2ra-1629/20 — incasarea datoriei

2ra-1629/20 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1629/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L.Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.L.Bulgac, V.Buhnaci, V.Sîrbu)

Î N C H E I E R E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Irina Zaharcenco și

Ecaterina Zaharcenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” în interesele APLP nr.54/39 împotriva Irinei

Zaharcenco și Ecaterinei Zaharcenco cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 aprilie 2018, SA „Termoelectrica” în interesele APLP nr.54/39 a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Zaharcenco și Ecaterinei

Zaharcenco cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii depuse a indicat că, în baza contractului de livrare-

utilizare a energiei termice, apă caldă nr. 5107 din 01 iunie 2006, încheiat între

SA „Termoelectrica” (până la redenumire – SA „Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 2” din Chișinău, succesorul în drepturi al SA „Termocom” în

procedura falimentului) și APLP nr. 54/39, ultima și-a asumat obligația de a achita

lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate.

Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la data de 01 ianuarie 2019,

datoria la consumul de energie termică constituie suma de 11.637.223,78 lei,

devenind astfel debitorul SA „Termoelectrica”. Urmare a consumului de energie

termică, APLP nr. 54/39 a prestat, la rândul său, servicii de gospodărie comunală,

inclusiv alimentarea cu energie termică, la toți locatarii blocurilor locative

gestionate, care au beneficiat nemijlocit de serviciul prestat și au obligația de a

achita în termen contravaloarea conform facturilor (bonurilor de plată) primite.

În caz de neachitare de către consumatori a datoriilor la serviciile locativ-

comunale, inclusiv alimentarea cu energie termică, APLP nr. 54/39 este în drept

să-i acționeze pe aceștia în judecată pentru încasarea datoriei, ba chiar și obligația

de a o face, în vederea stingerii creanței sale față de SA „Termoelectrica” din

contul achitărilor efectuate de către subconsumatorii restanți.

1

La caz, APLP nr. 54/39 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,

inclusiv nu a acționat nici pârâții Irina Zaharcenco și Ecaterina Zaharcenco în

vederea încasării datoriei la consumul energiei termice în sumă totală de 20507,86

lei acumulată în perioada noiembrie 2012-martie 2019.

Pe cale de consecință, SA „Termoelectrica” a înaintat prezenta acțiune.

A relatat că, potrivit informației din registrul bunurilor imobile, în calitate de

proprietari ai apartamentului XXXXX sunt înregistrate Irina Zaharcenco și

Ecaterina Zaharcenco.

În baza contului deschis la APLP nr. 54/39 pe numele pârâților, ultimii au

acceptat prestarea și au beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără

întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

Potrivit informației privind situația despre achitarea pentru energia termică,

pârâții – domiciliați în apartamentul XXXXX în perioada noiembrie 2012- martie

2019 au acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de 20.507,86 lei.

Întrucât consumatorii finali nu au întreprins nici o acțiune în vederea stingerii

datoriei pentru energie termică, societatea reclamantă a înaintat prezenta acțiune

prin care solicită: încasarea, în mod solidar, din contul Irinei Zaharcenco și

Ecaterinei Zaharcenco în beneficiul APLP nr. 54/39 datoria pentru consumul

energiei termice în sumă 20.507,86 lei, acumulată pentru perioada noiembrie

2012-martie 2019; precum și încasarea în mod solidar din contul pârâților în

beneficiul SA „Termoelectrica” a taxei de stat și a altor cheltuieli de judecată

suportate în legătură cu înaintarea acțiunii în judecată.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat, în mod solidar, de la Irina Zaharcenco

și Ecaterina Zaharcenco în beneficiul APLP nr.54/39 datoria în mărime de

6.111,36 lei, neachitată în perioada din 26 aprilie 2016 – martie 2019. S-a încasat

de la Irina Zaharcenco și Ecaterina Zaharcenco în beneficiul SA “Termoelectrica”

taxa de stat, proporțional pretențiilor admise, în mărime de 183,34 lei. În rest,

cerințele s-au respins ca fiind tardive.

Prin decizia din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Irina Zaharcenco și Ecaterina Zaharcenco, s-a menținut hotărârea din

21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că conform art. 25 alin. (1)

din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie

2002, persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice de

gospodărie comunală sînt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate,

conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între

operator și consumator.

Potrivit pct. 17 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare

a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele

de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se

percep de la proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale

apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc

conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru

fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.

2

Potrivit pct. 18 din Regulament, achitarea plăților se efectuează de către

proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale apartamentelor/încăperilor

locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc, de regulă, prin instituțiile

bancare și oficiile poștale, dacă în contractele încheiate nu este prevăzut altceva.

În cazul în care plata se achită direct furnizorilor prestatorilor de servicii și

gestionarilor, casele lor trebuie să fie înzestrate cu aparate de casă cu memorie

fiscală.

Conform art. 892 din Codul civil (în vigoare la depunerea prezentei acțiuni),

creditorul a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă poate, în numele

debitorului său și independent de voința acestuia, exercita drepturile și acțiunile

acestuia în cazul în care debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să le

exercite. Creditorul nu poate exercita drepturile și acțiunile care sînt exclusiv

personale ale debitorului. Creanța trebuie să fie lichidă și exigibilă cel tîrziu la

momentul examinării acțiunii. Astfel, acțiunea oblică este acea acțiune în justiție,

prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său acele drepturi

și acțiuni patrimoniale neexercitate de către acesta din urmă. Reclamant în acțiune

oblică este debitorul care ezită să se adreseze în justiție pentru apărarea propriilor

drepturi, și asta din considerentul că hotărîrea judecătorească, indiferent de faptul

care va fi ea, îi va fi opozabilă. Creditorul în acțiunea oblică este un reclamant

procesual, care sesizează instanța potrivit art.73 Codul de procedură civilă,

întrucît nu pretinde apărarea imediată și nemijlocită a unui drept propriu, dar

acționează din nume propriu în interesele altei persoane. El pretinde de la terțul

pîrît exercitarea coercitivă a unor obligații față de debitorul său. Astfel, dreptul de

a sesiza instanța cu o acțiune oblică îl are creditorul, iar calitatea procesuală pasivă

aparține terței persoane împotriva căreia trebuie introdusă acțiunea către debitor.

La înaintarea prezentei acțiuni oblice, SA „Termoelectrica” a motivat dreptul său

de exercitare a drepturilor și acțiunilor în numele APLP nr. 54/39, dat fiind faptul

deținerii calității de creditor al ultimului.

Instanța de apel a declarat că cu referire la criticile apelanților, în ceea ce

privește faptul că reclamantul SA „Termoelectrica” nu a prezentat careva acte ce

ar justifica înaintarea acțiunii oblice în numele APLP nr.54/39, le-a respins ca

fiind neîntemeiate, reieșind din faptul că actele cauzei atestă că datoria APLP

nr.54/39 față de furnizor s-a format în baza contractului de livrare a energiei

termice, apă caldă nr. 5107 din 01 iunie 2006, încheiat între SA „Termoelectrica”

(până la redenumire – SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău,

succesorul în drepturi al SA „Termocom” în procedura falimentului) – în calitate

de furnizor, și APLP nr. 54/39 – în calitate de consumator, furnizorul și-a asumat

obligația de asigurare a livrării energiei termice în apă caldă consumatorului la

hotarul de delimitare a apartenenței de balanță (pct. 1.1 din contract); iar

consumatorul și-a asumat obligația de a achita plata pentru utilizarea energiei

termice furnizate, condițiile de plată fiind convenite prin cap. 4 din contract (f.d.

6).

Instanța de apel a mai indicat că nu a fost efectuată în termen verificarea

metrologică a contorului, iar în lipsa indicilor preluați de la contor, furnizorul a

calculat plățile pentru apa caldă conform legislației, prin urmare apartamentul

XXXXX fiind considerat necontorizat.

3

În acest sens, instalarea de către apelanți a sistemului autonom de încălzire

nu se poate califica ca o deconectare de la sistemul centralizat de alimentare cu

apă caldă menajeră, situație în care au obligația de a verifica la timp contoarele

pentru apă, precum și obligația de a înscrie lunar indicii de pe contoare în

documentul de plată.

Astfel, deconectarea individuală a apartamentului de la sistemul de

alimentare cu apă caldă menajeră, ce poate fi realizată în conformitate cu pct. 6

din Anexa nr. 6 a Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, aceasta a fost

efectuată numai în luna ianuarie 2018, respectiv din acel moment nu s-a mai

înregistrat careva calcul pentru apa caldă, plățile pentru apa caldă pînă la această

dată fiind valabile.

La 29 septembrie 2020 Irina Zaharcenco și Ecaterina Zaharcenco au declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și parțial a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

decizii de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atît

instanța de apel a examinat superficial cauza și nu și-a motivat soluția sa.

Au relatat că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art.51 alin.(3) și (4)

a Legii nr.75 din 30.04.2015 cu privire la locuințe. Mai mult ca atât au fost

ignorate prevederile art.239 Cod de procdură civilă și art.892 Cod civil.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

decizia din 24 iunie 2020, la data de 21 iulie 2020, însă la materialele cauzei

lipsește dovada recepționării deciziei recurate. Astfel cererea de recurs declarată

la 29 septembrie 2020 de către Irina Zaharcenco și Ecaterina Zaharcenco este

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 17

octombrie 2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d.148), iar potrivit avizelor de recepție

recursul a fost recepționat de către SA „Termoelectrica” și APLP nr. 54/39

(f.d.149-150).

Până la data examinării recursului referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

4

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Irina Zaharcenco și Ecaterina

Zaharcenco.

5

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Irina Zaharcenco și Ecaterina

Zaharcenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6