2ra-2078/18 — Declararea nulității titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

Dosar nr. 2ra-2078/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. V.Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: St.Iorgov, L.Pruteanu, M.Guzun)

Î N C H E I E R E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Anastasia Coțofan,

reprezentată de avocatul Irina Iacub,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Coțofan

împotriva Anastasiei Coțofan, Primăria Băcioi, intervenient accesoriu Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la declararea parțială a titlului de autentificare

a dreptului deținătorului de teren,

împotriva deciziei din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 februarie 2015, Fiodor Coțofan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Anastasiei Coțofan, Primăria Băcioi, intervenient accesoriu Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la declararea parțială a titlului de autentificare

a dreptului deținătorului de teren.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin decizia din 17 ianuarie 1992 a Primăriei

Băcioi s-a atribuit în proprietatea persoanelor private a loturilor de teren ocupate de

casele, anexele și grădinile acestora.

Prin hotărârea din 7 aprilie 1993 a Judecătoriei Ialoveni, s-a desfăcut căsătoria

dintre Fiodor Coțofan și Anastasia Coțofan și s-a delimitat casa de locuit și mai multe

anexe amplasate pe același teren din str. Xxxxxxxx, xx, com. Xxxx. Casa de locuit și

anexele nu au fost supuse partajării, deoarece la acel moment nu deținea actele

necesare de proprietate, acestea fiind transmise în natură.

La 10 iunie 2007, Primăria Băcioi a eliberat pe numele Anastasiei Coțofan titlul

de autentificare a dreptului deținătorului pentru întregul lot de teren.

Consideră reclamantul că, acest titlu este ilegal, deoarece prin decizia din 17

ianuarie 1992, nr. 1/2 a com. Băcioi, acest lot de teren s-a transmis în proprietatea

ambilor soți.

Solicită Fiodor Coțofan prin cererea inițială și cererea de concretizare a

pretențiilor, admiterea acțiunii, declararea nulității titlului de autentificare a dreptului

1

deținătorului de teren nr. xxxxxxxxxxxx din xx xxxxx xxxx eliberat pe numele

Anastasiei Coțofan, în partea ce se referă la ½ cotă parte din teren pe care se află casa

lui Fiodor Coțofan și terenul aferent și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 25 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea s-a respins ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Fiodor Coțofan; s-a casat hotărârea din 25 aprilie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central și s-a pronunțat o hotărâre nouă de admitere a acțiunii; s-a

declarat nul titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. xxxxxxxxx din

xx xxxxx xxxx eliberat pe numele Anastasiei Coțofan în partea ce se referă la ½ din

teren și anume asupra terenului pe care este amplasată casa lui Fiodor Coțofan

împreună cu terenul aferent.

La 30 iulie 2018, Anastasia Coțofan, reprezentată de avocatul Irina Iacub a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a încălcat esențial

normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat

eronat normele de drept material, a apreciat arbitrar probele, iar încălcările admise au

dus la soluționarea greșită a cauzei.

A indicat că, nu orice acțiune prin care se solicită declararea nulității unui act

juridic este imprescriptibilă și nici cadrul legal invocat de reclamant nu conferă

acțiunii un astfel de caracter. În raport cu art. 216 alin. (1) Cod civil, care explică

nulitatea absolută, art. 217 alin. (3) Cod civil invocat de instanța de apel are un

caracter subsidiar.

Fiodor Coțofan și instanța de apel nu a invocat temeiurile expres prevăzute de

lege în baza cărora actul contestat urma a fi declarat nul.

Solicită Anastasia Coțofan, reprezentată de avocatul Irina Iacub admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 13 februarie 2018 cu menținerea hotărârii

din 25 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Anastasia Fiodor, reprezentată

de avocatul Irina Iacub, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 11 septembrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Prin referința depusă de Fiodor Coțofan s-a solicitat de a considera ca inadmisibil

recursul declarat de Anastasia Coțofan.

Însă, intimații Primăria com. Băcioi și Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău nu

au depus referință prin care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul

declarat de Anastasia Coțofan.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

2

Anastasia Coțofan, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 28 mai 2018

(f.d.194). Astfel, recursul declarat de Anastasia Coțofan prin intermediul oficiului

poștal la data de 30 iulie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Anastasia Coțofan în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dezacordul Anastasiei Coțofan cu decizia instanței de apel, nu constituie temei

de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

3

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și c), art. 440

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Anastasia Coțofan, reprezentată de avocatul Irina Iacub, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4