2ra-1566/20 — cu privire la incasarea datoriei

2ra-1566/20 — cu privire la incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1566/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. L. Mitrofan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Malîi, A. Minciuna)

ÎNCHEIERE

4 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Svetlana

Moldovan, Nicolai Moldovan și Anna Moldovan

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica”, în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr. 54/218 împotriva Svetlanei Moldovan, Nicolai Moldovan și Annei Moldovan cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, casată hotărârea

din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 4 aprilie 2019, SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 54/218 a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Moldovan, Igor Moldova, Nicolai

Moldovan și Annei Moldovan cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în temeiul contractului de livrare-utilizare a

energiei termice în apă caldă nr. 5120 din 1 decembrie 2006 încheiat între

SA „Termoelectrica” (până la redenumire SA „Centrala Electrică cu Termoficare

nr. 2” din Chișinău, succesorul în drepturi al SA „Termocom” în procedura

falimentului) și APLP nr. 54/218, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata

pentru utilizarea energiei termice furnizate.

Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la 7 februarie 2019, datoria APLP

nr. 54/218 la consumul de energie termică constituia suma de 18 332 342,28 de lei,

astfel devenind debitorul SA „Termoelectrica”.

A comunicat că APLP nr. 54/218 a prestat, la rândul său, servicii de

gospodărire comunală, inclusiv alimentarea cu energie termică, la toți proprietarii,

chiriașii și locatarii apartamentelor și încăperilor locuibile și nelocuibile ale

1

blocurilor locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit de serviciul prestat și au

obligația de a achita în termen contravaloarea conform facturilor (chitanțelor)

primite.

În cazul neachitării de către beneficiarii menționați a serviciilor locativ-

comunale, inclusiv alimentarea cu energie termică, APLP nr. 54/218 are dreptul și

totodată obligația să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei,

din contul căreia să stingă ulterior datoria sa față de SA „Termoelectrica” din contul

plăților încasate benevol sau silit de la subconsumatorii restanți.

A precizat că APLP nr. 54/218 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,

inclusiv pârâții, pentru recuperarea datoriei la consumul energiei termice în sumă de

6 711,72 de lei, formată în perioada aprilie 2011 - februarie 2019.

Astfel, APLP nr. 54/218 nu a exercitat dreptul sau la acțiune și în consecință

este în imposibilitate de a-și plăti datoriile contractuale față de SA „Termoelectrica”.

În acest context, SA „Termoelectrica” este nevoită să înainteze acțiunea oblică

în scopul conservării patrimoniului sau a unei părți din patrimoniul APLP nr. 54/218.

A comunicat că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, Svetlana

Moldovanu, Igor Moldovan, Nicolai Moldovanu și Anna Moldovanu sunt

proprietarii apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX.

Conform informației privind situația despre achitarea energiei termice pentru

apartamentul menționat, pârâții, în perioada aprilie 2011 - februarie 2019, au

acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de 6 711,72 de lei.

Prin hotărârea nr. 2-1422/2011 din 26 aprilie 2011 a Judecătoriei Ciocana

mun. Chișinău, a fost admisă parțial acțiunea, prin care a fost solicitată încasarea

plăților pentru consumul de energie termică în sumă de 17 896,32 de lei la situația

din 1 februarie 2011, fiind încasată din contul pârâților datoria în sumă de 6 092,32

de lei pentru perioada 28 martie 2009 - 28 martie 2011, sumă care a fost achitată de

către pârâți în luna iulie 2011, fapt confirmat prin informația despre achitarea

serviciilor locativ-comunale eliberată de Centrul de calcul ÎM „Infocom”.

Astfel, din suma datoriei de 18 515,72 de lei, care figurează pentru luna

februarie 2019, a fost scăzută suma de 11 804 de lei, respinsă anterior și în privința

căreia instanța de judecată s-a expus prin hotărârea nr. 2-1422/2011 din 26 aprilie

2011 a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău (18 515,72 de lei - 11 804 de lei =

6 711,72 de lei, suma solicitată spre încasare în prezenta acțiune).

A evidențiat că în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie

comunală, indiferent de faptul dacă a fost sau nu încheiat contract în acest sens,

consumatorii urmează să achite serviciile prestate. Or, lipsa unui contract scris nu

scutește consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat.

A considerat că obligația de achitare a costului serviciilor de energie termică

urmează a fi pusă în sarcina beneficiarilor, adică a proprietarilor apartamentului,

Svetlana Moldovanu, Igor Moldovan, Nicolai Moldovanu și Anna Moldovanu, care

au neglijat obligațiile de plată, deși au fost înștiințați prin intermediul facturilor de

plată și reclamației despre riscul de a fi acționați în judecată în cazul neachitării

restanțelor.

Până la momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată, pârâții nu au

întreprins nicio acțiune în vederea stingerii datoriei la energia termică.

2

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 774, 776, 796, 858, 863,

892-894, 901 Cod civil, art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărire

comunală, art. 51 din Legea cu privire la locuințe, art. 9, 33, 331, 70, 73, 94, 131,

166, 167, 174-177, 206, 248, 2762 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâților în beneficiul

APLP nr. 54/218 a datoriei la consumul energiei termice în sumă de 6 711,72 de lei

formată în perioada aprilie 2011 - februarie 2019 pentru apartamentul nr. X din

str. XXXXX mun. XXXXX, încasarea din contul pârâților în beneficiul

SA „Termoelectrica” a taxei de stat în mărime de 270 de lei și a altor cheltuieli de

judecată.

La 28 noiembrie 2019, SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 54/218 a

depus cerere de concretizare a pretențiilor împotriva Svetlanei Moldovan, Nicolai

Moldovan și Annei Moldovan, prin care a solicitat încasarea din contul Svetlanei

Moldovan, Nicolai Moldovan și Annei Moldovan în beneficiul APLP nr. 54/218 a

datoriei la consumul energiei termice în sumă de 6 711,72 de lei formată în perioada

aprilie 2011 - februarie 2019 pentru apartamentul nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX, încasarea din contul pârâților în beneficiul SA „Termoelectrica” a

taxei de stat în mărime de 270 de lei și a altor cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

În susținerea soluției emise, prima instanță a stabilit că pentru livrarea energiei

termice din septembrie 2018 - februarie 2019, a fost livrată energie termică în sumă

de 11 295,17 de lei și a fost achitată suma de 13 014,89 de lei.

Prin urmare, a constatat prima instanță că în perioada în care se solicită

datoria, pârâții au achitat toate plățile, iar pe marginea datoriei istorice acumulată

până în luna aprilie 2011, instanța de judecată s-a expus printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SA „Termoelectrica”, casată hotărârea din 13 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost

admisă acțiunea.

A fost încasată de la Svetlana Moldovan, Nicolai Moldovan și Anna

Moldovan datoria în beneficiul APLP nr. 54/218 datoria pentru consumul energiei

termice în sumă de 6 711,72 de lei formată în perioada aprilie 2011 - februarie 2019

și suma de 270 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare

în judecată.

A fost încasată de la Svetlana Moldovan, Nicolai Moldovan și Anna

Moldovan datoria în beneficiul statului suma de 202,50 de lei cu titlu de taxă de stat

pentru examinarea cererii de apel, de a cărei plată apelantul a fost scutit.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a specificat că existența

datoriei intimaților în sumă de 6 711,72 de lei față de APLP nr. 54/218 se confirmă

prin calculul datoriei anexat la materialele cauzei și prin factura de plată pentru luna

februarie 2019, și astfel, constatările primei instanțe cu privire la inexistența datoriei,

le-a apreciat ca fiind eronate.

3

Astfel, instanța de apel a considerat necesar de a încasa din contul Svetlanei

Moldovan, Nicolai Moldovan și Annei Moldovan în beneficiul APLP nr. 54/218 a

datoriei pentru consumul energiei termice în sumă de 6 711,72 de lei, formată în

perioada aprilie 2011 - februarie 2019.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentul intimaților precum că

datoria formată în perioada până la data de 4 aprilie 2016 este prescrisă, or Svetlana

Moldovan, Nicolai Moldovan și Anna Moldovan au efectuat plăți pe parcursul anilor

2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018 și 2019, destinate achitării parțiale

a plății pentru energia termică.

Prin urmare, în speță se atestă întreruperea termenului general de prescripție

în sensul art. 277 Cod civil, astfel că instanța de apel a ajuns la concluzia de a

respinge ca fiind neîntemeiat argumentul intimaților referitor la tardivitatea

pretențiilor înaintate de SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei formate

până la 4 aprilie 2016, deoarece aceștia au recunoscut existența datoriilor prin

achitare parțială și, pe de altă parte, nu au întreprins acțiuni în vederea contestării

datoriilor facturate pentru anii 2011 - 2019 care erau reflectate și în factura înaintată

spre plată în luna ianuarie 2019.

La 17 septembrie 2020, Svetlana Moldovan, Nicolai Moldovan și Anna

Moldovan au declarat recurs împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului au invocat că instanța de apel eronat a indicat că dânșii

nu au întreprins nicio acțiune în vederea stingerii datoriei, or din luna septembrie

2012 și până în prezent nu au nicio datorie față de SA „Termoelectrica”, fapt

demonstrat documentar prin anexele la referința din 23 mai 2019 nr. 0532-13405

prezentată în prima instanță.

Este eronată și constatarea instanței de apel în sensul că suma încasată din

contul lor de 6 092,32 de lei, prin hotărârea nr. 2-1422/2011 din 26 aprilie 2011 a

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, este pentru perioada 28 martie 2008 -

1 februarie 2011, astfel, în referința din 19 iunie 2020 nr. de intrare 6078 au fost

aduse argumentele de rigoare.

În textul deciziei recurate figurează două perioade diferite pentru care a fost

încasată datoria de 6 092,32 de lei și anume, perioada 28 martie 2008 - 28 martie

2011 (perioada corectă) și perioada 28 martie 2008 - 1 februarie 2011 (perioadă

greșită).

Suma care este indicată ca fiind suma respinsă prin hotărârea nr. 2-1422/2011

din 26 aprilie 2011 și anume, 11 804 de lei este greșită, în hotărâre fiind expres

stipulat că perioada pentru care se poate formula pretenția este 28 martie 2008 -

28 martie 2011.

Astfel, suma din care urmează a fi dedusă suma deja încasată, este acea sumă

pe care dânșii o datorau la 28 martie 2011, când a fost depusă cererea de chemare în

judecată de către SA „Termoelectrica”, și care la acea dată constituia 21 186,38 de

lei, conform facturii - ordin de încasare a numerarului nr. 91100147, emis de

ÎM „Infocom”, perioada de calcul 25 februarie 2011 - 26 martie 2011 și datele

4

prezentate de ÎM „Infocom” (21 186,38 de lei - 6 092,32 de lei = 15 094,06 de lei,

suma corectă respinsă prin hotărârea nr. 2-1422/2011 din 26 aprilie 2011).

Au considerat că instanța de apel eronat a menționat că existența datoriei în

sumă de 6 711,72 de lei se confirmă prin calculul datoriei anexat la materialele

cauzei și prin factura fiscală pentru luna februarie 2019, deoarece în factura pentru

luna februarie 2019, la rubrica „datorii” figurează suma de 17 163,94 de lei, iar dacă

din această sumă se deduce suma corectă respinsă prin hotărârea nr. 2-1422/2011

din 26 aprilie 2011 și anume, suma 15 094,06 de lei, suma datoriei constituie 2

069,88 de lei și nicidecum 6 711,72 de lei.

Au reiterat că aceste date au fost prezentate atât în prima instanță, cât și în

instanța de apel, fiind ignorate de către Curtea de Apel Chișinău.

La 30 septembrie 2020, în adresa SA „Termoelectrica” și APLP nr. 54/218 a

fost expediată copia cererii de recurs depusă de Svetlana Moldovan, Nicolai

Moldovan și Anna Moldovan, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(f. d. 210), fiind recepționată de către destinatari la 5 octombrie 2020, ceea ce se

atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 211-212).

La 19 octombrie 2020, SA „Termoelectrica” a depus referință la recursul

declarat de Svetlana Moldovan, Nicolai Moldovan și Anna Moldovan, solicitând

considerarea recursului ca fiind inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

APLP nr. 54/218 să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 14 iulie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 189), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 17 septembrie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Svetlana Moldovan, Nicolai

Moldovan și Anna Moldovan, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

5

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Svetlana Moldovan, Nicolai

Moldovan și Anna Moldovan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Svetlana Moldovan, Nicolai Moldovan și Anna Moldovan urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Svetlana Moldovan, Nicolai

Moldovan și Anna Moldovan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7