2ra-2119/18 — Evacuarea din locuință fără acordarea altui spațiu locativ

Dosar nr. 2ra-2119/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: G.Dașchevici, S.Gîrbu, L.Bulgac)

Î N C H E I E R E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Marian Cucu, reprezentat de

avocatul Dorina Dilion,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Direcția Generală

Locativ-Comunală și Amenajare împotriva lui Marian Cucu cu privire la evacuarea

din locuință fără acordarea altui spațiu locativ,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a respins

apelul declarat de Marian Cucu și s-a menținut hotărârea din 18 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 21 februarie 2017, Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marian Cucu cu privire la evacuarea

din locuință fără acordarea altui spațiu locativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, apartamentul nr. xx din str. Xxxxxx Xxxxxx,

xx, mun. Chișinău, este parte a fondului municipal de locuințe și se află în

administrarea Direcției Generală Locativ-Comunală și Amenajare și în gestiune

economică la Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/203.

În urma decesului lui Victor Lozovan la 23 octombrie 2014, apartamentul nr. xx

a devenit liber.

Deoarece, la acel moment în cadrul Primăriei mun. Chișinău erau înregistrate

spre executare peste 265 de titluri executorii privind asigurarea cu spațiu locativ a

creditorilor urmăritori, la 31 octombrie 2014 Direcția Generală Locativ-Comunală și

Amenajare a solicitat Președintelui Uniunii Executorilor Judecătorești Roman

Talmaci aplicarea sechestrului pe apartamentul eliberat în vederea executării

hotărârilor de judecată ce obligă Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău

de a asigura cu spațiu locativ diferite categorii de persoane.

La 18 noiembrie 2014, în cadrul Direcției Generală Locativ-Comunală și

Amenajare a fost înregistrată încheierea nr. 176- 640/13 din 18 noiembrie 2014 prin

1

care s-a dispus aplicarea sechestrului pe apartamentul nr. xx din str. Xxxxxx Xxxxxx

nr. xx, mun. Chișinău și eliberarea ordinului de repartiție în apartamentul respectiv.

Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare a solicitat ridicarea

sechestrului de pe acest apartament menționând faptul că, la 4 noiembrie 2014 pe

apartamentul sus vizat a fost aplicat deja sechestru de către executorul judecătoresc

Roman Talmaci în vederea executării hotărârii de judecată a creditorului urmăritor

Kelsa Olga.

A indicat că, în urma inventarierii spațiului locativ municipal, comisia formată a

constatat ocuparea abuzivă a apartamentului de către Marian Cucu împreună cu

membrii familiei sale. Ultimul a declarat că, deține o hotărâre judecătorească ce obligă

Consiliul mun. Chișinău asigurarea cu spațiu locativ a familiei Cucu.

Hotărârea de judecată privind obligarea Consiliului mun. Chișinău de a acorda

familiei Cucu spațiu locativ, nu presupune caracterul legal al acțiunilor acestora de

ocupare a apartamentului, în mod arbitrar, fără eliberarea ordinului de repartiție sau

încheierea unui contract de locațiune potrivit legislației locative în vigoare.

La acordarea spațiului locativ în temeiul hotărârii judecătorești urmează a fi

respectată procedura prescrisă de lege, dar nu constituie temei de instalare de sine

stătător a persoanei într-un imobil din fondul de locuințe municipal.

A menționat că, Marian Cucu nu a permis membrilor comisiei accesul în

apartamentul sus vizat, care, de fapt constituie proprietate municipală. Faptele

constatate au fost notificate în procesul-verbal de constatare la fața locului din 19

ianuarie 2016.

În urma acțiunilor pârâtului, Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare

a sesizat Procuratura Generală pentru atragerea la răspundere penală a lui Marian

Cucu pe faptul ocupării samavolnice a apartamentului nr. xx din str. Xxxxxx Xxxxxx

nr. xx, mun. Chișinău.

Prin încheierea din 6 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

plângerea Direcției Generală Locativ-Comunală și Amenajare, s-a declarat nulă

ordonanța din 3 martie 2016 a Procuraturii mun. Chișinău și ordonanța din 19 aprilie

2016 a Procuraturii mun. Chișinău și s-a dispus reluarea procesului penal cu obligarea

procurorului de a lichida încălcările indicate.

A relatat că, Marian Cucu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în instanța

de contencios administrativ prin care a solicitat obligarea Direcției Generală Locativ-

Comunală și Amenajare de a elibera ordin de repartiție pentru apartamentul nr. xx din

str. Xxxxxx Xxxxxx, xx, care, prin hotărârea din 30 noiembrie 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, cererea a fost respinsă.

Solicită Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare admiterea acțiunii,

evacuarea lui Marian Cucu împreună cu membrii familiei sale din apartamentul nr.

xx din str. Xxxxxx Xxxxxx, xx, mun. Chișinău, fără acordarea altui spațiu locativ.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

acțiunea s-a admis integral; s-a dispus evacuarea lui Marian Cucu și toți membrii

familiei din apartamentul nr. xx, str. Xxxxxx Xxxxxx, xx, mun. Chișinău, fără

acordarea altui spațiu locativ; s-a încasat din contul lui Marian Cucu în beneficiul de

stat taxa de stat în sumă de 100 de lei.

2

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Marian Cucu ca neîntemeiat și s-a menținut hotărârea din 18 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

La 3 septembrie 2018, Marian Cucu, reprezentat de avocatul Dorina Dilion a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanțele ierarhic inferioare, contrar

circumstanțelor cauzei și normelor de drept material, au apreciat arbitrar probele și au

încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

A indicat că, instanța de fond și cea de apel nu au luat în calcul circumstanțele

personale, inclusiv necesitatea asigurării cu locuință, cât și faptul că s-a instalat în

acest apartament în baza hotărârii judecătorești și a titlului executoriu.

Solicită Marian Cucu, reprezentat de avocatul Dorina Dilion admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 18 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Marian Cucu, reprezentat de

avocatul Dorina Dilion, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 17 septembrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Însă,

intimata Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare nu a depus referință prin

care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Marian

Cucu.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Marian Cucu, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 22 iunie 2018

(f.d.134), dar date ce ar confirma recepționarea de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Marian Cucu prin intermediul oficiului poștal la data de 3

septembrie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

3

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Marian Cucu în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dezacordul lui Marian Cucu cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

4

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și c), art. 440

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Marian Cucu, reprezentat de avocatul Dorina Dilion, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5