3ra-1449/18 — contestarea actului administrativ si încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ si încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1449/18 — contestarea actului administrativ si încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-1449/18
Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Central (jud. D. Crigan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Muruianu, V. Efros, N. Budăi)
Î N C H E I E R E
14 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
judecătorii: Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Scutelnic și Grigore
Nagurnea, reprezentați de avocatul Ina Bodean,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Scutelnic și Grigore
Nagurnea împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare cu privire la contestarea
actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
admis apelul declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare, s-a casat hotărârea din
14 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a pronunțat o nouă
hotărâre prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă,
c o n s t a t ă :
La 25 august 2017 Ion Scutelnic și Grigore Nagurnea, au depus cerere de chemare în
judecată împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare cu privire la contestarea
actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, prin ordinul nr. 277 ef din 21 iulie
2017, al directorului interimar al Departamentului Instituțiilor Penitenciare cu privire la
sancționarea disciplinară a colaboratorilor sistemului penitenciar, lui Ion Scutelnic
căpitan de justiție, specialist pentru pregătirea profesională al serviciului resurse umane și
activitate cu personalul al Penitenciarului nr. 17 - Rezina, i-a fost aplicată sancțiunea
disciplinară „mustrare aspră”, iar lui Grigore Nagurnea locotenent major de justiție,
felcer al serviciului medical al Penitenciarului nr. 17 - Rezina, i-a fost aplicată sancțiunea
„mustrare”.
În opinia reclamanților ordinul nr. 277 ef din 21 iulie 2017, adus la cunoștință la data
de 26 iulie 2017, este unul ilegal, nefondat și nemotivat, fiind adoptat cu încălcarea
prevederilor legislației, în rezultatul abordării unilaterale și tendențioase a prevederilor
legale, fără elucidarea temeiurilor de fapt și de drept în acest sens.
1
Au comunicat că, au fost ilegal sancționați disciplinar, deoarece nu a fost efectuată o
anchetă de serviciu sub toate aspectele, în condițiile legislației și procedurii în vigoare, în
rezultatul căreia să rezulte cert și evident că reclamanții ar fi comis abaterea disciplinară
incriminată.
Au mai adăugat că, drept temei de sancționare a reclamantului Ion Scutelnic au fost
invocate o serie de pretinse încălcări ale prevederilor anexei nr. 2 a Regulamentului cu
privire la organizarea și desfășurarea spartachiadei în cadrul sistemului penitenciar,
aprobat prin ordinul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 28 din 23 ianuarie
2017, și anume pct. 6.1 din același Regulament și pct. 3 din capitolul atribuții de serviciu
specificate în fișa postului, manifestate prin întocmirea formală a ofertei de participare la
Spartachiadă în cadrul sistemului penitenciar pentru anul 2017, fapt ce a generat
consecințe pentru sănătatea angajatului Penitenciarului nr. 17 - Rezina, Ion Grigoriu. Cît
privește, decizia de sancționare a lui Grigore Nagurnea a fost întemeiată pe încălcarea de
către acesta a pct. 6.1 din Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea
spartachiadei în cadrul sistemului penitenciar, manifestată prin depășirea obligațiilor
prevăzute în fișa postului și aplicarea înscrisurilor în rubrica admiterea medicului pe
oferta de participare la Spartachiada în cadrul sistemului penitenciar pentru anul 2017.
Reclamanții au considerat că, ordinul contestat nu conține condițiile răspunderii
disciplinare, fapta disciplinară, consecințele juridice negative survenite, raportul de
cauzalitate, proba vinovăției și modalitatea acesteia, iar circumstanțele puse la baza
sancționării disciplinare poartă un caracter formal și declarativ, care contravin
împrejurărilor cauzei.
În continuare, au specificat că, li s-au imputat încălcarea prevederilor pct. 6.1 din
Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea spartachiadei în cadrul sistemului
penitenciar, și anume că Ion Scutelnic, specialist pentru pregătirea profesională al
serviciului resurse umane și activitatea cu personalul al Penitenciarului nr. 17 - Rezina, a
întocmit formal oferta, or, felcerul Grigore Nagurnea nu era în drept, potrivit atribuțiilor
de serviciu, să efectueze examinarea angajaților, să emită concluzii medicale referitor la
capacitatea acestora de a participa la competiții și să aplice semnătura în dreptul fiecărui
participant la rubrica „admiterea medicului”, inclusiv a aplicat în dreptul fiecărui
participant, în rubrica „admiterea medicului”, ștampila serviciului personal al
Penitenciarului nr. 17 - Rezina, pentru a o adapta la modelul specificat în anexa nr. 2, iar
Grigore Nagurnea, felcer al serviciului medical al Penitenciarului nr. 17 - Rezina, prin
acțiunile de efectuare a înscrisurilor în oferta de participare a angajaților la competiția
sportivă, și-a depășit atribuțiile funcționale prevăzute de fișa postului.
Au comunicat că, modalitatea depunerii ofertelor pentru spartachiada în cadrul
sistemului penitenciar este prevăzută în capitolul 6 al Regulamentului cu privire la
organizarea și desfășurarea spartachiadei în cadrul sistemului penitenciar, aprobat prin
ordinul DIP nr. 28 din 23 ianuarie 2017.
Au declarat că, pct. 6.1 din Regulament poartă un caracter general, fără a fi
concretizate aspectele și condițiile întocmirii ofertei. Atât în conținutul normei cât și în
anexa nr. 2, nu este specificat cum se efectuează examenul medical al participanților la
competiție, care medic urmează a examina participanții și a emite concluzia medicală,
care ștampilă urmează a fi aplicată la rubrica „admiterea medicului”, iar caracterul
2
lacunar și deficitar al prevederilor pct. 6.1 din Regulament, lasă loc pentru interpretări,
fapt ce a condiționat întocmirea de către reclamantul Ion Scutelnic a ofertei pentru
competiția din 24 iunie 2017 în forma prezentată. Or, de fapt, lipsa de claritate și
deficiențele apărute la aplicarea pct. 6.1 al Regulamentului, au fost recunoscute chiar de
emitentul acestuia - Departamentul Instituțiilor Penitenciare, care prin circularele
expediate subdiviziunilor sale la data de 5 iulie 2017 și 14 august 2017 prin intermediul
poștei electronice, conțin unele precizări în sensul dat și anume - examinarea medicală a
participanților la competiții va fi efectuată de către medicul de sector al Policlinicii
Ministerului Afacerilor Interne, care va elibera certificatul respectiv.
Au precizat că, la 24 iunie 2017, data desfășurării competiției sportive la proba
„cros”, când s-a produs incidentul cu Ion Grigoriu, serviciul medical al Penitenciarului
nr. 17 – Rezina, nu dispunea de ștampilă, fapt ce a condiționat aplicarea de către
reclamantul Ion Scutelnic a ștampilei serviciului resurse umane a instituției, iar oferta
întocmită de către ultimul a fost aprobată de către șeful interimar al Penitenciarului nr.
17- Rezina, prin semnătura aplicată de către acesta, persoană responsabilă de pregătirea
participanților și a echipei pentru spartachiadă, conform prevederilor pct. 3.4 din
Regulament. Astfel, oferta nu a fost întocmită de către Ion Scutelnic, cu implicarea
arbitrară a lui Grigore Nagurnea, or, circumstanța în cauză a fost coordonată cu
conducătorul Penitenciarului nr. 17 - Rezina. Mai mult, oferta pentru participare a echipei
Penitenciarului nr. 17 - Rezina la proba „tragerea la țintă din PM 9 mm”, pentru data de 7
aprilie 2017 a fost întocmită identic, sub semnătura lui Grigore Nagurnea și aplicarea
ștampilei serviciului resurse umane al Penitenciarului nr. 17 Rezina, fiind acceptată de
către Departamentul Instituțiilor Penitenciare, fără a fi înaintate careva obiecții.
Au relevat că, reieșind din conținutul ordinului nr. 277 ef din 27 iulie 2017,
Departamentul Instituțiilor Penitenciare a stabilit că acțiunile întreprinse de Ion Scutelnic
și Grigore Nagurnea, s-au soldat cu consecințe pentru sănătatea angajatului
Penitenciarului nr. 17 – Rezina, Ion Grigoriu, pe motiv că era posibilă evitarea acestora
prin examinarea efectivă a ultimului de către un medic.
Au susținut că, concluzia pârâtului a fost una neîntemeiată, acesta nu a administrat
careva probe întru demonstrarea legăturii de cauzalitate între pretinsele acțiuni imputate
reclamanților și trauma suferită de către Ion Grigoriu. Deci, nu au fost prezentate probe în
susținerea argumentelor, nefiind eliberată concluzie medicală, din care să rezulte că
cauza traumei suferite de către Ion Grigoriu o constituie efectuarea examenului medical
de către reclamantul Grigore Nagurnea. Totodată, angajatul Ion Grigoriu nu a informat
despre existența problemelor de sănătate, atât anterior, cât și în ziua desfășurării
competiției, iar potrivit examenului Comisiei Medico-Militare din 3 ianuarie 2017,
rezultatele căruia au fost prezentate la angajarea în Penitenciarul nr. 17 - Rezina, acesta a
fost considerat apt pentru serviciul militar în calitate de santinelă.
Au relevat că, pe parcursul aflării în concediu a șefului serviciului medical al
Penitenciarului nr. 17 – Rezina, V. Șveț, atribuțiile acestuia erau exercitate la indicația sa
de către Grigore Nagurnea, fapt ce se confirmă prin raportul de acordare a concediului lui
V. Șveț.
Reclamanții au solicitat anularea ordinului nr. 277 ef din 21 iulie 2017 cu privire la
aplicarea lui Ion Scutelnic, căpitan de justiție, specialist pentru pregătirea profesională al
3
serviciului resurse umane și activitate cu personalul al Penitenciarului nr. 17 – Rezina, a
sancțiunii disciplinare ”mustrare aspră” și lui Grigore Nagurnea, locotenent major de
justiție, felcer al serviciului medical al Penitenciarului nr. 17 – Rezina, a sancțiunii
”mustrare” și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,
acțiunea depusă de către Ion Scutelnic și Grigore Nagurnea a fost admisă. S-a anulat
ordinul nr. 277 ef din 21 iulie 2017 a directorului interimar al Departamentului
Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției cu privire la aplicarea sancțiunii
„mustrare aspră” în privința lui Ion Scutelnic și a sancțiunii „mustrare” în privința lui
Grigore Nagurnea. S-a încasat din contul Departamentului Instituțiilor Penitenciare în
beneficiul lui Ion Scutelnic cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 500 de lei. S-
a încasat din contul Departamentului Instituțiilor Penitenciare în beneficiul lui Grigore
Nagurnea cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 500 de lei.
Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat
de Departamentul Instituțiilor Penitenciare, s-a casat hotărârea din 14 decembrie 2017 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care cererea de
chemare în judecată depusă de către Ion Scutelnic și Grigore Nagurnea a fost respinsă.
La data de 25 iunie 2018, Ion Scutelnic și Grigore Nagurnea, reprezentați de avocatul
Ina Bodean au declarat recurs împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel
Chișinău.
În motivarea recursului au indicat că, nu sunt de acord cu decizia instanței de apel,
deoarece a fost adoptată în rezultatul interpretării eronate a legii și a aprecierii arbitrare a
probelor administrate în cadrul examinării cauzei. Totodată, instanța de apel a pronunțat
o hotărâre ilegală și neîntemeiată, fără să elucideze probele pe care se întemeiază
concluziile ei privitoare la circumstanțele cauzei, motivele concluziilor sale cu privire la
admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor
probe față de altele.
Au menționat că, instanța de apel nu a invocat careva argumente relevante capabile să
distorsioneze hotărârea instanței de fond și adoptarea unei soluții diametral opuse celei
emise de prima instanță.
În drept, și-au întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 429 alin.(1), 430 lit. a), 432
alin.(2) lit. c), alin.(4), 434, 445 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Recurenții au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel cu
menținerea hotărârii instanței de fond.
Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 martie 2018, dar date
care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.
Astfel, recursul declarat la data de 25 iunie 2018, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Scutelnic și Grigore Nagurnea,
reprezentați de avocatul Ina Bodean, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din
următoarele considerente.
4
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute
în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, completul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare
a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării
pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie
un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-
se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul
XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă
statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de
o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul
de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în
acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-
I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
5
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Ion Scutelnic și
Grigore Nagurnea, reprezentați de avocatul Ina Bodean, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,
este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ion Scutelnic și Grigore Nagurnea,
reprezentați de avocatul Ina Bodean.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
6