2ra-684/19 — recunoașterea dreptului la spațiu locativ și evacuarea din imobil

2ra-684/19 — recunoașterea dreptului la spațiu locativ și evacuarea din imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra – 684/19

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud.: G. Bivol)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Focșa Ana, Focșa

Domnica-Nadejda și Focșa Pavel,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Focșa

Ana împotriva Consiliului municipal Chișinău, cu privire la recunoașterea dreptului la

spațiu locativ, și

cererea reconvențională înaintată de către Consiliul municipal Chișinău,

intervenientul principal Vicol Gheorghe, împotriva Focșa Ana, Focșa Pavel, Focșa

Domnica-Nadejda, cu privire la evacuarea din apartament, fără acordarea altui spațiu

locativ,

împotriva deciziei din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul formulat de Focșa Ana, Focșa Domnica-Nadejda și Focșa Pavel, s-a

admis apelul avansat de către Consiliul municipal Chișinău și s-a casat hotărârea din

14 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii inițiale și de admitere a acțiunii reconvenționale,

c o n s t a t ă :

La 25 aprilie 2013, Focșa Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului municipal Chișinău, cu privire la recunoașterea dreptului la spațiu locativ.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum

urmează.

În anul 2000, Focșa Ana s-a instalat în apartamentul nr. 43, din bd. Ștefan cel

Mare și Sfânt, nr. 64, mun. Chișinău, în calitate de membru al familiei chiriașului

Șvarțman Evghenii, cu care se afla în relații de concubinaj. În apartamentul respectiv,

s-au instalat cu traiul și 3 copii minori ai reclamantei din prima căsătorie.

La 11 septembrie 2008, Șvarțman Evghenii a decedat.

Pe perioada vieții conjugale cu Șvarțman Evghenii, timp de 8 ani, Focșa Ana a

locuit în imobilul sus - citat, au dus gospodărie comună și au suportat cheltuielile

comunale împreună. De fapt, ea locuiește împreună cu copii săi în apartamentul dat și

Pagină 1 din 10

suportă cheltuielile de întreținere a lui până în prezent. Indiferent de această

circumstanță, asupra imobilului dat nu-i este acordat în proprietate ei și membrilor

familiei sale, fiindu-i create incomodități.

Pentru motivele prezentate, Focșa Ana a solicitat obligarea Consiliului mun.

Chișinău să-i acorde spațiul locativ ei și copiilor săi Focșa Domnica-Nadejda, Focșa

Pavel și Focșa Nina, în calitate de membri ai familiei chiriașului Șvarțman Evghenii,

decedat la data de 11 septembrie 2008, în apartamentul din litigiu (vol. I, f. d. 3 – 4).

La 15 mai 2014, Consiliul municipal Chișinău a depus cerere de chemare în

judecată reconvențională împotriva Focșa Ana, cu privire la evacuarea din încăperea

de locuit, fără acordarea altui spațiu locativ (vol. II, f. d. 31). Ulterior, la 23 octombrie

2014, acțiunea a fost completată cu pârâții Focșa Pavel și Focșa Domnica – Nadejda

(vol. II, f. d. 50).

În motivarea acțiunii reconvenționale, instituția reclamantă a furnizat

următoarele circumstanțe de fapt.

Apartamentul nr. 43, amplasat în bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 64, mun.

Chișinău, constituie proprietate municipală și se află în administrarea Direcției

generale locativ-comunale și amenajare a Consiliului municipal Chișinău, fiind

repartizat pentru domiciliere chiriașului Șvarțman Haia (chiriaș principal) și fiului

acesteia Șvarțman Evghenii.

La 14 aprilie 2014, a fost efectuat un control la fața locului, în rezultatul căruia

s-a constatat că apartamentul nr. 43 a fost repartizat lui Șvarțman Haia și fiului

Șvarțman Evghenii. Circumstanța dată se demonstrează prin extrasul din fișa locuinței.

Totuși, în momentul de față, Focșa Ana împreună cu copiii săi Focșa Pavel și Focșa

Domnica- Nadejda locuiesc în imobilul menționat, fără vreun temei legal.

În acest sens, Consiliul municipal Chișinău a făcut trimitere la articolele 50 și 57

din Codul cu privire la locuințe (în redacția Legii nr. 2718-X din 03 iunie 1983),

precum și la art. 315 alin. (1), art. 316 alin. (1) și alin. (2) și art. 374 alin. (1) Codul

civil. Potrivit acestor norme de drept, Consiliul este în drept să-și revendice bunurile

aflate în posesiunea nelegitimă a altuia. Mai mult, instituția reclamantă a susținut

alegațiile sale în temeiul pct. 20 din Regulamentul privind ordinea de acordare a

încăperilor de locuit în Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Consiliului de

Miniștri ai RSSM nr. 405 din 25 noiembrie 1987.

Cu referire la dreptul Anei Focșa și a copiilor acesteia la spațiul locativ în litigiu,

Consiliul mun. Chișinău a invocat că, luarea la evidență a cetățenilor care au nevoie de

îmbunătățirea condițiilor de locuit la locul de trai, se efectuează printr-o hotărâre a

organului administrației publice locale, iar la locul de muncă - printr-o hotărâre

comună a administrației și comitetului sindical al întreprinderii, instituției,

organizației. Cetățeanului luat la evidență, ca persoană ce are nevoie de îmbunătățirea

condițiilor de locuit, i se aduce la cunoștință despre aceasta în mod scris de către

organul care l-a luat la evidență, iar încăperile de locuit se acordă cetățenilor, care se

află la evidență și au nevoie de îmbunătățirea condițiilor de locuit, potrivit ordinii

stabilite în liste, ținându-se cont de data luării la evidență și în dependență de elocvența

locuințelor libere în localitatea respectivă.

Astfel, în opinia reclamantului, Focșa Ana cu copii Focșa Pavel și Focșa

Domnica-Nadejda nu sunt luați la evidență pentru îmbunătățirea condițiilor locative,

Pagină 2 din 10

nu au niciun drept asupra acestui spațiu locativ și creează impedimente pentru a intra

în posesia și folosința apartamentului ce aparține Consiliului municipal Chișinău.

În astfel de circumstanțe, reclamantul a considerat că pârâții au ocupat într-un

mod abuziv imobilul menționat și exercită posesia fără nici un drept, ceea ce potrivit

art. 103 din Codul cu privire la locuințe, constituie temei de evacuare din imobilul

litigios, fără acordarea altui spațiu locativ.

Prin urmare, Consiliul municipal Chișinău a solicitat respingerea acțiunii inițiale

și evacuarea pârâților Focșa Ana, Focșa Pavel Ion și Focșa Domnica – Nadejda din

apartamentul nr. 43 din bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 64, mun. Chișinău, fără

acordarea altui spațiu locativ (vol. I, f. d. 34, 50).

La 25 noiembrie 2014, Vicol Gheorghe a depus o cerere, prin care a solicitat să

fie acceptat în calitate de intervenient de partea pârâtului Consiliului mun. Chișinău.

Așadar, prin hotărârea din 19 mai 2009 a Curții de Apel Chișinău, Primăria Chișinău a

fost obligată să-l asigure cu spațiu locativ în conformitate cu Legea cu privire la

poliție. De altfel, viceprimarul mun. Chișinău a eliberat acestuia ordin de repartiție în

privința imobilului dat, ceea ce justifică implicarea lui în proces (vol. I, f. d. 85).

Conform încheierii protocolare din 2 martie 2015, Judecătoria Centru, mun.

Chișinău a introdus în proces pe Vicol Gheorghe, în calitate de intervenient principal

de partea Consiliului municipal Chișinău (vol. I, f. d. 162).

În cadrul judecării cauzei, Focșa Ana a formulat o întâmpinarea împotriva

acțiunii reconvenționale, solicitând respingerea acesteia în baza expirării termenului de

prescripție prevăzut de art. 267 și 271 din Codul civil (vol. I, f. d. 47). Intervenientul

principal Vicol Gheorghe a depus referință, prin care a cerut respingerea acțiunii

inițiale ca fiind nefondată și tardivă, dar și înlăturarea obstacolelor la intrarea în

posesie și folosință reală a bunului imobil, prin evacuarea Focșei Ana și copiilor ei din

apartamentul nr. 43, situat pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 64, mun. Chișinău (vol.

I, f. d. 123 – 127).

Prin hotărârea din 14 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, acțiunea

inițială formulată de Focșa Ana, Focșa Domnica-Nadejda și Focșa Pavel și acțiunea

reconvențională intentată de Consiliul municipal Chișinău au fost respinse ca fiind

depuse cu omiterea termenului de prescripție (vol. I, f. d. 170, 178 – 184).

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin hotărârea din

19 decembrie 2009, Judecătoria Centru, mun. Chișinău a respins acțiunea depusă de

către Focșa Ana împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 8, intervenții accesorii Pretura sectorului Centru, A.P.L.P. nr. 50/15 și Consiliul

municipal Chișinău, cu privire la recunoașterea ca membru al familiei și dreptul la

spațiu locativ. Motivul principal a unei atare soluții a constat în faptul că Focșa Ana a

înaintat cererea de chemare în judecată față de un pârât necorespunzător (vol. I, f. d.

183).

La acest capitol, instanța de judecată a considerat că atât Focșa Ana, cât și

Consiliul municipal Chișinău, au cunoscut despre drepturile divergente asupra

apartamentului nr. 43, situat pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 64, mun. Chișinău, din

anul 2009. Prin urmare, ambii reclamanți au intentat acțiunilor lor cu încălcarea

limitelor temporale specificate în art. 267 alin. (1) din Codul civil.

Pagină 3 din 10

Drept răspuns, Consiliul municipal Chișinău, Focșa Ana, Focșa Domnica-

Nadejda și Focșa Pavel au declarat cereri de apel împotriva hotărârii din 14 aprilie

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, care au fost primite în procedură la 12

septembrie 2016 (vol. I, f. d. 191).

Prin decizia din 1 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, apelurile sus – citate

au fost respinse, iar hotărârea din 14 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

a fost menținută (vol. II, f. d. 77 – 86).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că raționamentele primei

instanțe corespund întocmai criteriilor art. 267 alin. (1) și 271 din Codul civil.

La 25 aprilie 2017, Consiliul municipal Chișinău a formulat cerere de recurs

împotriva deciziei menționate, solicitând casarea acesteia și hotărârii primei instanțe,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii reconvenționale.

Ulterior, la 27 iunie 2017, Focșa Ana, Focșa Domnica-Nadejda și Focșa Pavel au

formulat, de asemenea, un recurs, însă au cerut admiterea integrală a acțiunii inițiale.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia din 12 iulie 2017, a admis recursurile

prezentate mai sus și a casat integral decizia din 1 martie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea în fond,

de un alt complet de judecată (vol. II, f. d. 116 – 123).

În argumentarea considerentelor, instanța de recurs a observat că dreptul

Consiliului municipal Chișinău asupra apartamentului nr. 43, situat pe bd. Ștefan cel

Mare și Sfânt, nr. 64, mun. Chișinău are un caracter continuu. În egală măsură, Focșa

Ana continuă să trăiască în același imobil până în momentul de față. Așadar, în opinia

instanței, hotărârea din 19 decembrie 2009, Judecătoria Centru, mun. Chișinău nu

condiționează pierderea termenului de prescripție. Mai mult, spre deosebirea de cauza

precedentă, Focșa Ana a cerut să-i fie acordat un spațiu locativ, dar nu să-i fie

recunoscută calitatea de membru al familiei și dreptul la spațiul locativ (vol. II, f. d.

122).

Prin urmare, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție a opinat că instanțele

ierarhic inferioare au adoptat greșit soluțiile prezentate supra, iar erorile judiciare

comise de el nu pot fi corecte în procedura respectivă.

La reexaminarea cauzei, prin decizia din 14 noiembrie 2017, Curtea de Apel

Chișinău a decis respingerea apelului formulat de Consiliul municipal Chișinău și

admiterea apelurilor formulate de către Focșa Ana, Focșa Domnica-Nadejda și Focșa

Pavel, fiind casată parțial hotărârea din 14 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău. Astfel, instanța de apel a statuat despre necesitarea de a admite acțiunea

depusă de Focșa Ana și de a obliga Consiliul municipal Chișinău de-ai acorda ei și

copiilor ei Focșa Pavel și Focșa Domnica – Nadejda spațiul locativ în apartamentul nr.

43, situat pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 64, mun. Chișinău, în calitate de membri

ai familiei chiriașului Șvarțman Eugen. În rest, hotărârea primei instanțe a fost

menținută (vol. II, f. d. 150 – 164).

Procedând astfel, Curtea de Apel Chișinău a constatat că Focșa Ana, Focșa

Domnica-Nadejda și Focșa Pavel s-au instalat în apartamentul din litigiu în perioada

anilor 1999 – 2000, continuând să locuiască în el după decesul lui Șvarțman Eugen.

Prin urmare, instanța de judecată a stabilit că apelanta a obținut dreptul la abitație în

imobilul dat în acord cu art. 55 din Codul cu privire la locuințe, deoarece aceasta a dus

Pagină 4 din 10

o gospodărie comună cu chiriașul, iar norma citată nu impune apelantei obligația de a

fi membru al familiei lui. Totodată, instanța de apel a respins aplicarea art. 50 al

Codului cu privire la locuințe, și anume, lipsa unui ordine de repartiție pe numele

apelantei, cât timp speța nu se referă la modalitatea de instalare în încăperea de locuit,

ci la nașterea dreptului de abitație în baza acordului chiriașului apartamentului dat. Mai

mult, potrivit certificatului eliberat de Pretura sect. Centru, mun. Chișinău nr. 99/03-12

din 17 martie 2009, Colegiul judiciar a determinat că Focșa Ana a fost inclusă, în mod

prioritar, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai din 19 martie 1985. Totuși

conjunctura dată nu afectează dreptul de abitație dobândit de ea.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a specificat că ordinul de repartiție pe

numele lui Vicol Gheorghe este lovit de nulitate absolută prin prisma art. 220 alin. (1)

din Codul civil. De altfel, dreptul apelantei de a locui în apartament a apărut cu mult

înaintea emiterii acestuia. Astfel, actul respectiv contravine în mod flagrant art. 50 alin.

(2) al Codului cu privire la locuințe, care prevede că un asemenea ordin poate fi

eliberat numai pentru o încăpere de locuit izolată și liberă.

Din raționamentele evocate, Curtea de Apel Chișinău a considerat că acțiunea

formulată de către Focșa Ana este una întemeiată și urmează a fi admisă.

Referitor la acțiunea reconvențională, instanța de apel s-a guvernat de cerințele

articolelor 102 și 103 din Codul cu privire la locuințe. Prin intermediul acestora,

inclusiv art. 374 din Codul civil, instanța de judecată a observat că pretenția avansată

de Consiliul municipal Chișinău cade sub incidența art. 267 alin. (1) din Codul civil.

Așadar, prima instanța a respins corect acțiunea respectivă în baza omiterii termenului

de prescripție.

Împotriva acestui act judecătoresc, Consiliul municipal Chișinău a declarat

recurs și a cerut casarea integrală a acestuia și parțială a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii reconvenționale.

Prin decizia din 21 martie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul sus – citat

a fost admis și a fost casată decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată (vol. II, f. d. 193 – 201).

În motivarea concluziei date, instanța de recurs a subliniat că instanța de apel a

contestat, în lipsa unor probe, decesul chiriașului Șvarțman Evghenii. Totodată, deși

instanța ierarhic inferioară a determinat existența unui drept de abitație, totuși Focșa

Ana închiria spațiul locativ de la sus-numitul, dar nu ducea o gospodărie comună. De

fapt, aceasta împreună cu copii ei sunt înregistrați cu domiciliul în Republica Moldova,

raionul Strășeni, sat. Pănășești.

Cu referire la acțiunea reconvențională, Colegiul lărgit a observat că, prin

decizia din 12 iulie 2017, Curtea Supremă de Justiție a stabilit că aceasta nu este

depusă cu omiterea termenului de prescripție. Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a

ignorat cu desăvârșire raționamentele instanței ierarhic inferioare.

În ansamblu, erorile depistate mai sus nu au putut fi corectate de către instanța

de recurs.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 4 decembrie 2018, a respins apelul

formulat de Focșa Ana, Focșa Domnica-Nadejda și Focșa Pavel, a admis apelul

avansat de Consiliul municipal Chișinău și a casat hotărârea din 14 aprilie 2016 a

Pagină 5 din 10

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii inițiale și de admitere a acțiunii reconvenționale.

Astfel, instanța de apel a dispus evacuarea apelanților Focșa Ana, Focșa

Domnica-Nadejda și Focșa Pavel, membrii familiei lor și bunurilor ce le aparțin din

apartamentul nr. 43, situat pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 64, mun. Chișinău, fără

acordarea altui spațiu locativ.

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat

situația de fapt prezentată de reclamanți în cererea de chemare în judecată și acțiunea

reconvențională.

În drept, instanța de apel a considerat relevante art. 28 alin. (1), art. 34 alin. (1)

și (2) și art. 37 alin. (1) din Codul cu privire la locuințe al R.S.S. Moldovenești. La fel,

instanța de judecată a aplicat punctele 20, 22, 23, 33 din Hotărârea Guvernului nr. 405

din 24 noiembrie 1987.

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a stabilit că

apelanta Focșa Ana avea statut de chiriaș, deoarece închiria spațiul locativ de la

Șvarțman Evghenii. Astfel, ea nu ducea o viață de concubinaj sau gospodărie comună

cu chiriașul principal. Mai mult, aceasta era căsătorită oficial în perioada pretinsă de a

fi în concubinaj. În plus, pretenția ei încalcă principiul egalității rândașilor.

Referitor la acțiunea reconvențională, Curtea de apel a aplicat art. 315 alin. (1),

(2), art. 316 alin. (1) și (2) și art. 376 alin. (1) din Codul civil. În acest sens, instanța de

apel a observat că autoritatea publică este proprietara imobilului, iar ocupă ocupă fără

vreun titlu legal bunul imobil, ceea ce a impus evacuarea ei.

La 8 februarie 2019, Focșa Ana, Focșa Domnica-Nadejda și Focșa Pavel a

declarat recurs împotriva deciziei din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii

inițiale și de respingere cererii reconvenționale.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenții au afirmat că instanțele

judecătorești au ignorat faptul că ei s-au instalat, în calitate de membri de familie ai lui

Șvarțman Evghenii în apartamentul din speță din anul 2000. Conturând această idee,

recurenții au subliniat că au dus cu el o gospodărie comună și au suportat cheltuieli

comunale și de întreținere a apartamentului. Mai mult, aceștia erau la evidență

medicală, școlară și poștală la adresa imobilului. Totodată, legalitatea instalării lor în

apartament se confirmă prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 7 aprilie 2015.

În cele de urmă, recurenții au notat că susțin argumentele din decizia din 14

noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, care a fost casată ilegal de Curtea Supremă

de Justiție la 21 martie 2018.

La 6 martie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Consiliului municipal

Chișinău, Vicol Gheorghe și Direcției generală locativ comunală și amenajare,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. vol. III, f. d. 50).

La 28 martie 2019, intimatul Vicol Gheorghe a depus o referință în întâmpinarea

recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil (vol. III, f. d. 52).

Pagină 6 din 10

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Focșa Ana, Focșa

Domnica-Nadejda și Focșa Pavel este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc substanța

dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și

dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag.

24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, parag. 23 – 24). Limitările într-

o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele instituite pentru o cale de

atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016,

parag. 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20

iulie 2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

Prin urmare, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat

cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă

aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 4 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din

Codul de procedură civilă. În baza cercetării materialelor cauzei, completul de judecată

nu a identificat faptul că recursul a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată,

dispozițiile articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu privire la subiecții

abilitați cu dreptul de a depune recurs.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a

justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

La 25 ianuarie 2019, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 4 decembrie 2018 (vol. III, f. d. 25). Potrivit plicului

prezentat de recurenți, se atestă că ei au primit copia de pe actul contestat la 30

ianuarie 2019 (vol. III, f. d. 32). Recursul a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de

Justiție la 8 februarie 2019.

Prin urmare, completul de judecată constată că cererea de recurs a fost depusă în

cadrul termenului prevăzut supra.

Pagină 7 din 10

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală

potrivit căreia părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs numai

în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

În cazul de față, problemele abordate de recurent trebuie redactate în așa fel

încât să permită instanței de recurs să le subsumeze temeiurilor din alin. (2) și (3) ale

art. 432 din Codul de procedură civilă care prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat de către instanțele ierarhic inferioare. În același context, alin. (4)

stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi

putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în

cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Caracteristicile și modul de manifestare al acestor erori

judiciare au fost explicitate în pct. 22 – 27 ale Hotărârii explicativă nr. 5 din 11

noiembrie 2013 a Plenului Curții Supreme de Justiție (a se vedea similar Trevisanato

vs Italia, 16 decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare la

rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz,

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac,

ibidem, parag. 83, 105 – 106).

Din raționamentele evocate, limitările impuse de legislator urmăresc un scop

legitim, respectând, în același timp, cerințele securității juridice și bunei administrări a

justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22;

Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27

iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem, parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se

aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17

iulie 2018, parag. 44).

În speță, având în vedere obligația impusă prin art. 432 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima

vedere, ar putea ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai

mult, recurenții nu au prezentat obiecții clare în privința acestui aspect procedural.

Referitor la pretinsele încălcări de ordin material, instanța de judecată observă că

recurenții au criticat decizia din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în baza

articolului 432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă. Totuși, în virtutea

principiului jura novit curia, completul de admisibilitate are competența de a decide

Pagină 8 din 10

asupra caracterului juridic al motivelor juridice inserate în cererea de recurs, prin

examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 432 alin. (2) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pornind de la argumentele recurentului rezumate mai sus, completul de judecată

notează că întinderea obligației autorității judecătorești de a motiva hotărârea poate

varia în dependență de circumstanțele specifice, natura și complexitatea cauzei (a se

vedea Ruiz Torija vs Spania, 9 decembrie 1994, parag. 29). În special, pentru a

justifica respingerea apelului avansat de Focșa Ana, Focșa Domnica-Nadejda și Focșa

Pavel și admiterea apelului depus de către Consiliul municipal Chișinău, Curtea de

Apel Chișinău s-a călăuzit de articolele art. 28 alin. (1), art. 34 alin. (1) și (2) și art. 37

alin. (1) din Codul cu privire la locuințe al R.S.S. Moldovenești. La fel, instanța de

judecată a aplicat punctele 20, 22, 23, 33 din Hotărârea Guvernului nr. 405 din 24

noiembrie 1987. Referitor la acțiunea reconvențională, Curtea de Apel Chișinău a

aplicat art. 315 alin. (1), (2), art. 316 alin. (1) și (2) și art. 376 alin. (1) din Codul civil.

În acest sens, recurenta nu a criticat textele de lege menționate, dar a operat în

motivarea opiniei cu niște circumstanțe de fapt. În această împrejurare, instanța de

recurs învederează că are competență de a efectua un control al legalității deciziei

atacate, nu și temeiniciei ei în fapt. Recurenta nu a oferit o alternativă la textele de

lege, pe care s-a axat Curtea de Apel Chișinău, dar nici nu a furnizat o altă interpretare

a acestor legi. Astfel, în lumina împrejurărilor din speță, instanța de recurs reține că

instanța de apel a examinat elementele decisive ale cauzei (a se vedea deciziile de

inadmisibilitate în cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația

pentru Copii Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs.

Moldova, 6 februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că încălcările invocate,

exprimate sub forma unor enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu conțin exclusiv

chestiuni de drept și nu permit încadrarea lor în temeiurile prevăzute la articolul 432

alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod evident, lipsește o

formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de drept pusă în discuție

pentru a identifica esența cererii de recurs și ilegalitatea deciziei contestate, impuse de

articolul 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă (a se vedea, inter alia,

Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată față de obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției. Raportând obiecțiile formulate în recurs la

caracterul special al rolului Curții Supreme de Justiție, normele de drept procedural nu

au format un obstacol care să afecteze esența dreptului recurenților de acces la un

tribunal (a se vedea Samardžić vs Croatia, 20 iulie 2017, parag. 31).

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, completul de

judecată notează că articolul 6 parag. (1) din C.E.D.O. nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

Pagină 9 din 10

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de

față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și

argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a

procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Focșa Ana, Focșa Domnica-Nadejda și Focșa

Pavel nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond,

urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Focșa Ana, Focșa Domnica-

Nadejda și Focșa Pavel.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

Pagină 10 din 10