3ra-1163/18 — cu privire la anularea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasrea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actelor administrative, restabilirea în funcţie, încasrea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1163/18 — cu privire la anularea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasrea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-1163/18
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. C. Valah)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)
ÎNCHEIERE
10 octombrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Iurie Bejenaru
Ala Cobăneanu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Stela
Coșeliuc, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Stelei Coșeliuc împotriva
Instituției Publice „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” cu privire la
anularea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa
forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de
judecată
împotriva deciziei din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respinsă cererea de apel declarată de către Stela Coșeliuc și menținută hotărârea din
22 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani
constată:
La 2 martie 2017, Stela Coșeliuc, reprezentată de avocatul Ghenadie Bajurean a
depus cerere de chemare în judecată împotriva IP „Agenția de Intervenție și Plăți
pentru Agricultură” cu privire la anularea actelor administrative, restabilirea în funcție,
încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și
încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că la 1 martie 2012 a fost angajată în calitate de
șef al serviciului teritorial Orhei al IP „AIPA”.
A relatat că la 29 noiembrie 2016, prin ordinul nr. 334 P de către conducerea
IP „AIPA” a fost suspendată din funcția publică pe o perioadă de timp necunoscută, în
ordin fiind indicată doar data demarării anchetei de serviciu, nu și perioada
desfășurării.
A menționat că la 27 decembrie 2016, prin ordinul directorului IP „AIPA”
nr. 376 P a fost reîncadrată în funcția publică deținută anterior de șef al Serviciului
teritorial Orhei, începând cu 27 decembrie 2016.
1
A notat că la 29 decembrie 2016, prin ordinul directorului IP „AIPA” nr. 380 P,
a fost destituită din funcția publică de șef al Serviciului teritorial Orhei, începând cu
3 ianuarie 2017, în baza prevederilor art. 64 alin. (1) lit. b) și 58 lit. g) din Legea cu
privire la funcția publică și statutul funcționarului public. Temei pentru emiterea
ordinului a fost indicat demersul Președintelui Comisiei disciplinare.
A specificat că la 6 decembrie 2016 și la 3 ianuarie 2016 a depus cereri
prealabile prin care a solicitat autorității emitente anularea ordinelor nr. 334 P și
nr. 380 P cu restabilirea stării de legitimitate. La cererea prealabilă din 6 decembrie
2016 nu a primit niciun răspuns, iar la 8 februarie 2017 a primit răspunsul nr. 72/07 în
care IP „AIPA” i-a adus la cunoștință că ordinul nr. 380 P din 29 decembrie 2016 este
legal și întemeiat, fiind emis cu respectarea procedurii și competenței.
La 28 ianuarie 2017, s-a îmbolnăvit fiica minoră, dânsa fiind unicul întreținător
al ei, a fost nevoită să o îngrijească, din care motiv nu a avut posibilitate de a se
deplasa în mun. Chișinău pentru a întocmi și depune cererea de chemare în judecată în
termenii stabiliți.
A considerat că suspendarea și destituirea sa din funcția deținută a avut loc cu
încălcarea legislației în vigoare, deoarece ordinul nr. 334 P al directorului IP „AIPA”
din 29 noiembrie 2016 nu i-a fost adus la cunoștință, a fost încălcată procedura de
examinare a sesizării nr. 5 din 24 noiembrie 2016, dat fiind faptul că la ședința
comisiei de disciplină nu a fost prezent reprezentantul angajaților, ceea ce contravine
pct. 10 din Regulamentul Comisiei de disciplină a funcționarilor publici adoptat prin
Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009.
A mai remarcat că de la ea nu au fost solicitate explicații, contrar prevederilor
pct. 37-38 din Regulament, nu i-a fost adus la cunoștință procesul - verbal al ședinței
din 25 noiembrie 2016 și hotărârea emisa pe acest caz.
La fel, de către comisie nu au fost constatate abateri disciplinare în activitatea sa,
care ar fi avut consecințe grave, iar în ordinul de destituire din funcție nu au fost
indicate temeiurile de fapt ale aplicării sancțiunii, termenul și organul în care
sancțiunea poate fi contestată.
Și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor din Legea nr. 158-XVI din 4 iulie
2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, art. 2, 81 - 90
Codul muncii, art. 25 - 27 din Legea contenciosului administrativ.
A solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 334 P din 29 noiembrie
2016 și a ordinului nr. 380 P din 29 decembrie 2016 al IP „AIPA”, restabilirea în
funcția deținută de șef al Oficiului teritorial Orhei al IP „AITA”, încasarea din contul
IP „AIPA” în folosul său a salariului pentru lipsa forțată de la muncă, a prejudiciului
moral și a cheltuielilor de judecată.
Ulterior, la 8 august 2017, în cadrul examinării cauzei de către prima instanță,
Stela Coșeliuc, reprezentată de avocatul Ghenadie Bajurean a depus o cerere cu privire
la concretizarea cerințelor sale, prin care a solicitat repunerea în termenul de depunere
a cererii de chemare în judecată, anularea ordinului nr. 334 P din 29 noiembrie 2016 și
a ordinului nr. 380 P din 29 decembrie 2016 al IP „AIPA”, restabilirea în funcția
deținută de șef al Oficiului teritorial Orhei al IP „AITA”, încasarea din contul
IP „AITA” în folosul său a salariului pentru lipsa forțată de la munca în mărime de
2
4159 lei lunar, începând cu 3 ianuarie 2017 și până la pronunțarea hotărârii, a
prejudiciului moral în mărime de 100000 lei și a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 22 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a
fost respinsă ca neîntemeiată cererea Stelei Coșeliuc cu privire la repunerea în termen
a acțiunii.
A fost respinsă acțiunea ca tardivă.
Prin decizia din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins ca
neîntemeiat apelul declarat de Stela Coșeliuc și menținută hotărârea primei instanțe.
La 6 iulie 2018, Stela Coșeliuc, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei a
declarat recurs împotriva deciziei din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin
care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate și a hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii prin care acțiunea să fi admisă integral
în sensul solicitat.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale și neîntemeiate, menționând că la
emiterea acestora instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au aplicat normele de
drept material.
A menționat că prima instanță a calificat raportul material litigios ca fiind un
raport individual de muncă, iar instanța de apel s-a limitat la stabilirea legilor
aplicabile raportului, și anume Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public și Legea contenciosului administrativ nr. 793
din 10 februarie 2000.
Instanța de apel greșit a concluzionat omiterea termenului de 30 de zile de
adresare în instanța de contencios administrativ, or, la caz, întru soluționarea litigiului
individual de muncă, urmau să fie aplicate inclusiv prevederile din Codul muncii.
Invocând prevederile art. 60 din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008, care stabilește
modul de contestare a actelor de către funcționarul public, fără a indica termenul de
atac, momentul începerii curgerii termenului, necesitatea respectării procedurii
prealabile, recurenta a specificat că examinarea contestației funcționarului public
împotriva actului de sancționare disciplinară este de competența instanței de
contencios administrativ, iar la caz, conform prevederilor art. 355 alin. (1) lit. a) Codul
muncii, cererea privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune în
instanța de judecată în termen de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să
afle despre încălcarea dreptului său.
A reiterat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au calificat eronat acțiunea
ca fiind prescrisă la momentul depunerii, or, prin aplicarea corectă a prevederilor
art. 355 Codul muncii, termenul de prescripție pentru depunerea cererii de chemare în
judecată expiră numai la 29 martie 2018. Prin urmare, având în vedre că cererea a fost
depusă la 2 martie 2018, se constată că aceasta a fost depusă în interiorul termenului de
prescripție.
La 15 august 2018, IP „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” a
depus referință prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a recursului declarat de
Stela Coșeliuc.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
3
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în
adresa părților la 15 mai 2018, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 166), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă
la materialele dosarului lipsesc.
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul la 6 iulie 2018, împotriva deciziei din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel
Chișinău, în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Stela Coșeliuc, reprezentată de
avocatul Gheorghe Macovei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie
efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel
recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza
Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Stela Coșeliuc,
reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei, asemenea aspecte nu se regăsesc.
4
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de Stela Coșeliuc, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de Stela Coșeliuc, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei
se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Iurie Bejenaru
Ala Cobăneanu
5