3ra-1322/18 — obligarea emiterii actului administratv

3ra-1322/18 — obligarea emiterii actului administratv (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1322/18

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. C. Prisacari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

DECIZIE

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursurile declarate de Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei orașul Hîncești și de Bîzdîga Cătălina, reprezentată de avocatul Elena

Buguța,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bîzdîga Vasile și

Bîzdîga Lucia împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești,

intervenienți accesorii Avocatul Poporului, Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei Edineț, Bîzdîga Vadim și Bîzdîga Cătălina cu privire la obligarea emiterii

actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 09 ianuarie 2018, Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei

Hîncești, intervenienți accesorii Avocatul Poporului, Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Edineț, Vadim Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga solicitând obligarea

Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei de pe lângă Consiliul raional

Hîncești de a soluționa cererea de stabilire a graficului de întrevedere cu nepotul

xxxxx, născut la xxxxx.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că la 17 noiembrie 2017 au depus

o cerere către Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești prin care au

solicitat de a le fi stabilit un grafic de întrevederi și comunicare cu nepotul minor

xxxxx, născut xxxxx, domiciliat împreună cu mama Cătălina Bîzdîga în or. Hîncești.

La fel, au solicitat emiterea unui act administrativ, cu caracter individual, prin care

să fie stabilit dreptul de comunicare și întrevedere cu nepotul minor xxxxxx, după

cum urmează: „Să fie permis în fiecare zi de vineri a săptămânii a doua și a patra a

lunii curente de a fi luat copilul xxxxx, născut xxxxx, de la mama sa, Cătălina

Bîzdîga, de la domiciliul mamei: xxxxxx, de la ora: 16:00 de către buneii pe linia

paternă Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga împreună sau separat la domiciliul lor din

xxxxxx cu obligarea de predare a copilului mamei în ziua de duminică către ora

1

18:00; - Să fie permis ca copilul xxxxx , născut xxxxx să fie luat la zilele de naștere

a buneilor paterni: 03 ianuarie și 14 iunie pentru a petrece împreuna cu buneii. În

acest sens să fie obligată mama, Cătălina Bîzdîga, să predea copilul buneilor paterni

cu o zi înainte de ziua de naștere de la ora 16:00 de la domiciliul mamei: xxxxx, de

la ora 16:00, iar buneii paterni să fie obligați să predea copilul mamei a doua zi după

ziua de naștere către ora 18:00; - Să fie permis ca copilul xxxxxx, născut la xxxxxx

să fie transmis buneilor paterni pentru luna iulie a fiecărui an cu scopul ca buneii să

asigure odihna împreună la pensiuni pe teritoriul Republicii Moldova, dar și în afara

hotarelor țării, transmiterea copilului să fie asigurată la 30 iunie a fiecărui an la ora

16:00 și la 31 iulie ora 18:00; - Să fie permisă transmiterea copilului pentru

sărbătorirea sărbătorilor tradiționale de familie în xxxxx: Anul nou - 31 decembrie;

Crăciun pe vechi -07 ianuarie; Pastele. Copilul să fie transmis la 30 decembrie la ora

16:00 și întors la 09 ianuarie ora 18:00. La sărbătoarea Paștelui copilul să fie luat cu

o zi înainte la ora 16:00 și transmis înapoi la ora 18:00; - Să fie permis ca copilul să

sărbătorească Hramul xxxxx la 28 august a fiecărui an în xxxxx cu buneii paterni.

În cazul dat copilul va fi preluat de bunei la 27 august ora 14:00 și întors la 30 august

ora 18:00”.

Reclamanții au menționat că prin scrisoarea nr. 1203 din 07 decembrie 2017,

recepționată la 07 decembrie 2017, au fost informați de către Autoritatea tutelară

Teritorială Hîncești precum că sunt în posibilitate să examineze cererea de stabilire

a unui grafic de întrevedere cu minorul xxxxx, deoarece mama și copilul se află în

afara teritoriului unde își extinde atribuțiile de serviciu. Totodată, au fost informați

precum că mama copilului, Cătălina Bîzdîga își continuă studiile universitare în

România, plecând împreună cu fiul său minor xxxxx și vor locui în xxxxxx.

Reclamanții au afirmat că refuzul Autorității Tutelare Teritoriale Hîncești de a

examina cererea depusă la 17 noiembrie 2017 privind emiterea actului administrativ

solicitat, le încalcă drepturile lor de bunei pe linia paternă la comunicare cu nepotul

lor minor, ceea ce contravine intereselor minorului xxxxxx, născut la xxxxx.

Totodată, au precizat că prin hotărârea din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Hîncești

a fost desfăcută căsătoria încheiată la 26 iulie 2014, între feciorul Vadim Bîzdîga și

Cătălina Bîzdîga, fiind stabilit domiciliul copilului minor xxxxx, născut la xxxx cu

mama sa, Cătălina Bîzdîga.

Reclamanții au indicat că la 31 octombrie 2016, în baza cererii depuse,

Autoritatea tutelară din raionul Hîncești a întocmit un grafic de întrevedere

provizoriu pe o perioadă de un an, prin care le-a fost stabilit modul de întrevedere

cu nepotul minor xxxxx. La 09 octombrie 2017 a fost înregistrată cererea lui Vadim

Bîzdîga către Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, prin care a

solicitat stabilirea unui program de vizită și comunicare cu fiul minor xxxxx, născut

la xxxxx, conform competențele legale prevăzute la art. 64 alin. (2) Codul Familiei.

În motivarea cererilor înregistrate, au specificat despre desfacerea căsătoriei și

despre faptul că domiciliul copilului minor comun xxxxx a fost stabilit cu mama

Cătălina Bîzdîga. Prin decizia Comisiei Direcției Asistență Socială și Protecție a

Familiei Hîncești din 04 octombrie 2016 a fost întocmit graficul cu privire la

stabilirea modului de întrevedere cu copilul minor pe termen de un an, act

administrativ modificat la 31 octombrie 2016. La 31 octombrie 2017 expira termenul

graficului stabilit prin actele administrative din 04 octombrie 2016 și din 31

octombrie 2016.

2

Reclamanții au declarat că despre crearea de către Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Hîncești a impedimentelor în comunicarea cu copilul minor, a

fost sesizat Avocatul Poporului pentru protecția drepturilor copilului cu solicitarea

de a fi eliberat un aviz asupra cererii privind stabilirea graficului de întrevedere cu

copilul minor și Direcția pentru Protecția Drepturilor Copiilor al sect. Buiucani,

mun. Chișinău prin care a solicitat intervenția acestor autorități cu atribuții de

protecție a drepturilor copilului, la examinarea cererii privind stabilirea graficului de

întrevedere cu copilul minor și monitorizarea cazului respectiv. Avocatul Poporului

pentru protecția drepturilor copilului, prin scrisoarea nr. 03- 653/17 din 18 octombrie

2017, invocînd interesul superior al copilului minor, a solicitat Direcției Asistență

Socială și Protecție a Familiei Hîncești de a stabili un orar care să corespundă

cerințelor ambilor părinți și să acorde părintelui care locuiește separat posibilitatea

de a-și exercita drepturile părintești rezonabil și generos. Prin scrisoarea nr. 1054 din

26 octombrie 2017, la cererea din 09 octombrie 2017, Vadim Bîzdîga a fost informat

că Autoritatea tutelară teritorială Hîncești nu este în posibilitate să examineze

cererea de stabilirea a unui grafic de întrevedere cu minorul xxxxx, deoarece mama

și copilul se află în afara teritoriului, unde Autoritatea tutelară teritorială Hîncești își

extinde atribuțiile de serviciu. Totodată, s-a specificat că la 20 octombrie 2017 la

Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești a parvenit o înștiințare de

la mama copilului minor, Cătălina Bîzdîga, domiciliată în xxxxx, prin care aceasta

a informat Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești precum că își

continuă studiile universitare în România și va locui temporar, împreună cu fiul

xxxxx, în xxxxx și nu are obiecții la vizitele tatălui în zilele de odihnă, cu contactarea

telefonică preventiv.

Reclamanții au opinat că Cătălina Bîzdîga, conform normelor legale în vigoare,

nu este în drept de a schimba domiciliul copilului minor xxxxx în străinătate, decât

cu consimțământul tatălui Vadim Bîzdîga, exprimat prin declarație, al cărui

semnătură să fie legalizată notarial. Astfel, refuzul nr. 687 din 17 noiembrie 2017 al

Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești de emitere a unui grafic

de întrevedere cu copilul minor xxxxx, motivat prin faptul schimbării domiciliului

copilului minor în altă țară în legătură cu studiile universitare ale mamei minorului,

este unul ilegal, abuziv și prejudiciabil, iar autoritatea publică în cauză se eschivează

de la îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege.

Prin încheierea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a

respins demersul Cătălinei Bîzdîga, reprezentată de avocatul Elena Buguța privind

scoaterea cererii de pe rol.

Prin hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga și

s-a obligat Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești de a soluționa

cererea lui Vasile Bîzdîga și a Luciei Bîzdîga de a emite actul administrativ și a

stabili lui Vasile Bîzdîga și Luciei Bîzdîga, bunei pe linia paternă un grafic de

întrevedere cu nepotul xxxxx, născut la xxxxx.

Prin decizia din 12 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți s-au respins apelurile

declarate de Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești și de Bîzdîga

Cătălina, reprezentată de avocatul Elena Buguța și s-au menținut hotărârea din 01

martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și încheierea din 01 martie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

3

La 02 august 2018, conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.17), Direcția

Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești a declarat recurs împotriva deciziei

din 12 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți solicitând casarea acesteia și hotărârea primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată

depusă de Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga împotriva Direcției Asistență Socială și

Protecție a Familiei Hâncești privind obligarea Direcției Asistență Socială și

Protecție a Familiei Hîncești de a soluționa cererea lui Vasile Bîzdîga și a Luciei

Bîzdîga privind emiterea actului administrativ și a le stabili lui Vasile Bîzdîga și

Luciei Bîzdîga, buneii pe linie paternă a unui grafic de întrevedere cu nepotul xxxxx,

născut la xxxxx.

În motivarea recursului s-a invocat că circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei nu au fost examinate sub toate aspectele, nu au fost constatate și

elucidate pe deplin, precum și normele de drept material, cât și normele de drept

procedural au fost aplicate eronat.

Recurentul a indicat că răspunsul este unul legal prin prisma reglementărilor

normative în domeniu, or, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești

nu poate fi obligată pe cale judiciară la soluționarea cererii de stabilire a graficului

de întrevedere cu nepotul xxxxx. În acest sens a specificat că răspunsul privind

imposibilitatea stabilirii unui grafic de întrevedere cu nepotul xxxxxx are la bază

prevederile Legii nr. 140 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc

și a copiilor separați de părinți din 14 iunie 2013, precum și prevederile

Regulamentului de organizare și funcționare a Direcției de Asistență Socială și

Protecție a Familiei Hîncești, aprobat prin Decizia Consiliului raional Hîncești nr.

04/09 din 17 august 2016. Or, conform art. 7 lit. i), k) al Legii nr. 140, Autoritatea

tutelară teritorială deține și exercită atribuțiile doar în limitele teritoriale ale

autorității. Conform prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a

Direcției de Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, Autoritatea tutelară

teritorială Hîncești își exercită atribuțiile funcționale în privința copiilor la nivel

teritorial, respectiv în privința copiilor din raza unității administrativ-teritoriale a

raionului Hîncești.

Recurentul a precizat că nu a refuzat în examinarea cererii adresate și

înregistrate la data de 17 noiembrie 2017 sub nr. 687 din partea buneilor pe linie

paternă, or, aceasta a fost examinată și s-a oferit răspuns la cerere, prin scrisoarea nr.

1203 din 07 decembrie 2017. Atât la momentul depunerii cererii prin care s-a

solicitat emiterea graficului, cât și la momentul actual, mama copilului împreună cu

copilul minor se află temporar peste hotarele țării, în România, pe perioada

desfășurării studiilor universitare. Având în vedere că prin hotărârea din 17 iunie

2016 a Judecătoriei Hîncești a fost stabilit domiciliul copilului minor împreună cu

mama, actualmente domiciliul copilului minor, conform art. 31 Cod civil este stabilit

temporar în România împreună cu mama sa. Or, instanța de fond în mod eronat a

considerat că Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești urma să

solicite de la Cătălina Bîzdîga și alte acte care să confirme plecarea ultimei peste

hotarele țării. xxxxx nu se atribuie categoriei copiilor aflați în situație de risc. Drept

urmare, Autoritatea tutelară teritorială nu a fost obligată de a solicita mamei

copilului anumite acte care să confirme faptul plecării ei peste hotarele țării, precum

și solicitarea informațiilor privind condițiile locative ale copilului de peste hotarele

țării.

4

Totodată, a considerat că instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că dacă

mama copilului minor se află la evidență permanentă pe teritoriul or. Hîncești, atunci

Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești urmează să emită graficul

de întrevedere. În acest sens, a menționat că, deși, Cătălina Bîzdîga se află la

evidență permanentă pe teritoriul or. Hîncești, ea actualmente nu locuiește în

unitatea administrativ- teritorială respectivă. Or, Autoritatea tutelară teritorială

Hîncești își exercită atribuțiile funcționale în privința copiilor la nivel teritorial,

respectiv în privința copiilor care se află în raza unității administrativ-teritoriale a

raionului Hîncești, indiferent de evidența acestora. Copilul minor xxxxx la moment

nu se află în raza unității administrativ-teritoriale a raionului Hîncești. Mai mult ca

atât, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești nu a confirmat în

cadrul examinării cauzei în instanța de fond că Cătălina Bîzdîga împreună cu copilul

revin practic săptămânal la domiciliul său din or. Hîncești. Direcția Asistență Socială

și Protecție a Familiei Hîncești nu duce evidența intrărilor/ieșirilor din țară a

Cătălinei Bîzdîga împreună cu copilul minor.

Recurentul a opinat că instanța de fond în mod eronat a reținut că la examinarea

cererii din 17 noiembrie 2017 adresate de către buneii pe linie paternă, urma să se

desfășoare în ședință cu participarea ambelor părți. Or, această cerință este valabilă

doar în cazul în care se examinează cererea de emitere a graficului de întrevederi. În

cazul dat, prin răspuns au fost informați buneii pe linie paternă că se află în

imposibilitatea stabilirii unui grafic de întrevederi cu nepotul xxxxx, deoarece

minorul este plecat temporar împreună cu mama sa în România, unde ultima își

continuă studiile universitare. Faptul că mama împreună cu copilul minor se află

temporar peste hotarele țării în România se confirmă prin copia certificată a

Adeverinței Nr. 15510/ 19.10.2017 eliberate de către Universitatea „Titu

Maiorescu” din București, România.

Totodată, consideră recurentul că există temei de scoatere a cererii de chemare

în judecată de pe rol în conformitate cu art.267 alin. (1) lit. a) Cod de procedură

civilă, deoarece nu a fost respectată procedura prealabilă prevăzută de Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, or, Direcția Asistență

Socială și Protecție a Familiei Hîncești nu a refuzat în primirea cererii și a oferit

răspuns petiționarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

La 23 august 2018, Cătălina Bîzdîga, reprezentată de avocatul Elena Buguța, a

declarat recurs împotriva deciziei din 12 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți solicitând

casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu dispunerea respingerii cererii de

chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că normele de drept material au fost

încălcate și aplicate eronat atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de

apel prin interpretarea în mod eronat a legii. La fel, aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, fiind comise erori grave din partea instanței

de apel care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recurenta a afirmat că răspunsul oferit de către Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Hîncești este unul absolut legal și care se încadrează în

prevederile actelor normative în vigoare. Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei or. Hîncești nu poate fi obligată de către instanță la soluționarea cererii de

stabilire a graficului de întrevedere cu nepotul xxxxx. Or, Direcția Asistență Socială

și Protecție a Familiei Hîncești nu a refuzat în examinarea cererii din 07 noiembrie

5

2017 din partea buneilor pe linie paternă, deoarece cererea depusă de către bunei a

fost examinată și s-a răspuns prin scrisoarea nr. 1203 din 07 decembrie 2017. Atât

la momentul depunerii cererii prin care s-a solicitat emiterea graficului, cât și în

prezent, se află temporar peste hotarele țării, în România, împreună cu copilul minor,

deoarece își face studiile la Universitatea de Medicină „Titu Maiorescu” din or.

București. Prin hotărârea din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Hîncești a fost stabilit

domiciliul copilului minor împreună cu mama și prin prisma prevederilor art. 31 Cod

civil domiciliul copilului minor este stabilit temporar în România împreună cu ea.

Recurenta a indicat că răspunsul privind imposibilitatea stabilirii unui grafic de

întrevedere cu nepotul xxxxx are la bază prevederile Legii nr. 140 privind protecția

specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți din 14 iunie

2013, precum și prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a Direcției

Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, aprobat prin Decizia Consiliului

raional Hîncești nr. 04/09 din 17 august 2016. Or, conform art. 7 lit. i), k) al Legii

nr. 140, Autoritatea tutelară teritorială deține și exercită atribuțiile doar în limitele

teritoriale ale autorității. Conform prevederilor Regulamentului de organizare și

funcționare a Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, Autoritatea

tutelară teritorială Hîncești își exercită atribuțiile funcționale în privința copiilor la

nivel teritorial, respectiv în privința copiilor din raza unității administrativ-teritoriale

a raionului Hîncești. În acest sens, atât instanța de fond, cât și instanța de apel urma

să facă distincție între noțiunile de „viză de domiciliu” și „domiciliul” copilului.

Concomitent, a precizat că nu există nici un act normativ care să oblige

Autoritatea tutelară teritorială de a solicita de la mama copilului anumite acte care

să confirme faptul plecării ei peste hotarele țării, precum: contract de arendă a

spațiului locativ, dovada înscrierii minorului David la o instituție preșcolară etc.,

însă a prezentat actele necesare care confirmă că are domiciliul temporar peste

hotarele Republicii Moldova.

Recurenta a opinat că instanța de apel a preluat poziția primei instanțe, lăsând

fără apreciere probele/înscrisurile prezentate și admise de către instanță. Or, instanța

de apel a menționat că nu au fost prezentate dovezi care să confirme faptul că se află

temporar peste hotarele țării, în condițiile în care au fost prezentate instanței. Este

cert probat faptul că împreună cu copilul său minor se află temporar în România.

De asemenea, recurenta a remarcat că la demersul avocatului, Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova a eliberat la 26 martie

2018, informația nr.01-1475 prin care Autoritatea centrală în limitele competențelor

funcționale a comunicat că conform art. 1 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală, autoritățile administrației publice locale de

nivelul al doilea sunt autorități publice care sunt constituite și activează pentru

promovarea intereselor și soluționarea problemelor populației unității administrativ-

teritoriale respective. Concomitent, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

al Republicii Moldova, a comunicat că la moment nu există o metodologie cu privire

la elaborarea graficului de întrevederi în cazul când părinții locuiesc separat, inclusiv

când unul dintre părinți își are stabilit domiciliul temporar împreună cu copilul peste

hotarele țării, în afara unității administrativ- teritoriale administrate. Or, plecarea

temporară a copilului peste hotarele țării exclude posibilitatea Autorității Tutelare

teritoriale Hîncești de a emite grafic de întrevedere cu copilul minor.

6

Referitor la aprecierea arbitrară a probelor de către instanța judecătorească și

comiterea erorilor grave din partea instanței de apel care au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recurenta a invocat că instanța nu

a supus aprecierii următoarele probe/înscrisuri: copia certificată a Adeverinței Nr.

15510/19.10.2017 eliberată de către Universitatea „Titu Maiorescu” din București,

prin care se probează că este înscrisă la studii, forma de învățămînt- cu frecvență;

copia certificată a cererii Nr. 48/1 din 04 octombrie 2017 adresate Grădiniței

„Andrieș” din or. Hîncești, prin care se confirmă că împreună cu copilul minor este

stabilită temporar pe perioada studiilor cu domiciliul în România; copia certificată a

buletinului de identitate român pe numele său unde se indică viza de domiciliu

temporară a mamei copilului că este pe teritoriul României. Concluziile instanței de

apel precum că nu ar fi fost prezentate dovezile necesare privind existența reședinței

pe teritoriul României contrazic circumstanțele de fapt. Or, Autoritatea tutelară nu

poate să își exercite atribuțiile decât în privința copiilor care se află in unitatea

administrativ- teritorială, dar nu și în privința copiilor care sunt stabiliți cu domiciliul

temporar în afara hotarelor țării.

Recurentă a menționat că există temei de scoatere a cererii de chemare în

judecată de pe rol în conformitate cu art. 267 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

deoarece nu a fost respectată procedura prealabilă prevăzută la art. 14-16 al Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. În conținutul cererii de

chemare în judecată s-a indicat faptul că reclamanții nu au respectat procedura

prealabilă. Argumentul invocat de către partea reclamantă cu referire la prevederile

art. 16 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, nu poate fi reținut ca temei

legal de nerespectare a procedurii prealabile. Or, conform Legii contenciosului

administrativ, este evident faptul că nu poate fi justificată poziția de adresare direct

în instanță prin excluderea procedurii/cererii prealabile, motivând prin

nesoluționarea în termenul legal de către Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei Hîncești a cererii. De altfel, din conținutul cererii de chemare în judecată,

precum și din conținutul actelor anexate la cerere se confirmă faptul că la 17

noiembrie 2017 sub nr. 687 a fost înregistrată cererea reclamanților a Direcției

Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești. Prin hotărîrea primei instanțe se

confirmă expedierea răspunsului la 07 decembrie 2017 către Vasile Bîzdîga și Lucia

Bîzdîga, răspuns recepționat la 04 ianuarie 2018. Astfel, Direcția Asistență Socială

și Protecție a Familiei Hîncești a la 07 decembrie 2017 a răspuns la cererea buneilor

Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga. Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei

Hîncești nu a refuzat în examinarea cererii din 17 noiembrie 2017 sub nr. 687 din

partea buneilor pe linie paternă, însă s-a oferit răspuns prin scrisoarea nr. 1203 din

07 decembrie 2017 în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 12 iulie 2018. Direcția Asistență

Socială și Protecție a Familiei Hîncești a declarat recurs la 02 august 2018, conform

sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.17), iar Cătălina Bîzdîga, reprezentată de

avocatul Elena Buguța, a declarat recurs la 23 august 2018.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 20 iulie 2018, conform scrisorii de însoțire (Vol.I, f.d.266) și a fost

recepționată de către recurenți la 25 iulie 2018 (Vol.I, f.d.268-269). Astfel,

7

recursurile declarate la 02 august 2018, conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II,

f.d.17), de către Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești și la 23

august 2018 de către Cătălina Bîzdîga, reprezentată de avocatul Elena Buguța, sunt

în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursurile admisibile și a decis examinarea acestora în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursurile

declarate de Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești și de Cătălina

Bîzdîga, reprezentată de avocatul Elena Buguța și va casa decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform preambulului Convenției internaționale cu privire la drepturile

copilului din 20 noiembrie 1989, în conformitate cu principiile proclamate în Carta

Națiunilor Unite, recunoașterea demnității inerente tuturor membrilor familiei

umane, precum și egalitatea și caracterul inalienabil al drepturilor lor sunt

fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume.

Conform art. 3 alin.(1), (2) al Convenției internaționale cu privire la drepturile

copilului din 20 noiembrie 1989, în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de

instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești,

autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor

prevala. Statele părți se angajează să asigure copilului protecția și îngrijirile

necesare pentru bunăstarea sa, ținând cont de drepturile și obligațiile părinților săi,

8

ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el și vor lua, în acest

scop, toate măsurile legislative și administrative corespunzătoare.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au constatat că la 17

iunie 2016 prin hotărârea Judecătoriei Hîncești a fost desfăcută căsătoria încheiată

la 26 iulie 2014 între Vadim Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga (Buza) (Vol.I, f.d.11).

Aici Colegiul precizează că xxxxx s-a născut xxxxx, copilul lui Vadim Bîzdîga

și a Cătălinei Bîzdîga, fapt confirmat prin certificatul de naștere (duplicat) nr. NA-

VI 2202925, eliberat la 11 noiembrie 2015 (Vol.I, f.d.12).

Conform hotărârii din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Hîncești, domiciliul

copilului minor xxxxx, născut la xxxxx, a fost stabilit cu mama Cătălina Bîzdîga

(Vol.I, f.d.11 verso).

Conform art. 52 alin. (1) Codul familiei, copilul are dreptul să comunice cu

ambii părinți, cu buneii, frații, surorile și cu celelalte rude. Desfacerea căsătoriei

părinților, nulitatea ei sau traiul separat al acestora nu afectează drepturile copilului.

În cazul cînd părinții au domiciliul separat, copilul are dreptul să comunice cu fiecare

dintre ei.

Conform art. 65 alin.(1) Codul familiei, bunicii, frații și surorile copilului au

dreptul să comunice cu acesta. Dacă părinții copilului (unul dintre ei) le refuză acest

drept, autoritatea tutelară teritorială îi poate obliga să-l respecte.

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 09 ianuarie 2018 împotriva

Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, intervenienți accesorii

Avocatul Poporului, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț, Vadim

Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga, reclamanții Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga au solicitat

obligarea Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei de pe lângă Consiliul

raional Hîncești de a soluționa cererea de stabilire a graficului de întrevedere cu

nepotul xxxxx, născut la xxxxxx (Vol.I, f.d.1-5).

Colegiul relevă că instanțele ierarhic inferioare prin interpretarea eronată a

normelor de drept material au constatat temeinicia cererii de chemare în judecată

depusă de Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga prin hotărârea din 01 martie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central, menținută prin decizia din 12 iulie 2018 a Curții

de Apel Bălți (Vol.I, f.d.142, 167-172, 255-264).

Inițial Colegiul reține că după desfacerea căsătoriei și stabilirea cu mama a

domiciliului copilului minor xxxxx, născut xxxxx, la cererea din 18 octombrie 2016

a lui Vasile Bîzdîga și a Luciei Bîzdîga, buneii pe linia paternă a lui xxxxx, de către

Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei de pe lângă Consiliul raional

Hîncești a fost întocmit graficul nr. 1108/1 din 31 octombrie 2016 cu privire la

stabilirea modului de întrevedere cu nepotul xxxxxx (Vol.I, f.d.10).

Colegiul precizează că graficul respectiv a fost realizat pentru un an (Vol.I,

f.d.10 verso).

Ulterior, la 17 noiembrie 2017 de către Direcția Asistență Socială și Protecție

a Familiei de pe lângă Consiliul raional Hîncești a fost recepționată cererea lui Vasile

Bîzdîga și a Luciei Bîzdîga, buneii pe linia paternă, prin care au solicitat în temeiul

art. 52 alin.(1), art. 65 alin.(1) Codul familiei, întocmirea graficului de întrevedere

cu copilul minor xxxxx (Vol.I, f.d.7-8).

Prin răspunsul Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei de pe lângă

Consiliul raional Hîncești nr. 1203 din 07 decembrie 2017, s-a comunicat lui Vasile

Bîzdîga și Luciei Bîzdîga despre faptul că mama copilului Cătălina Bîzdîga își

9

continuă studiile universitare în România, plecând temporar cu fiul minor xxxxx și

locuiesc pe adresa: xxxxxx. Concomitent, s-a indicat că s-a creat situația în care

Autoritatea tutelară teritorială Hîncești este în imposibilitate să emită un grafic de

întrevederi cu nepotul xxxxx, deoarece mama copilului se află în afara teritoriului

unde Autoritatea tutelară teritorială Hîncești își exercită atribuțiile de serviciu (Vol.I,

f.d.9).

Conform art. 16 alin. (1), (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul

primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de

lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru

anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în

cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră

vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea

cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei

cauzate.

Colegiul remarcă că reclamanții prin cererea de chemare în judecată reclamanții

pretind obligarea Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei de pe lângă

Consiliul raional Hîncești de a soluționa cererea de stabilire a graficului de

întrevedere cu nepotul xxxxx, născut la xxxxx.

În acest sens, Colegiul precizează că Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei Hîncești a răspuns la 07 decembrie 2017 la cererea lui Vasile și Luciei

Bîzdîga de întocmire a graficului de întrevedere cu copilul minor xxxxx, născut la

30 martie 2015. Or, dezacordul reclamanților cu răspunsul primit nu poate fi calificat

ca nesoluționarea în termen legal al cererii.

Colegiul reiterează că Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga, buneii pe linia paternă,

au solicitat Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei de pe lângă Consiliul

raional Hîncești întocmirea graficului de întrevedere cu copilul minor xxxxxx.

În acest sens, Colegiul notează că art. 7 al Legii privind protecția specială a

copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți nr. 140 din 14 iunie

2013, statuează că Autoritatea tutelară teritorială are următoarele atribuții: a)

recepționează, înregistrează și transmite, conform competenței, sesizările privind

încălcarea drepturilor copilului; b) în limita atribuțiilor, acordă sprijin autorităților

tutelare locale în procesul de identificare, evaluare și asistență a copiilor aflați în

situație de risc și a copiilor separați de părinți și participă la acest proces în caz de

necesitate; c) întreprinde, în colaborare cu autoritatea tutelară locală, acțiunile

necesare privind prevenirea separării copilului de mediul familial sau privind

(re)integrarea lui în familie; d) asigură plasamentul planificat al copiilor separați de

părinți; e) asigură stabilirea/retragerea statutului de copil rămas temporar fără

ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească; f) asigură stabilirea

statutului de copil adoptabil; g) ține evidența copiilor rămași temporar fără ocrotire

părintească și a copiilor rămași fără ocrotire părintească aflați în plasament

planificat, recepționează/sistematizează datele privind copiii aflați în evidența

autorităților tutelare locale; h) asigură reprezentarea intereselor și a drepturilor

copiilor în instanța de judecată; i) asigură, la nivel teritorial, cooperarea dintre

instituțiile, structurile și serviciile cu atribuții în domeniul protecției copilului; j)

10

determină necesitățile de formare profesională a specialiștilor implicați în protecția

copilului în domeniul respectării drepturilor copilului; k) efectuează analiza datelor

privind situația copiilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă și prezintă

propuneri consiliului raional/municipal privind instituirea sau dezvoltarea serviciilor

sociale în conformitate cu necesitățile identificate; l) întreprinde măsuri de informare

a populației privind drepturile copilului; m) colaborează cu autoritățile tutelare

locale, teritoriale și centrale în vederea protecției copiilor aflați în situație de risc și

a copiilor separați de părinți, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de

interes comun; n) asigură stabilirea și plata indemnizațiilor pentru copiii adoptați și

cei aflați sub tutelă/curatelă din contul bugetului de stat prin transferuri cu destinație

specială către bugetele unităților administrativ-teritoriale de nivelul al doilea; o) în

cooperare cu autoritățile tutelare locale, cu alte autorități și instituții care activează

în domeniile asistenței sociale, educației, ocrotirii sănătății, precum și cu organele

de drept, întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea implementării prevederilor

Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la

Haga la 25 octombrie 1980.

Din textul normei citate se deduce că Autoritatea tutelară își exercită atribuțiile

la nivel teritorial asupra copiilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

De asemenea, conform art. 13 alin. (1) al Legii asistenței sociale nr. 547 din 25

decembrie 2003, autoritățile administrației publice locale de nivelul al doilea

organizează structura teritorială de asistență socială, care, în comun cu autoritățile

administrației publice locale de nivelul întâi și în colaborare cu reprezentanții

societății civile, realizează politica de asistență socială și asigură aplicarea legislației

la nivel teritorial.

Aici Colegiul consideră necesar a evoca prevederile Regulamentului de

organizare și funcționare a Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei

Hîncești, aprobat prin decizia 17 august 2016 a Consiliului raional Hîncești, conform

cărora atribuțiile acesteia se exercită în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

În această ordine de idei, Colegiul reține ca fiind relevante argumentele

recurenților precum că Autoritatea tutelară își exercită atribuțiile doar în limitele

teritoriale.

Or, în cazul întocmirii unui astfel de grafic în condițiile în care minorul se află

în afara unității administrativ-teritoriale unde autoritate tutelară își exercită

atribuțiile, nu ar fi decât un act emis cu încălcarea competenței și care prin prisma

art. 26 alin.(1) lit. b) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000, poate fi anulat.

Prin adeverința nr. 15510/19.10.2017 eliberată de Universitatea „Titu

Maiorescu” din București, Facultatea de Medicină, se atestă că Cătălina Buza

(Bîzdîga), născută la 11 iunie 1994 în localitate Hîncești, Republica Moldova, este

înscrisă în anul V de studii, anul universitar 2017-2018, forma de învățământ cu

frecvență, la Facultatea de Medicină, specializarea Medicină din cadrul Universității

„Titu Maiorescu” din București, în baza atestatului nr. 80260/24.07.2017/N.V. emis

de MEN-CNRED (Vol.I, f.d.202).

Or, dreptul la învățătură este un drept constituțional garantat de art. 35 din

Constituția Republicii Moldova.

Concomitent Colegiul remarcă că prin cererea datată cu 20 octombrie 2017,

Cătălina Bîzdîga a adus la cunoștință Direcției Asistență Socială și Protecție a

11

Familiei Hîncești despre plecarea temporară cu copilul xxxxxx în România, în

legătură cu continuarea studiilor și despre faptul că va locui în or. București, str. Spl.

Independenței, nr. 313 B. De asemenea, a menționat că nu este împotriva ca tatăl

copilului să viziteze copilul la adresa respectivă la sfârșit de săptămână, preventiv

contactând-o și convenind asupra acestui fapt (Vol.I, f.d.77).

Conform art. 30 alin. (1), (2), (3), (4) Cod civil, domiciliul persoanei fizice este

locul unde aceasta își are locuința statornică sau principală. Se consideră că persoana

își păstrează domiciliul atâta timp cât nu și-a stabilit un altul. Reședința persoanei

fizice este locul unde își are locuința temporară sau secundară. Persoana al cărei

domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul

reședinței sale. În lipsă de reședință, persoana este considerată că domiciliază la locul

unde se găsește, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul ultimului domiciliu.

Conform art. 31 alin. (1) Cod civil, domiciliul minorului în vârstă de până la 14

ani este la părinții săi sau la acel părinte la care locuiește permanent.

Conform art. 27 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova, oricărui cetățean

al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința

în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni în țară.

Conform art. 10 alin. (2) al Convenției internaționale cu privire la drepturile

copilului din 20 noiembrie 1989, un copil ai cărui părinți au reședința în state diferite

are dreptul de a întreține, în afara unor situații excepționale, relații personale și

contacte directe, regulate cu ambii părinți. În acest scop și în conformitate cu

obligația care revine statelor părți rezultând din art. 9 paragraful 1, statele părți vor

respecta dreptul pe care îl au copilul și părinții săi de a părăsi orice țară, inclusiv pe

a lor și de a reveni în propria lor țară. Dreptul de a părăsi orice țară nu poate fi limitat

decât de restricțiile prevăzute de lege și care sunt necesare pentru protecția securității

naționale, ordinea publică, sănătatea publică sau moralitatea publică sau drepturile

și libertățile altora și care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în

prezenta Convenție.

Colegiul reliefă că din data de 24 octombrie 2017, reședința Cătălinei Bîzdîga

a fost stabilită în mun. București, str. Spl. Independenței, nr. 313 B, bl.C3, et.7,

ap.60, Sectorul 6 (Vol.I, f.d.219).

Colegiul menționează că Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga, buneii paterni, au

pretins Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei de pe lângă Consiliul

raional Hîncești întocmirea unui grafic de întrevederi cu copilul minor xxxxxx.

Concomitent Colegiul relevă că dreptul copilului de a menține relații personale

și contacte directe cu rudele, dacă acesta respectă principiului interesului superior al

copilului, urmează a fi interpretat și prin prisma art. 8 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform căruia orice persoană are

dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a

corespondenței sale. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea

acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă

constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru

securitatea națională, siguranță publică, bunăstarea economică a țării, apărarea

ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau moralei ori protejarea

drepturilor și libertăților altora.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, legăturile

personale dintre copil și bunicii săi se circumscriu noțiunii de „viață familială” în

12

sensul art. 8 al Convenției; iar măsurile interne care ar împiedica o asemenea relație

constituie o ingerință în dreptul la viața familială ceea ce implică pentru stat obligația

de a acționa în așa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi. Dreptul

reclamanților, în calitatea lor de bunici paterni, de a avea relații personale cu nepotul

lor este reglementat de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și nu poate fi refuzată recunoașterea și realizarea acestui

drept decât în ipoteza în care exercitarea acestuia contravine interesului superior al

copilului.

În consecință, Colegiul reliefă că nu au fost stabilite anumite restricționări

reclamanților în privința dreptului la vizite pentru a fi interpretată ca o încălcare a

dreptului la respectarea vieții de familie prin prisma art. 8 CEDO, doar că autoritate

tutelară este în imposibilitate de a elabora un grafic de întrevederi în condițiile în

care minorul se află în afara unității teritoriale de exercitare a atribuțiilor.

În acest sens, Colegiul relevă că din cererile intervenientului accesoriu Cătălina

Bîzdîga adresate Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, este

evident că mama copilului nu interzice ca copilul să fie vizitat. Chiar și în condițiile

în care dreptul de vizitare nu implică însă și dreptul de găzduire vremelnică a

copilului, nu s-a confirmat faptul că s-a încercat contactarea cu mama copilului, însă

ultima nu ar fi permis nici vizita copilului.

Mai mult ca atât, conform cererii adresate administrației grădiniței „Andrieș”

Hîncești, datată cu 04 octombrie 2017, Cătălina Bîzdîga, mama minorului xxxxxx,

domiciliată xxxxxx, intervine cu rugămintea de a-i fi păstrat locul copilului în

instituția menționată, din motiv că pleacă temporar la studii în România împreună

cu copilul (Vol.I, f.d.222). Or, din textul cererii date se distinge caracterul temporar

al plecării în România pe perioada studiilor, fapt, în esență, reiterat supra.

În confirmarea acestui fapt urmează a fi reținută și nota normativă din 29

noiembrie 2017, eliberată de Instituția de Educație Timpurie „Andrieș”, or. Hîncești,

conform căreia xxxxx nu frecventează grădinița din 04 octombrie 2017, în baza

cererii mamei Cătălina Bîzdîga, cu solicitarea de a-i fi păstrat locul în instituția

menționată pe perioada studiilor în România (Vol.I, f.d.21).

În atare circumstanțe, pornind de la faptul că Cătălina Bîzdîga împreună cu fiul

minor locuiesc temporar în România, mun. București, Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Hîncești este în imposibilitate de a stabili un grafic de

întrevedere cu copilul în afara unității teritoriale unde își exercită atribuțiile, prin ce

au fost informați reclamanții prin răspunsul din 07 decembrie 2017.

Astfel, Colegiul precizează că materialele cauzei denotă aflarea temporară a

Cătălinei Bîzdîga împreună cu copilul minor în România, unde își continuă studiile

universitare la facultatea de medicină în cadrul Universității „Titu Maiorescu” din

București. Mai mult ca atât, părintelui căruia i-a fost încredințat copilul are dreptul

și libertatea de a stabili domiciliul acestuia.

Colegiul reiterează că în speță buneii paterni pretind soluționarea cererii cu

privire la elaborarea graficului de întrevederi cu nepotul minor, însă nicidecum tatăl

minorului, Vadim Bîzdîga.

În consecință, Colegiul conchide ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga împotriva Direcției Asistență

Socială și Protecție a Familiei Hîncești, intervenienți accesorii Avocatul Poporului,

Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț, Vadim Bîzdîga și Cătălina

13

Bîzdîga cu privire la obligarea Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei de

pe lângă Consiliul raional Hîncești de a soluționa cererea de stabilire a graficului de

întrevederi cu nepotul. Or, aflarea Cătălinei Bîzdîga în afara unității teritoriale de

activitate a Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, duce la

imposibilitatea ultimei de a întocmi un grafic de întrevederi cu copilul minor.

În aplicarea art. 8 din CEDO, statele membre au obligația negativă de a nu

întreprinde măsuri de natură a stânjeni exercițiul dreptului la viața de familie de către

titularii cărora le sunt recunoscute. Astfel, consacrarea dreptului la viața de familie

urmărește apărarea atât a copiilor minori, cât și a părinților împotriva oricărei

ingerințe arbitrare a autorităților statului în exercitarea prerogativelor conferite de

Convenție, cu excepția situației în care aceste ingerințe îndeplinesc condițiile impuse

de art. 8 § 2, să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare

într-o societate democratică. Aceste condiții pe care trebuie să le îndeplinească

ingerința statului în viața de familie pentru a fi legitimă se constituie în așa numita

“clauză justificativă” a limitării dreptului la respectarea vieții de familie.

Instanțele ierarhic inferioare eronat au constatat că prin refuzul Direcției

Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești de a întocmi graficul de întrevederi

cu copilul minor, s-ar eschiva de la exercitarea atribuțiilor legale, deoarece în

contextul prevederilor art. 65 alin.(1) Codul familiei, autoritatea tutelară de la

domiciliul copilului minor ar fi autoritatea publică împuternicită cu întocmirea la

cerere a graficului de întrevedere cu copilul minor. La caz, copilul se află cu mama

la reședința din România, atât la depunerea cererii de elaborare a graficului de

întrevederi, cât și la depunerea cererii de chemare în judecată.

Cu referire la afirmația instanței de apel precum că cererea de elaborare a

graficului de întrevederi cu copilul minor urmează a fi examinată în ședință cu

participarea ambelor părți, oferindu-le posibilitatea de a prezenta argumente

suplimentare, Colegiul relevă că la caz nu a fost stabilit un grafic, doar s-a informat

despre imposibilitatea elaborării unui grafic în acest sens, deoarece mama și copilul

se află în afara teritoriului unde autoritatea tutelară își exercită atribuțiile.

Astfel, în condițiile în care nu s-a elaborat un grafic de întrevederi cu copilul

minor, nu poate fi pusă problemă participării părților vizate în ședința autorității

tutelare.

Din considerentele expuse supra, pornind de la faptul că decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe au fost adoptate ca rezultat al interpretării eronate a

normelor de drept material în raport cu circumstanțele cauzei și cu încălcarea

normelor de drept procedural, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursurile declarate, va

casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei

hotărâri noi de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de Vasile Bîzdîga

și Lucia Bîzdîga.

În conformitate cu art.442, art.444, art. 445 alin.(1) lit. b), alin.(3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

14

Se admit recursurile declarate de Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei orașul Hîncești și de Bîzdîga Cătălina, reprezentată de avocatul Elena

Buguța.

Se casează decizia din 12 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți și hotărârea din 01

martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Bîzdîga Vasile și Bîzdîga Lucia împotriva Direcției

Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, intervenienți accesorii Avocatul

Poporului, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț, Bîzdîga Vadim

și Bîzdîga Cătălina cu privire la obligarea emiterii actului administrativ și se

pronunță o hotărâre nouă prin care:

-se respinge cererea de chemare în judecată depusă Bîzdîga Vasile și Bîzdîga

Lucia împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești,

intervenienți accesorii Avocatul Poporului, Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei Edineț, Bîzdîga Vadim și Bîzdîga Cătălina cu privire la obligarea emiterii

actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

15