2ra-1952/17 — Rezilierea contractului de vinzare-cumparare

2ra-1952/17 — Rezilierea contractului de vinzare-cumparare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-1952/17

prima instanță: Judecătoria Criuleni

Judecător: A. Cazacliu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: E. Fistican, V. Cotorobai, V. Clima

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cauia Boris și Cauia Larisa,

reprezentați de avocatul Lungu Artur,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cauia Boris și

Cauia Larisa împotriva lui Libacov Maxim cu privire la rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare, evacuare din imobil și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de avocatul Pelin Valeriu în interesele lui Libacov Maxim,

casată hotărârea judecătoriei Criuleni din 08 decembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre

prin care acțiunea fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 11 aprilie 2016, Cauia Boris și Cauia Larisa au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Libacov Maxim cu privire la rezilierea contractului

de vânzare-cumpărare, evacuare din imobil și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că fiind în căsătorie din 06

septembrie 1977, împreună au construit o casă de locuit în satul Slobozia-Dușca,

raionul Criuleni, cu suprafața totală de 203,9 m.p., cu construcțiile alocate și terenul

de pământ alăturat casei în mărime de 0,1569 ha, cu numărul cadastral XXXXX.

La 07 iunie 2013 între Cauia Boris și Libacov Maxim a fost încheiat contractul

nr. 1688, autentificat de notarul public Vera Bîstrițcaia, prin care Cauia Boris a

vândut, iar Libacov Maxim a cumpărat imobilul sus menționat.

Susțin reclamanții că conform pct. pct. 1, 3 din contractul de vânzare-

cumpărare prețul imobilului procurat constituie de 22 000 euro echivalentul a 357

280 lei dintre care suma de 2 000 euro, echivalentul a 32 480 lei, a fost achitată de

către Libacov Maxim până la semnarea contractului, iar suma de 20 000 euro urma să

fie achitată de cumpărătorul Libacov Maxim vânzătorului Cauia Boris până la data de

01 mai 2014.

Iar, potrivit pct. 5 din contract, dacă sumă indicată în pct. 3 al prezentului

contract nu va fi achitată în termenul indicat, contractul va fi reziliat benevol. În cazul

1

de nerespectare a prevederilor prezentului contract Libacov Maxim nu va pretinde la

restituirea sumei achitată lui Cauia Boris.

Menționează reclamanții că la 09 martie 2015, i-au solicitat lui Libacov Maxim

executarea obligației.

Ca urmare, pârâtul a solicitat acordarea unui termen suplimentar până la 09

martie 2016 pentru achitarea sumei restante de 20 000 euro, în acest sens fiind

întocmită o recipisă, dar nici în termenul suplimentar ultimul nu și-a onorat

obligațiunile asumate.

Relatează că la data de 02 martie 2016 Cauia Boris i-a propus lui Libacov

Maxim benevol să se prezinte notar pentru a rezilia contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1688 încheiat la 07 iunie 2013, însă ultimul a refuzat.

În consecință, la 17 martie 2016, au expediat pârâtului o reclamație prin care au

solicitat în termen de 5 zile din momentul recepționării să se prezinte la notar pentru

autentificarea rezilierii contractului și să elibereze imobilul în litigiu, însă pârâtul nu

a întreprins careva măsuri în acest sens.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. art. 733, 734, 735, 737, 738 Cod

civil.

Solicită, Cauia Boris și Cauia Larisa rezilierea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1688 încheiat la data de 07 iunie 2013 între Cauia Boris și Libacov

Maxim, autentificat la Notarul Public, Vera Bistrițcaia, evacuarea lui Libacov Maxim

împreună cu toate persoanele din casa de locuit, situată în satul Slobozia-Dușca,

raionul Criuleni, cu suprafața totală de 203,9 m.p., cu construcțiile alocate și terenul

de pământ alăturat casei în mărime de 0,1569 ha, cu numerele cadastrale XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX, și XXXXX evacuarea lui Libacov Maxim împreună cu

toate persoanele instalate în acest imobil și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 08 decembrie 2016, acțiunea a fost

admisă integral fiind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a casei de locuit

din satul Slobozia-Dușca, raionul Criuleni, cu suprafața totală de 203,9 m.p., cu

construcțiile alocate și terenul de pământ aferent casei cu suprafața de 0,1569 ha, cu

numerele cadastrale XXXXX , XXXXX , XXXXX și XXXXX încheiat între Cauia

Boris și Libacov Maxim la data de 06 iunie 2013, cu evacuarea lui Libacov Maxim și

a tuturor persoanelor instalate în acest imobil și încasat din contul lui Libacov Maxim

în beneficiul lui Cauia Boris cheltuielile de judecată în sumă totală de 20 120 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Criuleni din 01 februarie 2017, a fost corectată

eroarea din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Criuleni din 08 decembrie 2016, prin

indicarea datei încheierii contractului de vânzare-cumpărare a casei de locuit din satul

Slobozia-Dușca raionul Criuleni, încheiat între Cauia Boris și Libacov Maxim - 07

iunie 2013 în loc de 06 iunie 2013.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017, a fost admis apelul

declarat de avocatul Pelin Valeriu în interesele lui Libacov Maxim, casată hotărârea

primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 24 august 2017, Cauia Boris și Cauia Larisa reprezentați de avocatul Lungu

Artur au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Totodată recurenții au solicitat încasarea din contul lui Libacov Maxim a tuturor

cheltuielilor de judecată.

2

În motivarea recursului recurenții au invocat dezacordul cu decizia instanței de

apel menționând că instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a ignorat

prevederile art. 212, 213, 214 Cod civil.

Astfel, susțin recurenții că instanța de apel deși la adoptarea soluției în mod

legal a aplicat prevederile cu privire a obligativitatea respectării formei autentice în

cadrul tranzacțiilor cu bunuri imobile, la soluționarea litigiului în speță în mod ilegal

și eronat a omis aplicarea acestor norme dând prioritate unui înscris cu text analogic

doar cu sumele inversate ce nu a fost întocmit în formă autentică.

În acest sens menționează că instanța de apel a omis să aplice prevederile art.

213 alin (1) Cod civil care indică expres că nerespectarea formei autentice atrage

nulitatea actului juridic, fapt ce dovedește că recipisa din 07 iunie 2013, ce se referă

la vânzarea-cumpărarea unei case de locuit dovedește nulitatea tranzacției având ca

obiect un bun imobil.

Prin urmare relatează că concluziile instanței de apel precum că Libacov

Maxim, la data de 07 iunie 2013, a achitat lui Cauia Boris suma de 20 000 euro, vin

în contradicție directă cu contractul de vânzare-cumpărare, perfectat notarial la

aceeași dată, în care se indică că până la semnarea contractului au fost achitată doar

suma de 2 000 euro, iar 20 000 euro urmează a fi achitate până la 01 mai 2014 or,

consideră recurentul că contractul autentificat notarial este un act autentic și valabil,

care respectă prevederile art. 212 din Codul civil și care trebuia aplicat și de instanța

de apel.

Mai mult, contractul autentificat notarial, stabilește clar ordinea și termenele de

plată a prețului contractului și a fost înregistrat la organul cadastral teritorial la 14

iunie 2013, adică peste 7 zile de la momentul semnării cu respectarea prevederilor art.

214 și 290 ale Codului Civil.

La fel, indică recurenții că la momentul înregistrării contractului, de către

cumpărător, la cadastru, datoria de 20 000 euro era certă, deoarece la contract nu a

fost anexat un acord adițional prin care să fie constatată achitarea sau careva

declarații notariale de achitare, iar înregistrarea contractului la data de 14 iunie 2013,

dovedește că cumpărătorul a înregistrat dreptul său de proprietate asupra casei de

locuit în litigiu, având totodată o datorie de 20 000 euro.

În context invocă că instanța a omis să aplice la caz prevederile art. 214 al

Codului Civil, care prin sine dovedesc că valabilitatea contractului de vânzare-

cumpărare a unui bun imobil începe la momentul înregistrării lui la cadastru.

Totodată relatează că aplicând prevederile susnumite și art. 321 al Codului

Civil, se constată că la momentul înregistrării dreptului de proprietate asupra casei de

locuit, adică la 14 iunie 2013, Libacov Maxim a întrat în proprietatea casei, pentru

care în baza contractului înregistrat urma să achite datoria înregistrată de 20 000 euro,

în legătură cu care fapt bunul procurat a fost grevat, circumstanțe în care la caz sunt

aplicabile prevederile contractului de vânzare-cumpărare din 07 iunie 2013

autentificat notarial.

Insistă că datoria ce rezultă din contractual autentificat notarial a fost

confirmată de Libacov Maxim și la data de 09 martie 2015, când prin recipisa

întocmită a fost stabilit un nou termen pentru achitare până la 09 martie 2016, iar

instanța de apel în carul examinării cauzei într-un mod inacceptabil a neglijat

contractul de vânzare-cumpărare autentic înregistrat la cadastru.

3

La data de 14 noiembrie 2017, Cauia Boris și Cauia Larisa a depui supliment

la recursul declarat invocând că recursul declarat se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (4 CPC, deoarece în conținutul acestuia sunt indicate mai

multe prevederi ale Codului civil, care sau nu au fost aplicate sau au fost interpretate

eronat de către instanța de apel, fapt cea condus la pronunțarea unei decizii ilegale.

Astfel, indică că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 211 alin. (1) ,

212, 213, 290 și 321 din Codul civil și a interpretat eronat art. 212 din Codul civil.

Respectiv consideră recurenții că recursul depus se încadrează și în temeiul

prevăzut la art. 432 al.4 al Codului de Procedură Civilă, deoarece, la examinarea

cauzei în procedură de apel au fost săvârșite și alte încălcări de către instanța de apel,

care încalcă în mod direct drepturile recurenților la proprietate și la un proces

echitabil, or, de către instanța de apel aprecierea probelor a fost arbitrară, fapt ce a

dus la soluționarea greșită a cauzei.

În context insistă că comunicarea prin intermediul Skype-ului cu privire la

corectarea sumei datorate nu se poate contrapune unui înscris privind recunoașterea

datoriei, sau un simplu înscris cu privire la prețul casei, modul și tranșele de achitare

nu se poate contrapune unui înscris autentic prevăzut în mod imperativ de legislația în

vigoare pentru tranzacții cu bunuri imobile.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurenții Cauia Boris și Cauia Larisa

reprezentați de avocatul Lungu Artur s-au conformat prevederilor legale și au declarat

recursul la 24 august 2017, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie

2017, în termen.

La data de 17 octombrie 2017, Libacov Maxim, reprezentat de avocatul Pelin

Valeriu a depus referință asupra recursului declarat de Cauia Boris și Cauia Larisa

invocând temeinicia deciziei instanței și solicitând să fie recunoscut ca inadmisibil

recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului declarat de Cauia Boris și Cauia Larisa

reprezentați de avocatul Lungu Artur în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este sunt inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cauia Boris și Cauia Larisa

reprezentați de avocatul Lungu Artur nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Cauia Boris și Cauia Larisa

reprezentați de avocatul Lungu Artur.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

5

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Cauia Boris și Cauia Larisa reprezentați de avocatul

Lungu Artur se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

6