2ra-2206/19 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-2206/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Cotruță, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Lupașcu și Ana

Lupașcu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 împotriva lui Valeriu Lupașcu

și Anei Lupașcu, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 noiembrie 2014 ÎMGFL nr.23 a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valeriu Lupașcu și Anei Lupașcu, intervenient accesoriu SA

„Termoelectrica” (succesor în drepturi a SA „Termocom”) cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a fost invocat că, în baza contului personal deschis la

ÎMGFL nr. 23 pe numele pârâților, SA,,Termocom” în procedura falimentului a

livrat energia termică.

Reclamanta a menționat că Valeriu Lupașcu și Ana Lupașcu nu au achitat

serviciile prestate, iar datoria formată pentru perioada 01 noiembrie 2013-01 iunie

2014 constituie suma de 19185,11 lei, pentru energia termică, fapt ce se confirmă

prin informația privind calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale

respective.

A solicitat încasarea, în mod solidar, de la pârâți a datoriei pentru consumul

energiei termice pentru perioada 01 noiembrie 2013-01 iunie 2014, ce constituie 19

185,11 lei și a cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 575,55 lei.

Prin încheierea 29 aprilie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, procesul

fiind suspendat până la rămânerea definitivă a hotărârii pe cauza conexă la cererea

lui Lupașcu Valeriu împotriva ÎMGFL nr.23 din Chișinău privind obligarea

recalculării plății pentru energia termică, obligarea reinstalării echipamentelor de

măsurare, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 09 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

procesul pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 23

din Chișinău împotriva lui Valeriu Lupașcu și Anei Lupașcu, intervenient accesoriu

1

SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată s-a

reluat.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-

a admis acțiunea și s-a încasat, în mod solidar, de la Valeriu Lupașcu și Ana

Lupașcu în beneficiul ÎMGFL nr.23 din Chișinău suma de 19 185,11 lei cu titlu de

datorie restantă pentru energia termică prestată în perioada de la 01 noiembrie 2013

până la 01 iunie 2014 cât și cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime

de 575,55 lei.

La 17 ianuarie 2019 Valeriu Lupașcu și Ana Lupașcu au declarat apel

împotriva hotărârii din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Valeriu Lupașcu și Ana Lupașcu, și s-a menținut hotărârea din 18

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În acest sens, instanța de apel a conchis că prima instanța a determinat corect

raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei

au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă,

obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Astfel, Colegiul a menționat că circumstanțele cauzei denotă cu certitudine că

într-adevăr pârâții Valeriu Lupașcu și Ana Lupașcu nu și-au îndeplinit obligația în

termenul stabilit, neachitând plata pentru energia termică prestată în perioada 01

noiembrie 2013- 01 iunie 2014, ce constituie suma de 19 185,11 lei. Mai mult, din

momentul înaintării cererii, pârâții nu au efectuat careva plăți, ultimii nu achită

datoriile formate și nici sumele curente. Contractul de vînzare-cumpărare a

apartamentului nu a fost prezentat pentru a stabili, dacă există o clauză contractuală ,

prin care datoriile existente la momentul înstrăinării apartamentului au fost

transmise noilor proprietari.

Totodată a indicat Colegiul că în cazul cînd se solicită încasarea datoriilor pe

perioada, cînd apelanții /pârâți erau proprietarii acestui apartament, nu se încalcă

careva drepturi sau interese ale noilor proprietari în acest proces, întrucît datoria s-a

acumulat pînă ce aceștea au devenit proprietari ai acestui apartament, or, potrivit

art.59-60 Cod locativ al RM(în redacția Legii nr.2718 din 03 iunie 1983) chiriașul

este obligat să plătească la timp chiria și plata pentru serviciile comunale pentru

fiecare lună trecută, nu mai târziu de 10 zile din luna următoare, după tarifele

aprobate în modul stabilit.

Astfel, a specificat instanța de apel că, deși, pîrîții din anul 2017 nu mai sunt

proprietarii apartamentului nu-i scutesc pe aceștia de achitarea datoriei acumulate,

întrucît acțiunea a fost înaintată în anul 2014, și reieșind din extrasul din fișa

locuinței nr.143631 și certificatul din Registrul bunurilor imobile, se confirmă că

pârâții Valeriu Lupașcu și Ana Lupașcu, au fost locatari și au deținut dreptul de

proprietate asupra bunului imobil - apartamentul nr.4 din str. S. Lazo, 27, sect.

Rîșcani, mun.Chișinău, începând cu 27 iunie 2000 până la 10 aprilie 2017 și datoria

în sumă de 19 185,11 lei a fost acumulată anume în perioada când ultimii erau

locatari și proprietari ai apartamentului menționat (01 noiembrie 2013-01 iunie

2014).

2

La 11 septembrie 2019, Valeriu Lupașcu și Ana Lupașcu au declarat recurs

împotriva deciziei din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare, menționând că instanțelor la emiterea acestora au aplicat eronat normele

de drept material și au apreciat arbitrar probele.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 02 iulie 2019.

Materialele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost expediată părților la

data de 23 iulie 2019, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurenți la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 11 septembrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Valeriu Lupașcu și Ana

Lupașcu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Valeriu Lupașcu și Ana

Lupașcu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de către Valeriu Lupașcu și Ana Lupașcu, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Valeriu Lupașcu și Ana

Lupașcu împotriva deciziei din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

4