2ra-1865/18 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1865/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central (judecătorul: V. Holban)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

ÎNCHEIERE

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ana Spînu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Întreprinderii Minicipale de Gestionare a Fondului

Locativ nr.6 împotriva Anei Spînu cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ana Spînu și menținută hotărârea din 29 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul central,

constată:

La 20 decembrie 2016, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” (în

continuare „Termoelectrica” SA) în interesele Întreprinderii Minicipale de Gestionare

a Fondului Locativ nr.6 (în continuare ÎMGFL nr.6) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Anei Spînu cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată „Termoelectrica” SA (până la

redenumire – SA ,,Centrala Electircă Termoficare nr.2” din Chișinău – succesorul în

drepturi al ,,Termocom” SA în procesul falimentului) a indicat, că la

02 octombrie 2006 a încheiat contractul de livrare a energiei termice în apa caldă nr.

6006 cu ÎMGFL nr.6. Potrivit prevederilor contractuale, ÎMGFL nr. 6 s-a obligat să

achite lunar plata pentru energia termică consumată prin dispozițiile de plată conform

tarifelor stabilite.

A invocat reclamanta, că din cauza neonorării obligațiilor contractuale ÎMGFL

nr.6, la 07 septembrie 2016 a acumulat datoria în sumă de 30 017 761,24 lei, fapt

confirmat prin informația cu privire la valumele facturate și sumele achitate pentru

energia termica.

Totodată, în urma consumului de energie termică, ÎMGFL nr.6 a prestat la

rândul său servicii de gospodărire comunală, inclusiv alimentarea cu energie termică,

la proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile

blocurilor locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit de serviciul prestat și

1

obligația de a achita în termen contravaloarea conform facturilor (chitanțelor) prim

(art. 25 (1) al Legii nr. 1402/24.10.2002 serviciilor publice de gospodărie comunală).

A susținut, că ÎMGFL nr.6 a livrat energia termică în baza contului personal

deschis la întreprindere pe numele Anei Spînu, care a acceptat prestarea și a

beneficiat de servicii comunale, în conformitate cu normele și tarifele stabilite.

Reclamanta „Termoelectrica” SA a indicat, că Ana Spînu este proprietara

apartamentului xx din str. xxxxxxxxx, mun. Chișinău.

A mai susținut, că pentru perioada 01 noiembrie 2001 – 01 septembrie 2016,

Ana Spînu a acumulat datoria pentru consumul energiei termice în mărime de

8 951,37 de lei, conform informației despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-

comunale prestate.

A afirmat că, prin reclamația din 18 aprilie 2016 a solicitat de la Ana Spînu

stingerea datoriei la plata pentru serviciul prestat, care a rămas fără efect.

Cere „Termoelectrica” SA, încasarea din contul Anei Spînu în beneficiul

„Termoelectrica” SA, datoria pentru consumul energiei termice în sumă totală de

8 951,37 de lei și suma taxei de stat în mărime de 270 lei.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei mun. Chișinău, sediul

central a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de „Termoelectrica”

SA.

A fost încasată din contul Anei Spînu în beneficiul ÎMGFL nr.6 suma de

8 951,37 de lei cu titlu de datorie la plata serviciilor de furnizare a energiei termice.

A fost încasată din contul Anei Spînu în beneficiul „Termoelectrica” SA suma

de 270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În susținerea poziției sale instanța de fond a reținut, că Ana Spînu prin achitările

periodice a sumei mai mare de cât cea calculată lunar spre achitare pentru serviciul

prestat de către „Termoelectrica” SA a întrerupt termenul de prescripție, iar prezenta

acțiune a fost depusă la 20 decembrie 2016 în interiorul termenul general de

prescripție.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 18 decembrie 2017, Ana Spînu

a contestat-o cu apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din

29 noiembrie 2017 a Judecătoriei mun. Chișinău, sediul central, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Ana Spînu și menținută hotărârea instanței de fond.

La 09 iulie 2018, Ana Spînu a declarat recurs împotriva deciziei din

08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor instanțelor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de

chemare în judecată depusă de către „Termoelectrica” SA să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare eronat au

reținut faptul că termenul de prescripție extinctivă a fost întrerupt prin achitările

periodice efectuate.

A susținut că, nu recunoaște datoria în mărime de 8 951,37 de lei, acumulată

pentru perioda 01 noiembrie 2001 – 01 septembrie 2016.

Recurenta Ana Spînu consideră că, achitările executate periodic nu întrerup

termenul de prescripție.

La 03 septembrie 2018, „Termoelectrica” SA a depus referință, solicitând

respingerea recursului declarat de Ana Spînu, ca fiind inadmisibil. (f.d.133-134)

2

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

08 mai 2018 (f.d. 106, 107-118), fiind expediată în adresa părților la 22 iunie 2018

ce se atestă prin scrisoare de însoțire nr.7188 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 119),

însă, confirmarea privind recepționarea acesteia de către Ana Spînu la materialele

dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că, Ana Spînu s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul (prin intermediul oficiului postal) la 09 iulie 2018, în

termen. (f.d. 124-127, 128)

Examinând temeiurile recursului declarat în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este

de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

3

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie

să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din

CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul

subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra

Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației

și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din

15 septembrie 2016).

Completul reține, că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ana Spînu este declarativ și nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură

civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, iar

alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Ana Spînu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de către Ana Spînu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

4