mărime de 2 157,54 de euro, dobânzii de întârziere în mărime de

265,99 de euro, și compensarea cheltuielilor de judecată, formate din achitarea

taxei de stat în mărime de 4 598 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime

de 5 500 de lei.

La data de 07 decembrie 2016 Constantin Bîrcă a înaintat cerere de

concretizare a cerințelor, potrivit căreia având în vedere faptul achitării penalității

contractuale a majorat doar cuantumul dobânzii de întârziere, care deja constituia

suma de 2 205 de euro.

Prin hotărârea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă parțial acțiunea lui Constantin Bîrcă. A fost încasat în mod solidar de la ÎI

„Pavlov Lucia” și Lucia Pavlov în beneficiul lui Constantin Bîrcă suma de 937,00

de euro, cu titlu de datorie, convertiți în valută națională la rata de schimb a BNM

la momentul executării. A fost încasat în mod solidar de la ÎI „Pavlov Lucia” și

Lucia Pavlov în beneficiul lui Constantin Bîrcă cu titlu de dobândă de întârziere

suma de 26 453,90 de lei pentru perioada 25 februarie 2015 – 09 februarie 2016 și

suma de 4 397,92 de lei pentru perioada 10 februarie 2016 până la 07 decembrie

2016, cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de 4 598,00 de lei și

de asistență juridică în mărime de 3 000 de lei, iar în total suma de 38 449,82 de

lei. În rest cerințele acțiuni au fost respinse.

La data de 25 iulie 2017, Constantin Bîrcă a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, și a solicitat casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri

prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Constantin Bîrcă și a fost menținută hotărârea din 14 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La data de 20 august 2018, Constantin Bîrcă a depus cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel și a solicitat casarea acesteia, precum și a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiată și ilegală decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele de judecată au

examinat superficial cauza, fără a reține spre examinare argumentele și probele

prezentate în susținerea acțiunii, precum și au aplicat și interpretat eronat normele

de drept material, aplicabile speței.

A reiterat în susținerea recursului motive de fapt și de drept similare celor

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 mai 2018, dar

date ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la materialele cauzei

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 20 august 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

2

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că argumentele expuse de Constantin

Bîrcă în cererea de recurs nu se încadrează în nici unul din temeiurile de declarare

a recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului au

fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a considera recursul declarat de Constantin Bîrcă, ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Constantin Bîrcă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

4