3ra-1135/17 — repunerea în termen, anularea actului administrativ, reprarea prejudiciului

3ra-1135/17 — repunerea în termen, anularea actului administrativ, reprarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 1135/17

prima instanță: Judecătoria Grigoriopol

Judecătorul: N. Costin

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, A. Pahopol, L. Popova

D E C I Z I E

1 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

judecând cererea de recursul declarată de Focșa Ana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Focșa Ana

împotriva Primăriei municipiului Chișinău, în persoana viceprimarului Vladimir

Coteț, intervenient accesoriu Vicol Gheorghe, cu privire la repunerea în termen,

anularea actului administrativ și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, prin care s-a

admis apelul depus de Focșa Ana și s-a casat integral hotărârea Judecătoriei

Grigoriopol din 15 decembrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție,

c o n s t a t ă :

La 9 martie 2015, Focșa Ana a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei municipiului Chișinău, în persoana viceprimarului Vladimir

Coteț, intervenient accesoriu Vicol Gheorghe, cu privire la repunerea în termen,

anularea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin dispoziția viceprimarului

Primăriei municipiului Chișinău, Vladimir Coteț, nr. 1059 – d din 3 octombrie 2014,

s-a dispus Direcției Generale locativ Comunale și amenajare eliberarea lui Vicol

Gheorghe (cu soția, fiica) ordinul de repartiție pentru domiciliere permanentă în

Pagină 1 din 10

imobilul din bd. XXXXX, compus din 2 camere, cu suprafața locativă 31, 5 m.p., cu

dependințe.

Focșa Ana a sugerat că a aflat despre existența respectivului act din cererea de

recurs a Consiliului Municipal a Primăriei mun. Chișinău declarată împotriva

încheierii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 2-672/14 din 23 octombrie 2014,

cu privire la asigurarea acțiunii. Cererea menționată a fost respinsă de Curtea de

Apel Chișinău, prin decizia nr. 2r – 3059/14 din 16 decembrie 2014. Totuși, aceasta

a subliniat că a primit copia de pe dispoziția la 20 ianuarie 2015.

Reclamanta a afirmat că se află în litigiu cu Consiliul municipal Chișinău

referitor la recunoașterea dreptului la spațiul locativ în apartamentul sus citat din 25

aprilie 2013, care nu a fost examinat până în prezent.

Astfel, Focșa Ana a pretins că atribuirea apartamentului din speță unei alte

persoane contravine prevederilor art. 800 din Codul civil.

În aceste circumstanțe, s-a arătat că, la 26 ianuarie 2014, a fost depusă o

cerere prealabilă în adresa pârâtului, solicitând anularea dispoziției, însă care a

rămas fără răspuns.

Focșa Ana a solicitat repunerea în termen a acțiunii, deoarece a precizat că a

primit dispoziția contestată la 20 ianuarie 2015.

În același timp, reclamanta a cerut anularea dispoziției viceprimarului

Primăriei municipiului Chișinău, Vladimir Coteț, nr. 1059 – d din 3 octombrie 2014

ca fiind ilegală și repararea prejudiciului moral în cuantum de 10 000 lei (f. d. 3).

La 30 martie 2015, Judecătoria Grigoriopol a restituit cererea de chemare în

judecată, formulată de Focșa Ana, din cauza neprezentării copiilor de pe înscrisuri

certificate în modul prevăzut de lege (f. d. 7 – 8).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 septembrie 2015, s-a admis parțial

recursul declarat de Focșa Ana și s-a casat încheierea sus menționată, cu restituirea

pricinii în instanța de fond la faza primirii cererii de chemare în judecată (f. d. 19 –

23)

La 8 octombrie 2015, judecătorul Judecătoriei Grigoriopol, Nicolai Costin, a

primit cererea reclamantei spre examinare și a intentat prezentul proces (f. d. 28).

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul Primăria municipiului Chișinău a

depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut

respingerea acțiunii ca neîntemeiată și tardivă (f. d. 76 – 80). Același punct de

vedere a fost susținut în referință depusă intervenientul accesoriu Vicol Gheorghe,

care a cerut suplimentar examinarea cauzei în lipsa sa (f. d. 71 – 74).

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 15 decembrie 2016, s-a respins

acțiunea formulată de Focșa Ana ca fiind neîntemeiată și tardivă (f. d. 86, 90 – 95).

Pagină 2 din 10

Împotriva acestui act de dispoziție, Focșa Ana a declarat apel în termenul

legal (f. d. 138). În apărare, Primăria municipiul Chișinău a formulat o referință,

solicitând respingerea cererii acesteia (f. d. 119 – 123).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 17 mai 2017, a admis apelul depus

de Focșa Ana și a casat integral hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 15 decembrie

2016, cu emiterea unei noi hotărârii. Astfel, s-a refuzat apelantei Focșa Ana în

repunerea în termen a acțiunii și s-a respins aceasta ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție (f. d. 136 – 140).

La 2 iunie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 17 mai 2017 (f. d. 141).

La 10 august 2017, Focșa Ana a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 17 mai 2017, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanței din 15 decembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că, la 20

ianuarie 2015, a primit dispoziția nr. 1059 – d din 3 octombrie 2014, iar ulterior, la

26 ianuarie 2015, a formulat o cerere prealabilă împotriva acesteia a depus la 26

ianuarie 2015. Prin urmare, răspuns la această cerere a recepționat la 3 martie 2015,

fiindu-i comunicat că deciziile Primarului General și dispozițiile viceprimarului pot

fi anulate de instanța de contencios administrativ. Respectiv, Focșa Ana a susținut

că a depus cererea de chemare în judecată la 9 martie 2015, respectând termenul

prevăzut de articolul 17 din Legea contenciosului administrativ.

O altă critică adusă deciziei instanței de apel constă în faptul că apartamentul

din speță se află în litigiu din 25 aprilie 2013, care nu a fost soluționat până în

prezent. Mai mult, recurenta a susținut că achită toate cheltuielile pentru plata chiriei

și serviciilor comunale, având calitate de membru ai familiei chiriașului, Șvarțman

Evghenii, decedat la 11 septembrie 2008. Astfel, Focșa Ana a conchis că atribuirea

apartamentului, aflat în litigiu, lui Vicol Gheorghe contravine articolului 800 din

Codul civil.

La 21 septembrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Primăriei

municipiului Chișinău, în persoana viceprimarului Vladimir Coteț, și lui Vicol

Gheorghe, informându-i că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 148).

Până la data examinării cauzei, intimații nu au depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a

Pagină 3 din 10

reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face

o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În procedura de filtru, completul de judecată a constatat că decizia integrală a

instanței de apel din 17 mai 2017 a fost expediată în adresa părților la 2 iunie 2017

(f. d. 141), însă nu există dovada recepționării efective a acesteia de către

participanții la proces. De fapt, deși recurenta a invocat că a primit copia de pe

decizie la 13 iunie 2017, nu a reușit să probeze primirea corespondenței la adresa

acesteia. Totuși, în lipsa unor înscrisuri pertinente, instanța de recurs nu a putut

determina cu precizie momentul, când a fost comunicată hotărârea motivată.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces la justiție, instanța de judecată a considerat că recursul declarat de

Focșa Ana la 10 august 2017 este depus în termenul prevăzut mai sus.

În același context, materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost

examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de

procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs. La

fel, a fost stabilit că argumentele recurentei se încadrează în temeiurile prevăzute de

art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 octombrie

2017, recursul declarat de Focșa Ana a fost considerat admisibil spre examinare în

fond (f. d. 150).

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept

care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe

baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenta și intimații au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a

se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä v.

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de

Pagină 4 din 10

apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în

persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție opinează că recursul

declarat de Focșa Ana este întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea casării

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017 și trimiterea cauzei spre rejudecare

în aceeași instanță, în alt complet de judecată, pentru motivele ce succed.

Instanța de recurs notează că circumstanțele cauzei prezentate și necontestate

de părți, dar și determinate de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare,

denotă că, obiectul litigiului constituie dispoziția viceprimarului Primăriei mun.

Chișinău, Vladimir Coteț, nr. 1059-d din 3 octombrie 2014 cu privire la executarea

hotărârii instanței de judecată (f. d. 37, 139).

Astfel, potrivit actului administrativ respectiv, s-a dispus Direcției generale

locativ-comunale și amenajare eliberarea lui Vicol Gheorghe (cu soția, fiica) ordinul

de repartiție pentru domiciliere permanentă în imobilul din bd. XXXXX, compus

din 2 camere, cu suprafața locativă de 31,5 m2, cu dependințe (f. d. 37).

La 26 ianuarie 2015, Focșa Ana a depus cerere prealabilă împotriva

dispoziției sus menționate în adresa Primăriei municipiului Chișinău, în persoana

viceprimarului Vladimir Coteț, solicitând anularea acesteia și expedierea

răspunsului examinării (f. d. 40). Ulterior, la 3 martie 2015, recurenta a repetat

procedura descrisă mai sus, fără a primi vreun răspuns (f. d. 39).

În baza motivelor enunțate supra, la 9 martie 2015, Focșa Ana a depus o

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău, în

persoana viceprimarului Vladimir Coteț, intervenient accesoriu Vicol Gheorghe, cu

privire la repunerea în termen, anularea dispoziției nr. 1059 – d din 3 octombrie

2014 și repararea prejudiciului moral în cuantum de 10 000 lei (f. d. 3).

Colegiul lărgit învederează că, în rezultatul judecării cauzei, Judecătoria

Grigoriopol, prin hotărârea din 15 decembrie 2016, a respins acțiunea formulată de

Focșa Ana ca fiind neîntemeiată și tardivă (f. d. 86, 90 – 95).

Împotriva celor stabilite de instanța de fond, Focșa Ana a declarat apel, iar,

prin decizia Curții de Apel 17 mai 2017, s-a admis cererea de apel și s-a casat

integral hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 15 decembrie 2016, cu emiterea unei

noi hotărârii. Așadar, s-a refuzat apelantei Focșa Ana în repunerea în termen a

acțiunii și s-a respins aceasta ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție

(f. d. 136 – 140).

La adoptarea acestei soluții, instanța de apel a constatat că cererea prealabilă

împotriva dispoziției nr. 1059 – d din 3 octombrie 2014 a fost depusă în adresa

organului emitent la 26 ianuarie 2015 (f. d. 139). În acest sens, Colegiul judiciar a

Pagină 5 din 10

apreciat că primirea de către apelanta Focșa Ana a dispoziției contestate la 20

ianuarie 2015 nu constituie un temei de repunere în termen pentru adresarea în

judecată în ordinea contenciosului administrativ.

Din aceste raționamente, acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție. Pentru a soluționa această pricină, instanța de apel a

aplicat articolul 14 alin. (1), 15 alin. (1), 16 alin. (1), 17 alin. (1) și (5) din Legea

contenciosului administrativ, dar și articolul 116 alin. (1) din Codul de procedură

civilă.

La caz, Focșa Ana a criticat decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017

în baza articolului 432 alin. (2) lit. b), c) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu limitele impuse de articolul 442 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Colegiul lărgit observă că recurenta s-a plâns că instanța de apel a

concluzionat greșit că acțiunea a fost depusă peste termenul prevăzut în articolul 17

din Legea contenciosului administrativ. Or Focșa Ana a insistat că a primit

dispoziția contestată la 20 ianuarie 2016, iar cererea prealabilă a depus-o la 26

ianuarie 2016. Mai mult, în răspunsul la cererea indicate mai sus, s-a arătat că

decizia respectivă poate fi declarată nulă în condițiile legii de către instanța de

contencios administrativ. O altă critică adusă de aceasta a constat în faptul că

atribuirea apartamentului, aflat în litigiu, lui Vicol Gheorghe contravine articolului

800 din Codul civil.

În apărarea sa, nici intimatul Primăria municipiului Chișinău, dar nici

intervenientul accesoriu Vicol Gheorghe nu au formulat referință.

Analizând argumentele expuse în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

instanța de apel a interpretat eronat legea, atunci când a decis respingerea repunerii

în termen a acțiunii, precum și respingerea acțiunii ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească: (c) a interpretat în mod eronat legea.

În subsidiar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (4) din Codul de procedură

civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În același

timp, instanța de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărârii

primei instanțe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Instanța de recurs rezumă că esența și temeiul recursului declarat de Focșa

Ana rezidă în divergențele părților, implicate în litigiu, cu privire la respectarea

Pagină 6 din 10

termenului de prescripție la faza depunerii cererii de chemare în judecată în ordinea

contenciosului administrativ.

Astfel, conform art. 17 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ,

cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea

dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu

dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea

prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea

acesteia. Termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) este termen de prescripție.

Colegiul lărgit amintește că, la 26 ianuarie 2015, Focșa Ana a depus cerere

prealabilă împotriva dispoziției nr. 1059 – d din 3 octombrie 2014, iar prezenta

acțiunea a fost formulată la 9 martie 2015, ceea ce confirmă respectarea termenului

de 30 de zile prevăzut la art. 17 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ (vol.

I, f. d. 2, 40).

În același context, instanța de judecată observă că la materialele cauzei nu a

fost anexat răspunsul la cererea prealabilă, însă în cererea de recurs s-a indicat că

acesta a fost recepționat la 3 martie 2015 (f. d. 144). Din această perspectivă, rezultă

că Primăria municipiului Chișinău nu a respins solicitarea recurentului ca fiind

tardivă, dar a motivat, prin prisma art. 21 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală, că deciziile Primarului General și dispozițiile

viceprimarilor pot fi declarate nule în condițiile lege de către instanța de contencios

administrativ.

În atare situație, Colegiul lărgit notează că instanța de apel a susținut că

primirea dispoziției contestate la 20 ianuarie 2015 nu constituie temei de repunere în

termen pentru adresarea în instanța de contencios administrativ (f. d. 140). De fapt,

instanța de judecată subliniază că, pe de o parte, instanța de apel a determinat ziua

când Focșa Ana a luat cunoștință cu actul administrativ contestat, iar pe de altă

parte, a considerat că aceasta nu s-a încadrat în termenul prevăzut de lege pentru

avansarea unei cereri de chemare în judecată.

La acest capitol, instanța de judecată remarcă că instanța de apel nu putea

refuza examinarea pe fond a cererii de chemare în judecată, formulată de Focșa Ana,

pe motiv că a fost omis termenul de depunere a cererii prealabile, de vreme ce însăși

intimatul Primăria municipiului Chișinău nu s-a bazat pe acest temei legal.

Subsecvent, referința intimatului din faza ordinii de apel, atestă că nu s-a invocat că

cererea prealabilă a fost depusă peste termenul legal, dar că acțiunea a fost

înregistrată în instanța de judecată la 14 septembrie 2015. Cu toate acestea,

argumentul analizat se află în contradicție cu prevederile articolului 277 alin. (1) lit.

a) din Codul civil, conform căruia cursul prescripției extinctive se întrerupe în cazul

intentării unei acțiuni în modul stabilit, ceea ce s-a confirmat prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 8 septembrie 2015 (f. d. 19 – 23).

Pagină 7 din 10

De asemenea, potrivit procesului – verbal al ședinței de judecată din 15

decembrie 2016, reprezentantul intimatului a declarat că nu cunoaște la ce dată a

fost expediată recurentei decizia (f. d. 82).

Mai mult, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a statuat că, deși

dreptul de a introduce o acțiune este, desigur, supus unor cerințe legale, instanțele

sunt obligate să aplice normele de procedură, evitând atât formalismul excesiv care

ar afecta echitatea procedurilor, cât și o flexibilitate excesivă care ar face

neaplicabile cerințele procedurale prevăzute în legi (a se vedea cauza Walchli v.

Franța, 26 iulie 2007, parag. 29). De fapt, dreptul de acces la o instanță este afectat

atunci când normele de drept încetează să mai servească scopurilor securității

juridice și bunei administrări a justiției și formează un fel de obstacol pentru

justițiabil în dreptul său de a primi un răspuns pe fond în privința cauzei sale de la o

instanța competentă (a se vedea cauzele Efstathiou și alții v. Grecia, 27 iulie 2006,

parag. 24, EȘİM v. Turcia, 17 septembrie 2013, parag. 18 – 22, Jensen v.

Danemarca, 13 decembrie 2016, parag. 36).

Totodată, Curtea Europeană a decis că părțile trebuie să poată beneficia de

dreptul de a introduce o acțiune sau de a introduce un apel/recurs din momentul în

care se pot sesiza efectiv cu un act administrativ/hotărâre judecătorească care le

impune sarcini sau care le pot aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime (a

se vedea, spre exemplu, cauza Miragall Escolano și alții v. Spania, 25 ianuarie

2000, parag. 37).

Având în vedere cele menționate, instanța de recurs reține că dispoziția nr.

1059 – d din 3 octombrie 2014 a fost emisă de viceprimarul Primăriei municipiului

Chișinău, Vladimir Coteț, în privința intervenientului accesoriu Vicol Gheorghe. În

plus, potrivit actului respectiv, intimatul urmează să primească ordin de repartiție

pentru imobilul cu XXXXX, la care pretinde și recurenta.

În mod corespunzător, instanța de judecată opinează că nu există certitudine

că recurenta Focșa Ana a putut lua cunoștință cu decizia respectivă în termen de 30

de zile de la adoptare, întrucât conținutul acesteia nu-i era destinat și nu a fost

publicat într-un loc, care ar permite ultimei să afle despre emiterea documentului

contestat. Așadar, punctul de pornire trebuia să fie ziua în care recurenta a cunoscut

despre decizia viceprimarului, și în special atunci când era în măsură să acționeze.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit constată că nicio parte nu a contestat că

recurenta a aflat despre dispoziția nr. 1059 – d din 3 octombrie 2014 la 20 ianuarie

2015, iar motivarea de mai sus permite admiterea repunerii în termen a acțiunii în

conformitate cu articolul 116 alin. (1) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, instanța de judecată susține că instanța de apel a ignorat

circumstanțele descrise supra, care erau decisive pentru soluționarea corectă a

cauzei, ceea ce a condus la interpretarea eronată a articolului 17 alin. (1) și (4) din

Pagină 8 din 10

Legea contenciosului administrativ. Împrejurarea respectivă se circumscrie în

temeiul prevăzut în articolul 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Subsecvent la cele relatate, instanța de judecată învederează că instanța

ierarhic inferioară a respins acțiunea în temeiul art. 17 alin. (1) și (4) din Legea

contenciosului administrativ, care se referă la depunerea cererii de chemare în

judecată, pe când termenul de depunere a unei cereri prealabile este prevăzut de art.

14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În plus, Colegiul lărgit consideră că interpretarea deosebit de strictă a unei

norme procedurale de către instanța de apel a privat recurenta de dreptul de acces la

o instanța de judecată pentru a fi examinată cererea acesteia referitoare la anularea

actului administrativ, ceea ce constituie o încălcare a articolului 6 parag. 1 din

Convenție.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în

toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Per ansamblu, instanța de recurs stabilește că eroarea judiciară determinată în

prezenta speță nu poate fi corectată de instanța de recurs, de vreme ce instanța

ierarhic inferioară nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Or, în conformitate cu

art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la judecarea recursului declarat

împotriva deciziei date de apel se verifică doar legalitatea hotărârii atacate în

limitele invocate de părți. Astfel, Colegiu lărgit nu va mai analiza celelalte motive

inserate în cererea de recurs, ceea ce constituie o garanție pentru a nu prejudicia și

influența opinia instanței ierarhic inferioară la rejudecare pe fond a cauzei civile.

Luând în considerare cele constatate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat Focșa Ana, de a casa decizia instanței de apel și de a trimite

pricina spre rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii este imperativ de ținut cont de cele expuse, iar

instanța de apel urmează să se pronunțe asupra temeiniciei capetelor de cerere

formulate de Focșa Ana, fără a examina circumstanțele determinate de instanța de

recurs, și în dependență de cele obținute să emită o hotărâre legală, respectând

dreptul părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Pagină 9 din 10

Se admite recursul declarat de Focșa Ana.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Focșa Ana împotriva Primăriei

municipiului Chișinău, în persoana viceprimarului Vladimir Coteț, intervenient

accesoriu Vicol Gheorghe, cu privire la repunerea în termen, anularea actului

administrativ și repararea prejudiciului moral, cu trimiterea pricinii spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Pagină 10 din 10