3rh-28/19 — obligarea emiterii actului

Dosarul nr. 3rh-28/19 Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. C. Prisacari) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu) Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. O.Sternioală, A. Cobăneanu, G. Stratulat, Iu. Bejenaru, N. Craiu) ÎNCHEIERE 17 iulie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Ala Cobăneanu Galina Stratulat Iurie Bejenaru Nicolae Craiu examinând cererea de revizuire depusă de Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga, avocatul Igor Țurcanu și Vadim Bîzdîga, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, intervenienți accesorii Avocatul Poporului, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț, Vadim Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga cu privire la obligarea emiterii actului administrativ, împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, c o n s t a t ă : La 09 ianuarie 2018, Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga au depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, intervenienți accesorii Avocatul Poporului, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț, Vadim Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga solicitând obligarea Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei de pe lângă Consiliul raional Hîncești de a soluționa cererea de stabilire a graficului de întrevedere cu nepotul xxxxx, născut la xxxx.

Prin încheierea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a respins demersul Cătălinei Bîzdîga, reprezentată de avocatul Elena Buguța privind scoaterea cererii de pe rol. Prin hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga și s-a obligat Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești de a soluționa cererea lui Vasile Bîzdîga și a Luciei Bîzdîga de a emite actul administrativ și a stabili lui Vasile Bîzdîga și Luciei Bîzdîga, bunei pe linia paternă un grafic de întrevedere cu nepotul xxxxx, născut la xxxxx.

Prin decizia din 12 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți s-au respins apelurile declarate de Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești și de Bîzdîga 1 Cătălina, reprezentată de avocatul Elena Buguța și s-au menținut hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și încheierea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central.

La 02 august 2018, conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.17), Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești a declarat recurs împotriva deciziei din 12 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți solicitând casarea acesteia și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hâncești privind obligarea Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești de a soluționa cererea lui Vasile Bîzdîga și a Luciei Bîzdîga privind emiterea actului administrativ și a le stabili lui Vasile Bîzdîga și Luciei Bîzdîga, buneii pe linie paternă a unui grafic de întrevedere cu nepotul xxxxx, născut la xxxx.

Prin decizia din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-au admis recursurile declarate de Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei orașul Hîncești și de Bîzdîga Cătălina, reprezentată de avocatul Elena Buguța și s-a casat decizia din 12 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți și hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, intervenienți accesorii Avocatul Poporului, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț, Vadim Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga cu privire la obligarea emiterii actului administrativ și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, intervenienți accesorii Avocatul Poporului, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț, Vadim Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga cu privire la obligarea emiterii actului administrativ.

La 06 iunie 2019, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.112), Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga, avocatul Igor Țurcanu și Vadim Bîzdîga, au depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, solicitând emiterea unei încheieri de admitere a cererii de revizuire și de casare integrală a deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, cu menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe. În motivarea cererii de revizuire depuse în temeiul art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, s-a invocat că prin scrisorile nr. 109 din 27 noiembrie 2018, nr. 15 din 15 februarie 2019, adresate Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector xxxxx, prin intermediul poștei și a poștei electronice, s-a solicitat informația oficială referitor la copilul minor xxxxx.

Prin scrisoarea nr. c/2967 din 15 martie 2019, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector xxxxx, în mod oficial, a răspuns că nu a fost înregistrată nicio adresă de corespondență cu Direcția Asistență, Socială și Protecție a Familiei de pe lângă consiliul raional Hîncești din Republica Moldova precum și că nu deține competențele sau informațiile necesare pentru a putea confirma/infirma stabilirea unei vize de reședință pentru o persoană fizică, recomandându-le de a se adresa Direcției Locale de Evidența a Persoanelor Sector xxxxxx. Totodată, s-a comunicat că nu deține competența legală de a stabili un program de menținere a 2 relațiilor personale ale copilului cu părintele la care nu locuiește în mod statornic.

Conform prevederilor legale aplicabile în materie în România, în situația în care părinții nu se înțeleg cu privire la modalitățile de exercitare a autorității părintești, singura autoritate să decidă cu privire la programul de menținere a relațiilor personale ale copilului este instanța judecătorească. Totodată, au precizat că prin scrisoarea nr. 25 din 22 martie 2019 pe numele Direcției Locale de Evidență a Persoanelor Sector xxxxx a fost solicitată informație oficială prin intermediul poștei și în mod electronic privind copilul minor xxxxxx, însă prin scrisoarea nr. 55065 din 04 aprilie 2019 Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Sector xxxx a refuzat în eliberarea informației solicitate.

Astfel, prin scrisoarea nr. 32 din 09 aprilie 2019 adresată Direcției Locale de Evidență a Persoanelor Sector xxxxxx, în mod repetat, a fost solicitată informația și prin scrisoarea nr. 55092 din 12 aprilie 2019, Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Sector xxxxxxx a informat că Cătălina Bîzdîga figurează cu reședința în mun. xxxxxxxxxx, sector xxxx, având termen de valabilitate: din data 24 octombrie 2017 până la data 23 octombrie 2018; din data 18 octombrie 2018 până la data 17 octombrie 2019, iar minorul xxxxxx nu figurează înscris la reședința mamei. Revizuenții au declarat că în recursurile declarate recurenții au menționat despre răspunsul din 07 decembrie 2017 a Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești privind imposibilitatea stabilirii unui grafic de întrevedere cu nepotul xxxxxx, deoarece minorul, este plecat temporar, împreună cu mama sa Cătălina Bîzdîga în România, unde ultima își continuă studiile universitare.

La fel, au indicat că recurenții au susținut că domiciliul copilului minor, prin prisma prevederilor art. 31 Cod civil RM, este stabilit temporar în România împreună cu mama sa. Însă revizuenții, cu referire la răspunsul Direcției Locale de Evidentă a Persoanelor Sector xxxxx precum că minorul nu figurează înscris la reședința mamei în mun. xxxxxx, au afirmat că copilul minor nu se află sub jurisdicția nici unei autorități din România, care ar avea competență legală de a rezolva litigiul dintre Vadim Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga privind graficul de întrevedere, această competență revenind exclusiv Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, de la domiciliul minorului.

De asemenea, au opinat că Cătălina Bîzdîga și Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești au indus în eroare în mod deliberat și cu intenție Curtea Supremă de Justiție care a examinat cauza pentru a crea impedimente buneilor pe linia paternă Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga în comunicarea cu nepotul lor. Astfel, sunt împiedicați de a comunica cu nepotul său, deoarece actul de dispoziție judecătorească al cărui revizuire se solicită este un impediment cu aparențe legale, dar, care în mod vădit încalcă art. 8 CEDO.

Revizuenții au precizat că anterior informația oficială și esențială pentru pricină nu a fost posibil de a fi prezentată, deoarece instanțele inferioare au stabilit fără echivoc în baza probelor din dosar că domiciliul copilului minor xxxxx este în Republica Moldova în orașul Hîncești, str. George Enescu, nr. 69 și anume pârâtul Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești este autoritatea competentă de a stabili graficul de întrevedere. Or, după adoptarea deciziei Curții Supreme de Justiție, au început a fi sesizate autoritățile competente din România pentru realizarea dreptului lui Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga la întrevedere cu 3 copilul minor. De altfel, din înscrisurile obținute după adoptarea actului de dispoziție judecătoresc al cărui revizuire se solicită, este evident că a fost obținută informație oficială și esențială pentru rezolvarea pricinii și care nu a putut fi prezentată anterior.

Verificând decizia supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga, avocatul Igor Țurcanu și Vadim Bîzdîga, din motivele ce succed. În conformitate cu art. 452 alin. (11) Cod de procedură civilă, dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Astfel, Colegiul a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei și orei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, or, este inoportună invitarea participanților la proces, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actului judecătoresc contestat. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34). Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură civilă reprezintă o procedură excepțională.

Or, cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte. În conformitate cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de dispoziție: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Art. 446 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă statuează că pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol. Încheierile de încetare a procesului conform art.265 lit.c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform art.1861 pot fi supuse revizuirii.

Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac. În temeiul art. 447 lit. a) Cod de procedură civilă, sunt în drept să depună cerere de revizuire părțile și alți participanți la proces. În conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Colegiul reține că revizuenții, la înaintarea cererii de revizuire prin prisma art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, au invocat corespondența cu Direcția Locală de 4 Evidentă a Persoanelor Sector xxxxxx, care prin scrisoarea nr. 55092 din 12 aprilie 2019, a comunicat precum că minorul nu figurează înscris la reședința mamei Cătălina Bîzdîga din mun. xxxxxxx, xxxxxx. În continuare, revizuenții au insistat că copilul minor nu se află sub jurisdicția nici unei autorități din România, care ar avea competență legală de a rezolva litigiul privind graficul de întrevedere, această competență revenind exclusiv Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, de la domiciliul minorului.

Pornind de la temeiul de drept invocat la declararea revizuirii-art.449 lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul consideră necesar de a evoca conținutul textului legal și anume: revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.

La acest capitol, Colegiul notează că prin circumstanțele nou-descoperite se înțelege, sunt totalitatea de fapte juridice (obiect al probației) care duc la apariția, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile; care au o importanță esențială pentru soluționarea justă a cauzei civile, totodată, având putere decisivă asupra concluziei instanței de judecată; care nu au fost cunoscute și nici nu puteau fi cunoscute revizuenților anterior, dar care existau la momentul examinării și soluționării cauzei civile; care să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă și dacă dovedesc că au întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.

Totodată, obiectul probațiunii la examinarea cererilor de revizuire pot fi circumstanțe importante atât în sens material, cât și în sens procesual. În sens material, obiect al probațiunii este totalitatea presupunerilor despre existența sau inexistența faptelor juridice, care duc la anumite consecințe material-juridice, precum și presupunerile cu privire la existența faptelor, care asigură obținerea de cunoștințe despre faptele material-juridice. Prin obiect al probației în sens procesual, se înțelege presupunerile cu privire la existența sau inexistența faptelor juridice, de care normele dreptului procesual civil leagă apariția, suspendarea sau încetarea procesului civil, precum și realizarea drepturilor procesuale ale persoanelor participante în cauza civilă.

Deși, o condiție obligatorie care urmează a fi respectată de către revizuenți la declararea revizuirii prin prisma art. 449 lit.b) Cod de procedură civilă, este confirmarea faptului că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei, la caz Colegiul evidențiază că toate sesizările autorităților române, corespondența în acest sens, sunt efectuate ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere.

Chiar și în situația în care că în sensul art. 449 lit.b) Cod de procedură civilă circumstanțele invocate în revizuirea deciziei instanței de recurs se presupun a fi noi, de asemenea și probele care vor confirma acestea, urmează să fie noi în raport cu obiectul anterior al probației: adică totalitatea circumstanțelor ce au fost constatate în cauza civilă examinată și respectiv probele prin care s-au constatat acestea, înscrisurile prezentate de către revizuenți în confirmarea circumstanțelor noi pretinse nu pot fi reținute. 5 Deși, înscrisurile prezentate sunt eliberate ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere, revizuenții nu au demonstrat că au încercat obținerea acestora anterior, însă le-a fost refuzat.

Or, la examinarea litigiului în fond anterior, anume reclamanții în cererea de chemare în judecată, au indicat că prin scrisoarea nr. 1203 din 07 decembrie 2017, recepționată la 07 decembrie 2017, au fost informați de către Autoritatea tutelară Teritorială Hîncești precum că mama copilului, Cătălina Bîzdîga își continuă studiile universitare în România, plecând împreună cu fiul său minor xxxxx și vor locui în mun. xxxxxxxxx. Însă, cu toate că reclamanții Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga, inclusiv intervenientul accesoriu Vadim Bîzdîga, cunoșteau acest aspect, nu au întreprins măsurile necesare până la depunerea cererii de chemare în judecată și nici la examinarea litigiului nemijlocit întru prezentarea contraargumentelor.

Revizuenții nu au dovedit că au întreprins măsurile necesare întru obținerea acestora, însă le-ar fi fost refuzat. Totodată, este de menționat că revizuenții au început sesizarea autorităților române întru verificarea acestor împrejurări abia la 27 noiembrie 2018, după pronunțarea deciziei de către instanța de recurs-24 octombrie 2018. Colegiul reiterează că toate măsurile întreprinse de revizuenți expuse în cererea de revizuire denotă cert că se referă la acțiunile acestora ulterior soluționării litigiului în speță, însă nu au demonstrat că a avut anumite impedimente de a întreprinde aceste măsuri până la adresarea reclamanților cu cererea de chemare în judecată sau chiar în cadrul desfășurării procesului nemijlocit.

Mai mult, înscrisurile prezentate și invocate în cererea de revizuire, pot servi ca temei de adresare către autoritatea tutelară întru stabilirea unui grafic de întrevedere cu copilul minor, având în vedere noile probe și nu temei de redeschidere a procesului prin revizuirea deciziei instanței de recurs. Conform art. 65 alin. (1) Codul familiei, bunicii, frații și surorile copilului au dreptul să comunice cu acesta. Dacă părinții copilului (unul dintre ei) le refuză acest drept, autoritatea tutelară teritorială îi poate obliga să-l respecte. Or, la soluționarea litigiului în fond instanța nu a negat dreptul buneilor de a-și vizita nepotul, însă la soluționarea litigiului instanța de judecată a rezultat din suportul probatoriu existent la acel moment în raport cu materialele cauzei.

Prin prisma alegației revizuenților precum că în decizia instanței de recurs s-a stabilit că Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești nu este autoritatea competentă de a stabili grafic de întrevedere, dar este competentă o autoritate din România, Colegiul precizează că în decizia a cărei revizuire se cere, nu s-a menționat expres precum că ar ține de competența autorităților române întocmirea unui grafic de întrevedere cu copilul minor, or, această ipoteză nu constituie decât o deducție a revizuenților. De altfel, instanța de recurs, inclusiv cu referire la art. 7 al Legii privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți nr. 140 din 14 iunie 2013, a punctat că autoritatea tutelară își exercită atribuțiile la nivel teritorial asupra copiilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Or, în cazul întocmirii unui astfel de grafic de întrevedere în condițiile în care minorul se află în afara unității administrativ- teritoriale unde autoritate tutelară își exercită atribuțiile, nu ar fi decât un act emis cu încălcarea competenței. 6 Concomitent Colegiul învederează că la judecarea anterioară a cauzei civile, în baza suportului probatoriu s-a stabilit că mama minorului Cătălina Bîzdîga își urmează studiile la Facultatea de Medicină, specializarea Medicină din cadrul Universității „Titu Maiorescu” din București, aducând la cunoștință în scris Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești despre plecarea temporară cu copilul xxxxxx în xxxxxx, în legătură cu continuarea studiilor, totodată indicând și adresa din mun.

xxxxxx unde se va afla cu copilul minor. Or, conform art. 31 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare la soluționarea litigiului, domiciliul minorului în vârstă de până la 14 ani este la părinții săi sau la acel părinte la care locuiește permanent. În corolar, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, or, circumstanțele stabilite conform scrisorilor/răspunsurilor obținute conform corespondenței revizuenților cu autoritățile române nu pot servi temei de redeschidere a procesului civil și respectiv o reexaminare a litigiului, în situația în care aceste înscrisuri puteau fi obținute și pe parcursul judecării litigiului.

Totodată, Colegiul precizează că revizuirea este o cale de atac de retractare și nu reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărîri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă. La fel, se remarcă că în cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărârii adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului și aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale și legale.

Însă, circumstanțele invocate de către revizuent ca temei de revizuire, nu pot influenta soluția adoptată. Instanța de revizuire reiterează că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul stabilității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza Roșca c. Moldovei, nr. 6276/02, § 24, din 22 martie 2005). Principiul securității raporturilor juridice presupune respectul fată de principiul lucrului judecat. Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri care este definitivă și executorie, chiar în scopul reluării procesului de judecată și o nouă soluționare a cauzei.

Competența Curții Supreme de Justiție este de a corecta lacunele în drept și omisiunile justiției, și nici într-un caz de a efectua o reexaminare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Ca excepție de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanțelor fundamentale și obligatorii. Astfel, admiterea cererii de revizuire în circumstanțele reținute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securității raporturilor juridice (Popov (2) vs Moldovei, E. Duca vs Moldovei ș.a). Din considerentele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga, avocatul Igor Țurcanu 7 și Vadim Bîzdîga împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga, avocatul Igor Țurcanu și Vadim Bîzdîga împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești, intervenienți accesorii Avocatul Poporului, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț, Vadim Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga cu privire la obligarea emiterii actului administrativ.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Ala Cobăneanu Galina Stratulat Iurie Bejenaru Nicolae Craiu 8