2ra-1855/18 — partajarea terenului

Dosarul nr. 2ra-1855/18

prima instanță: Judecătoria Dubăsari (judecătorul: I. Malanciuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: N. Vascan, V. Clima, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iurie Coțofan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Coțofan

împotriva lui Iurie Coțofan cu privire la partajarea terenului,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de către Natalia Coțofan, a fost casată hotărârea din

14 iulie 2014 a Judecătoriei Dubăsari și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere a

cererii de chemare în judecată,

constată:

La 18 aprilie 2012, Natalia Coțofan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Coțofan cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare,

anularea parțială a contractului de donație și partajarea terenului.

Prin încheierea din 14 mai 2013 a judecătoriei Dubăsari, pretenția cu privire la

partajarea terenului a fost separată într-o procedură aparte.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, în anul 1982 a încheiat

căsătoria cu Iurie Coțofan, însă la 24 iunie 2002 căsătoria a fost desfăcută de către

OSC Criuleni.

A menționat că, la 02 decembrie 1998 de către ÎI „Coțofan Iurie” fondatorul

căreia este Iurie Coțofan, a fost procurat lotul de pământ situat în sat. xxxxx, r-nul

xxxxx, cu suprafața de xxxxx, ha, cu numărul cadastral xxxxx, de la Primăria com.

Cocieri, r-ul Dubăsari.

A susținut că, la 14 mai 2002, terenul dat a fost vândut Mariei Coțofan, mamei

lui Iurie Coțofan în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. xxxxx, încheiat la

xxxxx, care ulterior la xxxxx, a fost donat feciorului său, Iurie Coțofan.

Reclamanta Natalia Coțofan a reținut că, înstrăinarea terenului cu destinația

agricolă a avut loc fără înștiințarea și fără acordul său, cu scopul excluderii terenului

menționat supra din masa bunurilor comune, care urmau a fie partajate.

1

A solicitat reclamanta Natalia Coțofan, partajarea terenului cu destinația

agricolă, cu suprafața de 0,7100 ha, cu nr. cadastral xxxxx, situat în sat. xxxxx, r-ul

xxxxx.

Prin hotărârea din 14 iulie 2014 a Judecătoriei Dubăsari, a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea înaintată de Natalia Coțofan.

La 13 august 2014, Natalia Coțofan, a declarat apel împotriva hotărârii din

14 iulie 2014 a Judecătoriei Dubăsari.

Prin decizia din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Natalia Coțofan, a fost casată hotărârea din 14 iulie 2014 a

Judecătoriei Dubăsari și a fost emisă o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în

judecată a fost admisă. S-a încasat de la Iurie Coțofan în beneficiul Nataliei Coțofan,

echivalentul la ½ cotă parte din terenul cu nr. cadastral xxxxx, (xxxxx), situat în

extravilanul sat. xxxxx, r-ul xxxxx, în sumă de 20 500 de lei. S-a încasat de la Iurie

Coțofan în beneficiul Nataliei Coțofan 112,50 lei, cu titlu taxei de stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este eronată concluzia

instanței de fond precum că Iurie Coțofan este unicul propritar al terenului litigios,

deoarece, prin hotărârea din 08 iulie 2013 a Judecătoriei Dubăsari a fost declarat

parțial nul contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxx, încheiat la xxxxx, cât și

contractul de donație din xxxxx.

Totodată, instanța de apel a conchis că, instanța de fond prematur a dispus

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La 10 iulie 2018, Iurie Coțofan a declarat recurs.

În motivarea recursului, a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material

și procedural.

A menționat că, nu i-a fost comunicat de către instanța de apel în mod

corespunzător locul, data și ora ședinței de judecată.

A susținut că, prin necitarea legală i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil.

A solicitat recurentul Iurie Coțofan, casarea deciziei instanței de apel cu

remiterea cauzei la rejudecare.

La 15 octombrie 2018, Natalia Coțofan a depus referință prin care a solicitat,

respingerea recursului declarat de către Iurie Coțofan.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

13 decembrie 2017 (f.d. 51, 52-66 vol.II), fiind expediată în adresa părților la

12 februarie 2018 ce se atestă prin scrisoare de însoțire nr.1769 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 67 vol.II), însă, confirmarea privind recepționarea acesteia de către

Iurie Coțofan la materialele dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că, Iurie Coțofan s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 10 iulie 2018, în termen (f.d. 72 vol.II).

Examinând temeiurile recursului declarat în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

2

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este

de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie

să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din

CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul

subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra

Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

3

stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației

și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15

septembrie 2016).

Completul reține, că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iurie Coțofan este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de

procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel,

iar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Iurie Coțofan, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de către Iurie Coțofan, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

4