3ra-1367/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1367/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător – O. Parfeni

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Adriana Ignat, prin

intermediul avocatului Andrei Cebotari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Adriana Ignat către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu privire la contestarea actelor

administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Adriana Ignat, fiind menținută hotărârea din 22

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 15 septembrie 2017, Adriana Ignat a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la contestarea

actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost angajată în cadrul Departamentului

Instituțiilor Penitenciare începând cu 29 noiembrie 2010, deținând funcția de șef al

serviciului medical al Penitenciarului nr. 13 Chișinău. Pe parcursul satisfacerii

serviciului nu a fost sancționată disciplinar, nu a comis careva abateri disciplinare

ori încălcări de serviciu, exercitând serviciul într-un mod onest și ireproșabil.

Pentru succesele obținute în muncă pe parcursul anilor a fost doar stimulată și

avansată în serviciu, mențiunile respective fiind făcute în fișa de evidență, anexată

la cererea de chemare în judecată.

La 08 septembrie 2017, prin ordinul nr. 733 al Ministrului Justiției, i-a fost

aplicată sancțiunea disciplinară „concedierea din sistemul penitenciar”, ulterior la

14 septembrie 2017, fiind emis un alt ordin cu nr. 749 „Cu privire la concediere

din sistemul penitenciar”. Potrivit reclamantei, aceste ordine sunt ilegale, deoarece

dânsa nu a comis careva abateri de la legislație și și-a executat atribuțiile

funcționale conform fișei postului.

1

Consideră că, pe cazul în care i se aduc învinuiri nelegitime, a examinat

medical deținutul Braguța Andrei Ion, a.n XXXX, conform procedurilor de

activitate. Astfel, la 21 august 2017, deținutul a fost adus de către colaboratorii

poliției ca nou-sosit, aflându-se în poziție orizontală, în stare de stupor, areactiv la

stimuli externi; din acest considerent și neavând informație despre anamneza

deținutului și maladiile pe care le posedă, a anunțat colaboratorii poliției că este

necesitate ca deținutul să fie examinat la Spitalul de Urgență și ulterior să se

aprecieze dacă dispun de condiții și posibilități să-l primească în Penitenciarul nr.

13 Chișinău. A fost reîntors cu colaboratorii poliției pentru a se deplasa la IMSP

IMU (detalii despre faptul dacă a fost examinat clinic, paraclinic nu aveau la

Spitalul de Urgență).

La 24 august 2017, reclamanta a fost apelată telefonic de colaboratorii

Spitalului de Psihiatrie, fiindu-i comunicat că deținutul Andrei Braguța se află la

moment la ei, dar nu îi pot acorda asistență medicală, deoarece nu dispun de

staționar și efectuează doar expertiza psihiatrico-legală. Au recomandat ca

deținutul să se afle neapărat în condiții de staționar în Penitenciarul nr. 16 Pruncul,

fiindcă va fi recunoscut iresponsabil. După aceasta, reclamanta imediat a înaintat

raport la Departament, pentru transferul deținutului în Penitenciarul nr. 16 Pruncul.

Suplimentar, reclamanta a indicat că, pe cazul dat nu a fost efectuată o

cercetare de serviciu, așa cum se vehiculează, nu a fost audiată de nimeni, și nici

nu i s-a adus la cunoștință ce anume a încălcat și de ce a fost concediată. Consideră

că ordinele Ministrului Justiției al Republicii Moldova nr.733 din 08 septembrie

2017 și nr. 749 din 14 septembrie 2017 cu privire la concedierea sa, sunt pasibile

anulării din următoarele considerente:

Potrivit recomandărilor din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9

din 22 decembrie 2014 „Privind practica judiciară a examinării litigiilor care apar

în cadrul încheierii, modificării încetării contractului individual de muncă”, la

examinarea cauzelor ce au ca obiect declararea nulității actului de demisie, instanța

va verifica, în baza probelor prezentate, faptul dacă voința exprimată în cererea de

demisie a fost depusă la insistența angajatorului, această circumstanță va fi supusă

verificării, iar datoria de a dovedi îi va aparține reclamantului.

De asemenea consideră că ilegal i-au fost încriminate fapte ce nu le-a comis și i

s-a aplicat art. 24 al Legii cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036-XIII din 17

decembrie 1996. Astfel, potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a) și c) al Legii

contenciosului administrativ, actul administrativ emis contrar legii sau cu

nerespectarea procedurii stabilite urmează a fi anulat.

Respectiv a solicitat anularea ordinelor Ministrului Justiției nr. 733 din 08

septembrie 2017 și nr. 749 din 14 septembrie 2017 cu privire la concedierea din

sistemul penitenciar și restabilirea în funcția deținută în cadrul Penitenciarului nr.

13 Chișinău, al Departamentului Instituțiilor Penitenciare.

Ulterior, reprezentantul reclamantei Adriana Ignat, avocatul Vadim Pavalachi,

a concretizat pretențiile din acțiune, solicitând anularea punctului 1 al ordinului

Ministrului Justiției nr. 733 din 08 septembrie 2017 privind aplicarea sancțiunii

disciplinare, concedierea din sistemul penitenciar, în privința Adrianei Ignat, cât și

anularea ordinului Ministrului Justiției nr. 749 din 14 septembrie 2017 cu privire la

concedierea din sistemul penitenciar, ambele ca fiind ilegale; restabilirea Adrianei

2

Ignat în serviciu în cadrul sistemului penitenciar, în funcția anterior deținută de Șef

al serviciului medical al Penitenciarului nr. 13 Chișinău, în gradul de căpitan de

justiție, cu încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu începând cu 14

septembrie 2017 până la data executării hotărârii judecătorești; dispunerea

executării imediate a hotărârii judecătorești în partea restabilirii în serviciu și

încasării a unui salariu mediu lunar, în privința Adrianei Ignat; încasarea din contul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Adrianei Ignat a sumei în

mărimea a trei salarii medii lunare cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Adriana Ignat împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor

administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Adriana Ignat, fiind menținută hotărârea din 22 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, pe marginea decesului lui

Andrei Braguța, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a desfășurat o cercetare de

serviciu, iar rezultatele cercetării au fost materializate în încheierea la cercetarea de

serviciu cu referire la decesul deținutului Andrei Braguța în Penitenciarul nr. 16

Pruncul din 07 septembrie 2017 (f.d.36-53). Rezultatele cercetării au stat la baza

emiterii sancțiunilor disciplinare angajaților care au fost găsiți vinovați de

inacțiunile sistemului penitenciar, printre care și Adriana Ignat, care la 21 august

2017, a refuzat primirea lui Andrei Braguța în Penitenciarul nr. 13 Chișinău și nu l-

a supus examinării medicale. Or, în privința lui Andrei Braguța deja era aplicată

măsura preventică – arestul preventiv și eliberat mandat de aresare pe un termen de

30 zile, acesta urma să fie deținut în Penitenciarul nr. 13 Chișinău. Andrei Braguța

nu a fost primit în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, deși era în custodia statului, fapt

constatat prin încheierea la cercetarea de serviciu. Faptul că Andrei Braguța nu a

fost primit în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, nu a fost negat în cadrul ședinței de

judecată de către Adriana Ignat.

Or, prin refuzul de a primi prevenitul în izolatorul de urmărire penală și

nesupunerea examinării medicale a acestuia, șeful serviciului medical și-a depășit

atribuțiile de serviciu, astfel încălcând prevederilor pct.pct. 7, 19, 25 și 26 ale

Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, ceea ce a determinat angajatorul să-i aplice

sancțiunea disciplinară „concedierea din sistemul penitenciar”.

La 15 august 2018, Adriana Ignat, prin intermediul avocatului Andrei Cebotari,

a contestat cu recurs decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și a hotărârii din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, cu pronunțarea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

3

circumstanțele pricinii. Suplimentar a reiterat argumente similare celor din cererea

de chemare în judecată și cererea de apel.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Adriana Ignat, prin intermediul avocatului Andrei Cebotari, este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 21 iunie 2018, fiind expediată participanților la proces la 20 iulie 2018 (f.d.

157), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să demonstreze

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost înregistrat la 15 august 2018, în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

4

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Adriana Ignat, prin intermediul

avocatului Andrei Cebotari.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Adriana Ignat, prin intermediul

avocatului Andrei Cebotari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

5