3ra-1319/18 — nesolutionarea in termen a cererii si obligarea emiterii actului

3ra-1319/18 — nesolutionarea in termen a cererii si obligarea emiterii actului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-1319/18

prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (jud: A.Mocanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: G.Dașchevici, S.Gîrbu, L.Bulgac)

DECIZIE

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecător: Iulia Sîrcu

judecători: Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Direcția Asistență Socială Tineret și

Protecție a Familiei Anenii Noi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasili

Buiucli împotriva Direcției Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei

Anenii Noi, intervenient accesoriu Cristina Rabinovici cu privire la

nesoluționarea în termen a cererii și obligarea emiterii actului,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de către Vasili Buiucli, casată hotărârea din 16

noiembrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 9 august 2017, Vasili Buiucli a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi

intervenient accesoriu Cristina Rabinovici cu privire la nesoluționarea în termen

a cererii și obligarea emiterii actului.

În motivarea prezentei acțiuni, reclamantul a indicat că din luna august

2009 a trăit în concubinaj împreună cu Cristina Rabinovici, în xxxx, or. xxxx,

ținutul xxxx, iar în urma acestei relații și viață în comun la xxxx s-a născut fiul

Artur Buiucli.

În continuare, Vasili Buiucli a subliniat că după nașterea copilului minor –

la 19 iulie 2014, au revenit împreună cu fiul și concubina în Republica

Moldova, stabilindu-se cu traiul la părinții săi, în satul xxxx, r-nul xxxx.

Dat fiind faptul că timp îndelungat, din cauza neînțelegerilor apărute pe

fonul incompatibilității caracterelor, lipsa stimei și ajutorului reciproc la

îndeplinirea obligațiilor de întreținere a familiei, de îngrijire și educație a

1

copilului, Cristina Rabinovici împreună cu fiul minor au plecat într-o direcție

necunoscută lui. Ulterior, în rezultatul căutărilor intensive a constatat că, aceasta

împreună cu copilul minor se află în or. xxxx, str. xxxx, ap. xxxx.

După cum invocă reclamantul, încercările de a aplana conflictele, nu au dat

rezultate, iar relațiile între părțile din litigiu au devenit insuportabile, motiv

pentru care Cristina Rabinovici a depus separat cerere de chemare în judecată

împotriva sa privind stabilirea domiciliului copilului minor Artur Buiucli,

născut la xxxx cu mama și cu încasarea din contul tatălui în beneficiul mamei a

pensiei de întreținere pentru copilul minor, care prin hotărârea din 24 decembrie

2015 a Judecătoriei Bender a fost admisă integral.

După pronunțarea hotărârii de judecată enunțate, Cristina Rabinovici

tăinuiește locul aflării copilului, starea sănătății și nu-i permite întrevederea cu

copilul, pe motiv că la caz nu este un grafic. Totodată, mama copilului

împiedică exercitarea dreptului tatălui, ceea ce are efecte traumatizante asupra

dezvoltării psiho-emoționale a copilului, căruia în consecință i se lezează

dreptul de a fi crescut și educat în egală măsură de ambii părinți, chiar dacă

aceștia locuiesc separat.

Pentru a diminua pericolul psiho-emoțional al copilului, a solicitat

Direcției Asistență Socială, Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi să

contribuie activ la diminuarea riscurilor, întru respectarea drepturilor minorului

și asigurarea întrevederilor copilului cu tatăl său, prin întocmirea unui grafic de

întrevederi, însă, sub diferite pretexte, cererea nu a fost examinată. Or, în cazul

când părinții nu au stabilit un grafic de întrevedere a copilului cu părintele ce

locuiește separat de copil, Direcția Asistență Socială, Tineret și Protecție a

Familiei, consultînd opinia ambilor părinți întocmește graficul întrevederilor

părintelui ce locuiește separat de copii săi.

Astfel, în lipsa unui grafic stabilit, reclamantul nu poate să vadă copilul, iar

mama copilului împiedică orice întrevedere sau participare a reclamantului la

educația și întreținerea fiului minor.

Reclamantul a pretins că a expediat Direcției Asistență Socială, Tineret și

Protecție a Familiei Anenii Noi o cerere privind emiterea actului sus menționat.

Or, atât Buiucli Vasili, cât și fiul acestuia, sunt cetățeni ai R.Moldova,

domiciliul copilului este stabilit cu mama, în or. xxxx, str. xxxx, ap. xxxx, astfel

graficul solicitat urmează a fi stabilit de către Direcția vizată.

Cererea respectivă a fost recepționată de pârâtă la 3 iulie 2017, iar prin

scrisoarea sub nr. 1284 din 5 iulie 2017, recepționată de către reprezentantul

reclamantului la 11 iulie 2017, acesta a fost informat că, Direcția Asistență

Socială, Tineret și Protecție a Familiei, Anenii Noi întreprinde măsuri pentru

stabilirea contactului cu părinții și ulterior va întocmi graficul solicitat. La fel, a

fost informat despre faptul că, în caz că va fi imposibil de a stabili contact cu

mama copilului, graficul nu va fi întocmit.

Deși a expirat suficient timp pentru examinarea cererii, Direcția Asistență

Socială, Tineret și Protecție a Familiei, Anenii Noi nu a întreprins măsurile

necesare pentru întocmirea graficului solicitat și nici nu a dat răspuns la

respectiva cerere, iar toate eforturile depuse de reclamant pentru a se vedea cu

fiul său se finisează cu conflicte între el, mama și bunica copilului.

2

Din considerentul că, după cum invocă reclamantul ruperea relațiilor dintre

tatăl și fiul său atrage după sine încălcarea drepturilor garantate prin lege a

ambilor, în situația când organul abilitat, la caz Direcția Asistență Socială,

Tineret și Protecție a Familiei, Anenii Noi nu a întocmit graficul, nici nu a

comunicat în termenul prevăzut care sunt măsurile întreprinse sau motivele de

respingere a cererii, faptul dat fiind un refuz neîntemeiat și nemotivat de a

întocmi graficul de întrevedere a tatălui cu fiul său, iar în asemenea

circumstanțe unica cale de soluționare a litigiului apărut este cea de adresare în

instanța de judecată pentru a solicita obligarea pîrîtului să emită actul solicitat,

motiv pentru care a fost depusă prezenta acțiune.

Vasili Buiucli a solicitat constatarea nesoluționării în termen a cererii și

neîntocmirea graficului de întrevedere cu fiul său minor, Artur Buiucli;

obligarea Direcției Asistență Socială, Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi

să întocmească graficul de întrevederi și acordarea dreptului reclamantului la

întrevedere cu copilul minor Artur Buiucli în prima și a treia vineri-duminică a

lunii sau a doua și a patra vineri-duminică a lunii, cât și în perioada vacanțelor

de iarnă a petrece timpul de o săptămână împreună, iar în vacanțele de vară a

petrece timpul împreună o lună din întregul perioadei vacanței, în cazul

îmbolnăvirii copilului sau de urgență de a avea întrevedere cu copilul în afara

graficului; a acorda dreptul reclamantului (tatălui) la întrevedere cu fiul său în

zilele de naștere a ambilor, precum și încasarea din contul Direcției Asistență

Socială, Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi în beneficiul său a

eventualelor cheltuieli de judecare a cauzei, precum și a cheltuielilor de

asistență juridică.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Central, cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasili Buiucli a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Vasili Buiucli, casată hotărârea din 16 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care cererea de chemare în judecată depusă de către Vasili Buiucli a fost admisă

parțial, fiind obligată Direcția Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei

Anenii Noi să întocmească graficul de întrevederi a reclamantului Buiucli Vasili

cu copilul minor Artur Buiucli, născut la xxxx. S-a încasat din contul Direcției

Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi în beneficiul lui

Buiucli Vasili cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2 000 lei. În rest,

capătul de cerere privind constatarea nesoluționării în termen a cererii privind

întocmirea graficului de întrevedere cu copilul minor Artur Buiucli, a fost

respins ca neîntemeiat.

La 2 august 2018, Direcția Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei

Anenii Noi a declarat recurs împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solictând admiterea recursului, casarea actului judecătoresc contestat

ce formează obiectul prezentului recurs cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

referința asupra cererii de chemare în judecată și asupra cererii de apel motivată

anexate la dosar, suplimentar invocându-se că, la examinarea cauzei instanța de

3

apel a interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzei, și anume faptul precum că la caz Direcția vizată nu este competentă să

stabilească graficul de întrevedere, deoarece adresa unde locuiește mama

copilului îmreună cu copilul minor: cartierul xxxx, ap. xxxx, or. xxxx nu este în

subordinea teritorial administrativă al r-lui Anenii Noi.

Aici este de menționat că Direcția a întreprins toate măsurile posibile ce țin

de competența sa legală, depunând în acest sens toată diligența în vederea

înștiințării mamei copilului despre necesitatea obligatorie a prezentării sale

pentru întocmirea graficului de întrevedere solicitat de tatăl copilului, însă acest

fapt este imposibil de realizat din motive ce nu-i pot fi imputabile, deoarece

toate scrisorile de înștiințare expediate mamei pe adresa sus-indicată au fost

returnate cu mențiunea ,,nereclamat”, ceea ce denotă că destinatarul înștiințării

nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a ridica corespondența.

În rezultat, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată

de admitere parțială a acțiunii, pe când concluzia primei instanțe despre

necesitatea respingerii ca neîntemeiată a acțiunii este justă, ea având la bază

cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost

dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 Cod de procedură

civilă (f.d.117-119).

Prin urmare, anume aceste circumstanțe impun admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 23 august 2018 în adresa participanților la proces a fost expediată copia

recursului declarat de Direcția Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei

Anenii Noi, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor (f.d.126), iar

la 5 octombrie 2018 intervenientul accesoriu Cristina Rabinovici și-a exercitat

dreptul său procedural și a depus referință în termenul stabilit de lege, solictând

admiterea recursului depus de către Direcția Asistență Socială Tineret și

Protecție a Familiei Anenii Noi, casarea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Anenii Noi, sediul Central, invocând suplimentar că prezenta cauză a fost

judecată în absența sa căreia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședințelor de

judecată.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul înaintat de către Direcția

Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi la 2 august 2018

(f.d.117) este declarat în termen, având în vedere faptul că la dosar nu sunt date

confirmative despre comunicarea recurentului a deciziei integrale motivate din

31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d.107).

4

Prin încheierea din 17 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

recursul declarat de către Direcția Asistență Socială Tineret și Protecție a

Familiei Anenii Noi a fost considerat admisibil și fără a prejudicia fondul cauzei

a fost dispusă judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de

apel și de a remite cauza la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Din actele cauzei rezultă cu certitudine că reclamantul Vasili Buiucli este

tatăl minorului Artur Buiucli, născut la xxxx, mama minorului fiind Cristina

Rabinovici (f.d.7).

La fel, s-a constatat că, prin hotărîrea din 24 decembrie 2015 a Judecătoriei

Bender, domiciliul copilului minor Artur Buiucli, născut la xxxx, a fost stabilit

cu mama acestuia, Cristina Rabinovici (f.d.38).

Din considerentul că reclamantul Vasili Buiucli locuiește separat de copil,

iar după cum invocă acesta, ruperea relațiilor dintre tatăl și fiul său atrage după

sine încălcarea drepturilor sale garantate prin lege și pentru a diminua pericolul

psiho-emoțional al copilului și întru respectarea drepturilor minorului și

asigurarea întrevederilor copilului cu tatăl său, la 3 iulie 2017 a depus în adresa

Direcției Asistență Socială, Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi cerere,

solicitând stabilirea unui grafic de întrevedere cu copilul minor (f.d.8-9), însă,

prin scrisoarea nr. 1284 din 5 iulie 2017, Direcția Asistență Socială, Tineret și

Protecție a Familiei Anenii Noi l-a informat că întreprinde măsuri pentru

stabilirea contactului cu părinții și ulterior va întocmi graficul solicitat, iar în

caz că va fi imposibil de a stabili contact cu mama copilului minor, graficul nu

va fi întocmit (f.d.10).

Dat fiind faptul că organul abilitat, la caz Direcția Asistență Socială,

Tineret și Protecție a Familiei, Anenii Noi nu a întocmit graficul solicitat, nici

5

nu a comunicat în termenul prevăzut care sunt măsurile întreprinse sau motivele

de respingere a cererii, faptul dat fiind un refuz neîntemeiat și nemotivat de a

întocmi graficul de întrevedere a tatălui cu fiul său, reclamantul Vasili Buiucli a

depus prezenta acțiune, solicitând constatarea nesoluționării în termen a cererii

și neîntocmirea graficului de întrevedere cu fiul său minor, Artur Buiucli;

obligarea Direcției Asistență Socială, Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi

să întocmească graficul de întrevederi și acordarea dreptului reclamantului la

întrevedere cu copilul minor Artur Buiucli în prima și a treia vineri-duminică a

lunii sau a doua și a patra vineri-duminică a lunii, cât și în perioada vacanțelor

de iarnă a petrece timpul de o săptămână împreună, iar în vacanțele de vară a

petrece timpul împreună o lună din întregul perioadei vacanței, în cazul

îmbolnăvirii copilului sau de urgență de a avea întrevedere cu copilul în afara

graficului; a acorda dreptul reclamantului (tatălui) la întrevedere cu fiul său în

zilele de naștere a ambilor, precum și încasarea din contul Direcției Asistență

Socială, Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi în beneficiul său a

eventualelor cheltuieli de judecare a cauzei, precum și a cheltuielilor de

asistență juridică (f.d.3-5,66-70).

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii, pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată,

soluția fiind motivată prin faptul că graficul de întrevedere solicitat de

reclamant nu a fost întocmit, nu din cauza unui refuz al pârâtei, ci din motiv de

imposibilitate al stabilirii lui, or, în lipsa mamei copilului, acest grafic va fi

imposibil de stabilit.

Concomitent, cu circumstanța imposibilității stabilirii graficului de

întrevedere despre care reclamantul a fost informat de nenumărate ori de către

pârâtă, prima instanță a constatat și faptul lipsei unei competențe teritoriale a

Direcției Asistență Socială, Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi, întrucît

cartierul xxxx, ap. xxxx, este în teritoriul mun. xxxx, nu este în teritoriul

administrativ al r-lui Anenii Noi și nu ține de competența Direcției vizate.

Judecând apelul declarat de către Vasili Buiucli, instanța de apel l-a admis,

a casat hotărârea primei instanțe și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Vasili Buiucli.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că concluzia

primei instanțe despre necesitatea respingerii cererii de chemare în judecată este

greșită, motiv pentru care acțiunea urmează a fi admisă parțial.

Cu referire la pretenția reclamantului Vasili Buiucli invocată în cererea de

chemare în judecată cu privire la constatarea nesoluționării în termen a cererii și

neîntocmirea graficului de întrevedere cu fiul său minor, instanța de apel a

considerat pretenția vizată neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă, or,

reclamantul a primit răspuns la cererea sa din 3 iulie 2017, ceea ce se confirmă

prin scrisoarea anexată la dosar (f.d.10) și chiar dacă reclamantul nu este

mulțumit de răspuns, răspunsul a fost dat în termenul prevăzut de Legea cu

privire la petiționare.

Cât privește capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea

Direcției Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi de a

întocmi graficul de întrevederi a reclamantului Vasili Buiucli cu copilul său

6

minor, acesta a fost considerat întemeiat, motiv pentru care a fost admis, or,

motivele din care autoritatea pîrîtă nu stabilește pentru reclamant un grafic de

întrevedere cu copilul minor nu justifică inacțiunile Direcției Asistență Socială

Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi în acest sens.

La fel, instanța de apel a constatat că în speță, autoritatea tutelară nu a

examinat cererea reclamantului, dar s-a limitat doar la încercarea de a contacta

mama copilului, fără a folosi toate pârghiile legale și a emite în acest sens o

decizie care să corespundă nu numai intereselor părinților, dar și a copilului

minor.

Pe cale de consecință, instanța de apel a concluzionat că inacțiunile

autorității pârâte nu au la caz nici o justificare, iar motivele din care nu a fost

examinată cererea reclamantului le consideră deplasate, pe când pretențiile și

argumentele invocate de reclamantul – apelant în această privință instanța le-a

considerat întemeiate.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin

sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult

că concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară

a materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept

procedural.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată, că decizia instanței de apel, trebuie să corespundă

tuturor normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în proces, și

să răspundă în mod expres la toate cererile și obiecțiile formulate de apelant și

intimat (Principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84) privind principiile de

procedură civilă menite pentru ameliorarea justiției adoptată de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei la 28 februarie 1984).

Astfel, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă

exigențelor de corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate,

logică, elocvență, lipsă de rezerve (necondiționalitate), oficialitate și pertinență.

Atunci, când instanța de apel, examinând apelul și adoptă o decizie prin

care casează hotărârea primei instanțe (total sau parțial) cu adoptarea unei noi

soluții, urmează a ține cont de faptul, că instanța de apel este obligată să

examineze cauza, în limita pretențiilor înaintate de reclamant. Iar atunci când va

casa hotărârea primei instanțe parțial, instanța de apel urmează a ține cont, că în

consecință actul de dispoziție final, prin care vor fi soluționate pretențiile

reclamantului, se vor conține în două documente a două instanțe care se află în

interconexiune și aici se exclude ca concluziile instanței de apel să se bazeze pe

temeiurile respinse de prima instanță, fără a fi anulate de instanța de apel.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție subliniază că este inadmisibil, prin prisma

art. 241 CPC, ca instanța de apel să adopte o decizie contradictorie.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, probe în

cauze civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care

servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile

părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a

7

cauzei. În calitate de probe în cauze civile se admit elementele de fapt constatate

din explicațiile părților și ale altor persoane interesate în soluționarea cauzei, din

depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video,

din concluziile experților.

Conform art. 118 alin. (3) din același cod, circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Cod, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de

fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel

verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei

instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar

în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând

apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se

selectiv la unele mijloace de probă, argumentându-și poziția prin influența

decisivă asupra pertinenței și utilității lor de timpul scurs de la momentul

producerii faptei prejudiciabile, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii

supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce

guvernează litigiul în cauză. Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei

pretențiilor solicitate în acțiune, era indispensabil, alături de cele constatate, de a

supune controlului legalitatea hotărârii atacate cu apel în baza argumentelor

aduse în cererea de apel în raport cu motivele invocate în referințele/explicațiile

intimatului, cu expunerea ulterioară a poziției instanței pe fiecare din

argumentele invocate, reținând/admițând undele probe și respingând altele.

Totodată, potrivit art. 390 alin. (1) lit. d), e) și f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină expunerea succintă a hotărîrii primei

instanțe, a motivelor cererii de apel, a noilor probe, lămuririle participanților la

procesul în apel; motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea

guvernantă; concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

Analizând conținutul deciziei contestate, în raport cu prevederile legale

menționate, Colegiul judiciar conchide că instanța de apel, examinând cauza în

ordine de apel, în motivare inițial a constatat că reclamantul Vasili Buiucli a

primit răspuns la cererea sa din 3 iulie 2017 privind stabilirea unui grafic de

întrevedere cu fiul său minor, Artur Buiucli, născut la xxxx și chiar dacă acesta

nu este mulțumit de răspuns, răspunsul a fost dat în termenul prevăzut de Legea

cu privire la petiționare, iar ulterior, contrar celor expuse a concluzionat că

autoritatea tutelară nu a examinat cererea reclamantului privind stabilirea unui

grafic de întrevedere cu fiul său minor, motivele din care nu a fost examinată

cererea reclamantului fiind considerate deplasate (f.d.114-115).

8

Deci, concluziile instanței de apel sunt contradictorii, motiv pentru care

recursul urmează a fi admis din alte motive decât cele indicate în cererea de

recurs cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare.

Un alt aspect ce nu urma a fi omis constituie faptul soluționării intervenirii

în proces a părintelui care locuiește cu copilul minor, la caz a mamei copilului,

Cristina Rabinovici.

Aici, Colegiul judiciar reține că instanța de fond corect prin încheierea de

primire în procedură a acțiunii din 11 august 2017, a indicat-o pe Cristina

Rabinovici în calitate de intervenient accesoriu în cauza civilă sus-indicată

(f.d.11), considerând că prin hotărârea instanței de judecată îi vor fi lezate

drepturile și obligațiile sale. Ultima chiar a fost citată la câteva ședințe de

judecată în prima instanță (f.d.34,55), însă ulterior dispare ca participant la

proces, nefiind indicată nici în hotărârea primei instanțe și nici în decizia

instanței de apel.

Mai mult decât atât, în instanța de apel, cauza a fost examinată în absența

acesteia, care nu s-a prezentat în ședințele de judecată din motive ce nu-i pot fi

imputate și, anume pentru că nu a fost legal citată despre data, ora și locul

ședințelor de judecată. Or, la dosar nu există nici o confirmare privind

recepționarea de către intervenientul accesoriu Cristina Rabinovici a citației sau

a înștiințării privind examinarea cauzei în ordine de apel.

În atare împrejurări, instanța de apel admițând apelul, casând hotărârea

instanței de fond și adoptând o nouă hotărâre, de admitere parțială a acțiunii a

lui Vasili Buiucli nu a asigurat respectarea principiului disponibilității în

drepturi a părților la proces. Or, Cristina Rabinovici a fost privată de

posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția procesuală în cadrul

procesului de judecată.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reiterează art. 376 alin. (1)

Cod de procedură civilă, care indică expres că, dispozițiile de procedură privind

judecarea cauzelor civile în primă instanță se aplică și în instanța de apel în

măsura în care nu sînt contrare dispozițiilor prezentului capitol.

În temeiul art. 102 alin (1) din același cod, instanța înștiințează prin citație

participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și interpreții privitor la

locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora efectuării unor acte

de procedură.

Prin prisma art. 105 alin. (5) Cod de procedură civilă, citația sau

înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe

cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei

cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul

absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se

recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la proces sînt

reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților,

recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile și

înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în

Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către

părți și alți participanți la proces.

9

La acest capitol, instanța de recurs reiterează și prevederile art. 6 CEDO,

care stipulează că, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei ,,în mod

echitabil”, ceea ce implică, inclusiv, o procedură contradictorie și egalitatea

armelor ale părților litigante. Respectarea principiului egalității armelor

presupune că fiecare parte trebuie să obțină o posibilitate rezonabilă de a-și

prezenta cauza într-o situație egală în raport cu adversarul său, astfel încît între

părți să se mențină un echilibru corect. Aceste principii includ și dreptul părții

de a fi reprezentată în proces de către o persoană calificată în domeniul

dreptului, cu atît mai mult că legislația procesuală națională declară acest drept.

În această ordine de idei, Colegiul judiciar consideră că instanța de apel a

examinat cauza cu încălcarea normelor de drept procedural, ceea ce în

conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. b) și art. 432 alin. (5) Cod de procedură

civilă, constituie un alt temei de casare a deciziei instanței de apel.

În final, Colegiul reține inițial că, deși în decizia din 31 mai 2018 a Curții

de Apel Chișinău, care se solicită a fi casată și care constituie obiectul

prezentului recurs, instanța de apel face trimitere la prevederile art. 64 alin. (1)

și (2) Codul familiei, potrivit cărora părintele care locuiește împreună cu copilul

nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil și celălalt părinte care

locuiește separat, cu excepția cazurilor cînd comportamentul acestuia din urmă

este în detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui

fizică și psihică. Părinții au dreptul să încheie un acord privind exercitarea

drepturilor părintești de către părintele care locuiește separat de copil. Litigiile

apărute se soluționează de către autoritatea tutelară teritorială, iar decizia

acesteia poate fi atacată în instanța judecătorească, care va emite hotărîrea

respectivă. Părinții pot, din inițiativă proprie sau la recomandarea autorității

tutelare teritoriale, să se adreseze unui mediator pentru soluționarea litigiului,

totodată nu explică în ce mod prezenta prevedere materială este incidentă

cazului cercetat.

Or, în interpetarea corectă a normei sus-indicate, Colegiul judiciar reține

că, după examinarea cauzei autoritatea tutelară va emite o decizie motivată cu

referire la graficul de întrevderi întocmit în care vor fi descrise următoarele

aspecte: circumstanțele cauzei care au fost constatate în cadrul ședinței de

audiere, probele pe care se întemeiază concluziile comisiei privitoare la aceste

circumstanțe, argumentele invocate de comisie la stabilirea graficului de

întrevederi, legile de care s-a călăuzit Comisia. La caz, însă din actele cauzei,

rezultă că autoritatea tutelară nu a emis vre-o decizie în acest sens.

Prin urmare, enumerarea prevederii art. 64 alin. (1) și (2) Codul familiei

fără elucidarea circumstanțelor cazuistice prin prisma acestei reglementări, se

percepe ca fiind o examinarea superficială, pe care instanța de apel a admis-o ca

fiind plauzibilă, ceea ce este inadmisibil, motiv ce constituie un alt temei pentru

rejudecarea cauzei.

Totodată, la caz instanța de apel urma să mai verifice și să mai stabilească

dacă Direcția Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi a

întreprins toate măsurile pentru stabilirea contactului cu părinții. Or, simpla

invocare a Direcției în acest sens nu este un temei justificativ pentru a nu

10

întocmi graficul de întrevedere și acordarea dreptului la întrevedere a copilului

minor cu părintele ce locuiește separat.

Tot aici, Colegiul accentuează că, Direcția enunțată urma să contribuie

activ la diminuarea riscurilor, întru respectarea drepturilor minorului și

asigurarea întrevederilor copilului cu părintele ce locuiește separat.

La fel, instanța de apel urma să stabilească dacă mama-părinte a creat

careva obstacole la întrevederea copilului minor cu tatăl-părinte și, anume dacă

aceasta tăinuiește locul aflării copilului, starea sănătății și nu-i permite tatălui

întrevederea cu copilul, împiedică exercitarea dreptului tatălui, ceea ce poate

avea efecte traumatizante asupra dezvoltării psiho-emoționale a copilului, căruia

în consecință i s-ar putea leza dreptul de a fi crescut și educat în egală măsură de

ambii părinți, chiar dacă aceștia locuiesc separat, iar în cazul existării unor astfel

de impedimente să stabilească temeinicia acestora, și doar după aceste

constatări să constatate dacă există sau nu temeiuri de a întocmi graficul

solicitat de către reclamant.

La acest capitol, Colegiul judiciar menționează că la caz urma a se stabili și

unele aspecte ce țin de viața cotidiană a copilului minor și anume: pe de o parte

urma a se verifica unde se află de fapt și de iure copilul, cu ce se ocupă,

frecventează sau nu gradiniță, starea lui medicală, iar pe de altă parte

comportamentul și relația tatălui-părinte față de familie și copil în special.

Aceste circumstanțe au rămas fără o apreciere adecvată de către instanțele

de judecată, deși urmau a fi verificate și analizate minuțios întru soluționarea

corectă a litigiului.

În concluzie, instanța de recurs relevă că, atunci când instanța de apel

admite apelul, casează hotărârea instanței de fond și adoptă o nouă hotărâre se

prezumă că instanța de apel rejudecă cauza în volum deplin ca instanța de fond,

cu excepțiile stabilite de lege, or apelul este o cale de atac devolutivă.

În acest context, instanța de apel invocând omisiunile primei instanțe la

judecarea cauzei, care în opinia ei au servit temei pentru casarea hotărârii, în

cadrul rejudecării cauzei în ordine de apel este obligată de a cerceta, analiza și

aprecia toate probele prezentate de părți, a stabili circumstanțele de fapt

obiective și corecte în viziunea sa, motivându-și concluziile sale și a aplica

legea materială și procedurală care guvernează acele circumstanțe, condiții însă

ce nu se atestă în prezenta speță.

În sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, noțiunea de proces echitabil impune

ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să

examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se

mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

Din considerentele menționate, întru aplicarea corectă a normei de drept ce

guvernează rezolvarea prezentului litigiu și, deoarece eroarea judiciară în cauză

nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul, a casa decizia instanței de apel și a trimite cauza spre

rejudecare în instanța de apel sub aspectele sus-enunțate.

La rejudecarea cauzei este necesar de ținut cont de cele expuse și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, cu respectarea

11

dreptului părților la un proces echitabil și anume la rejudecarea prezentei cauzei

instanța de apel urmează să mai stabilească dacă Direcția Asistență Socială

Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi poate fi obligată de a întocmi un

grafic de întrevedere a reclamantului – intimat Vasili Buiucli cu copilul său

minor fără a ține cont de interesele copilului, or, în conformitate cu prevederile

art. 3 alin (1) din Convenția ONU internațională cu privire la protecția

drepturilor copilului în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie ca sunt luate

de instituții publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorități

administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului

trebuie sa fie luate în considerare cu prioritate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de proceduă civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Direcția Asistență Socială Tineret și

Protecție a Familiei Anenii Noi.

Se casează integral decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasili Buiucli

împotriva Direcției Asistență Socială Tineret și Protecție a Familiei Anenii Noi,

intervenient accesoriu Cristina Rabinovici cu privire la nesoluționarea în termen

a cererii și obligarea emiterii actului, cu remiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

12